vineri, 27 februarie 2015

Sa-ti lasi trupul se zboare, sa se Inalte acolo unde poate sa cunoasca  
Implinirea. Abandonul. Sublimul. Extazul.
  Acolo unde lasi sa curga Divinul din tine cu nesat si voluptate. 
 Acolo unde dorul de Dumnezeu imbratiseaza timpul in tacere absoluta.
 Acolo nu mai sunt decat Universuri, sori si Galaxii.
Acolo unde tacerea din tine devine nemurire.
Acolo se afla Zeita transcedentala a iubirii divine si intelepciuni beatifice.
Acolo, pasesti clipa de clipa.
Acolo, Esti cu adevarat TU 
 in simplitate, Gratitudine, umilinta si Iubire Dumnezeiasca.

vineri, 20 februarie 2015


Dragul meu copil ..viața e simplă!
 
 Îți scriu adesea…despre ce visez pentru tine….
Azi îți scriu scurt…pentru că vreau să am timp real cu tine, să te observ cum aduni cuie de pe podea, cum aprinzi focul, cum te bucuri….Viața e simplă Rafael! Oamenii mari m-au facut cândva să cred că viața e complicată și așa cum am crezut așa am trăit.
Dar pentru că Dumnezeu e bun și pentru că am vrut să aflu ce spune El am văzut că ceva nu se potrivește. Că Dumnezeu îmi spune una și oamenii (creștini) îmi spun altceva. Oricât încercam să-i ascult pe oameni și pe Dumnezeu împreună ceva nu mergea. Lucrurile se băteau cap în cap….
Dumnezeu îmi spunea să nu mă îngrijorez, creștinii din jurul meu se îngrijorau pentru bucata de pâine ce o vor pune mâine pe masă.
Dumnezeu îmi spunea să nu mă tem, oamenii mă conduceau mereu spre teamă pentru că ei purtau teama în ei.
Dumnezeu îmi spunea să cred, oamenii îmi spuneau sa mă bazez pe mine, pe ce pot eu, pe un loc stabil de munca….
Dumnezeu îmi spunea să mă bucur, creștinii din jur erau morocănoși, triști, resemnați.
Dumnezeu îmi spunea că îngerii Lui mă păzesc, creștinii mă învățau să fac porți solide, să-mi pun camere de filmat la poartă, să mă închid bine în casa mea…viața e un pericol.
Dumnezeu îmi spunea că mă vindecă, că are soluții pentru toate bolile mele, creștinii m-au învățat că sigurul tratament e medicamentul…și mereu medicamentele îmi făceau mult rău pe lângă binele produs.
Dumnezeu mă învăța să iubesc, să dăruiesc fără măsură, să fiu bună cu toți, să nu judec, să nu bârfesc, creștinii de lângă mine spuneau și ei asta…dar făceau altfel.
Dumnezeu mă învăța să merg la bolnavi, să dau un pahar de apă celui însetat, șă dau oricui îmi cere….creștinii mă învățau prin viața lor să merg la bolnavi ca să le citesc din Biblie….când ei aveau nevoie să le dau apă…să calculez cui și cât dau, să nu încurajez cerșetoria.
Viața mea nu funcționa așa…eram mereu nefericită, nemulțumită, am ajuns până la nebunie….luptând să conving pe alții de ce credeam eu.
Am plecat din oraș pentru că nu mai știam ce gândesc eu și ce vrea Dumnezeu de la mine. Eram o sumă a ceea ce vroiau alții de la mine…Nu eram eu….nu mai era povestea mea cu Dumnezeu de Mână…
Acum nu mai vreau să conving pe nimeni de nimic. Eu pun semințe prin viața mea…nu prin vorbele mele….
Acum trăiesc simplu, după legile lui Dumnezeu, luând din fiecare loc ce găsesc bun și nelăsând teama, răutatea, ura să intre pe poarta sufletului meu…pentru că de fiecare dată când le-am lăsat m-au ruinat.
Citesc și privesc lucruri pozitive, pline de lumină…pentru că Dumnezeul meu este Dragoste și Lumină…
Acum viața mea e alcătuită din minuni și nu mi-e frică de ele….Și când mi-e frică, am oameni la care cer ajutor. Nu mai cer ajutor oricui..așa cum făceam odată. Cer ajutor oamenilor plini de speranță, oamenilor vindecați, oamenilor încercați, oamenilor ce cred ca și copiii,…nu oamenilor citiți…
Pentru mine ești o minune. Numele tău îmi amintește că Dumnezeu vindecă. Să știi că adesea mă vindecă și pe mine prin tine, prin bucuria ta, prin credința ta, prin întrebările tale. De la tine învăț să mă fac copil din nou….
Ah cât te iubesc!!!
Viața e simplă și vreau să te învăț asta în fiecare zi, ca să nu mai crezi orice ți se spune ci doar ceea ce ai trăit pe propria piele.


https://andreeastanciu.wordpress.com


marți, 17 februarie 2015

Cel mai important pentru o femeie e încrederea că pentru ea și bărbatul ei există mâine. Încrederea este cel mai bun lucru pe care îl poate oferi un bărbat

10565094_989179891098325_7860548465081053984_n 
 
Sunt bărbați care oferă fără să ceară nimic. Sunt bărbați care cer fără să lase ceva în urmă. Sunt bărbați creatori și bărbați demoni. Sunt bărbați cu trecut și fără viitor sau invers. Bărbați diferiți, pe cât de diferite sunt femeile din viața lor. Însă atunci când lucrurile trec dincolo de aprecierea unei femei, când pasiunea se transformă în dragoste iar gesturile în fapte, un bărbat se știe responsabil să aducă în viața celei de alături un răspuns. Uneori răspunsul e tăcere, alteori reproșuri sau promisiuni de-o zi. Însă cel mai frumos răspuns e încrederea.
Ceea ce se întâmplă între o femeie și un bărbat este frumos. Relații, gânduri la ea, promisiuni, atingeri, lumânări și cine romantice, certuri cu miros de împăcare, dragoste, atingeri. Când toate astea devin parte firească din viața lor comună, femeia tinde să vrea mai mult și bărbatul să ofere mai mult. Și sub acest mult nu se ascunde o motivație materială și nici un moft personal. Mai multă implicare, mai multă atitudine, mai mult viitor. Cel din urmă e cel mai important argument al fericirii unei femei. Este cel mai important pentru o femeie să știe că poate conta pe omul ei, oricând și în orice împrejurare.
O femeie vrea stabilitate. Și siguranță. Și nu e vorba de stabilitate că el va acționa așa sau altfel. La un bărbat deja trebuie să fie simțul responsabilității și al faptelor corecte. O femeie vrea încrederea de după ceva timp împreună, când inconștient sau imaginar își vede viața alături de acel bărbat. Îl vede în casa lor jucându-se cu copiii sau reparând un scaund, îl vede puternic alături când ea are probleme, îl vede seducător și tandru în orice moment. Și când un bărbat acuză că o femeie vrea doar casă și mașină, nu are dreptate: o femeie vrea un bărbat care pe viitor să poată construi și avea. Unele femei vor vrea aici și acum de la bărbatul lor, dar asta e despre altceva. Contează că bărbatul la rândul lui, atunci când se va gândi la femeia de alături ca la soția lui și mama copiilor lui și fericirea lui, să știe că acea soție va dori stabilitate și acea mamă va dori siguranța unui viitor pentru copii. Da, lucrurile frumoase se construiesc împreună și nu e firesc de dus responsabilitatea masculină la extreme, dar chiar și de construiești împreună o femeie va căuta încrederea că anume el este acel bărbat cu care poți construi.
Așa că fiecare bărbat trebuie să se asigure că pe lângă sărut și cuvinte dulci mai poate oferi ceva. Poate oferi stabilitate, siguranță, încredere unei femei. Și dragoste multă. Va cere în schimb aceeași iubire, susținere și devotament. Iar dacă ambii vor înțelege cât de importante sunt aceste lucruri, greutățile și certurile nu vor fi decât modalități să întărească dragostea dintre ei. Viitorul este la fel de important ca și prezentul pentru o femeie, iar după o perioadă cel mai important.
Așa că da, cel mai important pentru o femeie e încrederea că pentru ea și bărbatul ei există mâine. Încrederea este cel mai bun lucru pe care îl poate oferi un bărbat. 

 http://devorbacutine.eu

Fiecare dintre noi are câte un om care nu știe cât de mult ai nevoie de el în acest moment

10801676_764901306933721_5825944162033466049_n 
 
Nu poți să cumperi dragoste. Nici să o vinzi oamenilor pe care i-ai vrea alături. Uneori dorești, alteori ești dorit și mereu cauți reciprocitate. Oamenii însă vin și se duc, emoțiile rămân și într-o zi te trezești că simți ceva peste puterile tale pentru un om care nu-ți mai este alături. Atunci fiecare poză are un sens aparte. Ca și fiecare amintire. El nu știe, tu simți prea mult și lucrurile se opresc în timp. Dincolo de geam lumea își trăiește viața ei, până și el parcă e fericit. Tu nu ceri nimic, nu reproșezi, nu te revolți. Pur și simplu ai vrea ca totul să fie altfel. Tu să nu fii lângă cineva pentru care nu simți nimic. El să nu îmbrățișeze alt om. Tu să nu miroși alt parfum. El să nu sărute altă femeie.
Unele lucruri sunt pentru că pur și simplu așa sunt. De unii oameni ți-e dor pentru că pur și simplu nu îi ai alături. Pentru unele momente ai opri timpul în loc pentru că pur și simplu ți-au schimbat viața. Nu e complicat să explici de ce, e mult mai complicat să îți spui ție de ce nu este așa, ci altfel. De ce omul pentru care ai da orice nu e lângă tine. De ce amintirile care te macină nu îți fac frumos un prezent. De ce ai vrea să spui atât de multe și totuși taci. De ce nu îți răspunde. De ce e rece. De ce e totul diferit.
Răspunsul e simplu. Pentru că așa trebuie să fie. Așa și nu altfel. În timp, când vei uni punctele, vei înțelege că asta a fost cea mai bună alegere și că lecțiile de viață tot sunt bune la ceva. Că oamenii vin și se duc. Că unele emoții trebuie să rămână. Că putere găsești pentru orice, principalul e să găsești și omul care să o merite. Și slăbiciunea ta să o merite. În timp, lași detaliile și te ții de ceea ce merge și ceea ce este. Devii mai tare, mai rezistent în fața schimbărilor, mai fericit poate.
Și totuși, fiecare dintre noi are câte un om care nu știe cât de mult ai nevoie de el în acest moment. 

 http://devorbacutine.eu

Dacă nu știi ce să simți față de un om, închide ochii și imaginează-ți că el nu este. Niciunde. Nicicum. Niciodată

relatiere
Oamenii pe care i-am iubit odată mai mult decât pe noi înșine și care erau viața noastră au devenit un trecut. Femeile cărora le promiteam iubire veșnică au rămas o promisiune deșartă. Bărbații pe care unele femei îi numeau creatori și îngeri au plecat departe. Să fie îngerii altora. Lucrurile care le consideram cele mai de preț, cele trăite alături de cineva, au uitat să devină fapte și momente plăcute din viață. Au devenit amintiri. Atingerile odată simțite, nopțile odată fierbinți, gândurile odată rebele au dispărut.
Și poate că unii oameni de asta sunt în viața noastră. Să-și spună lecția și să plece. Și poate că pe alții de asta îi considerăm importanți. Că au venit la timpul potrivit și au lăsat prea mult din ei lângă noi. Însă dragostea, ura, plăcerile și neînțelegerile legate de oameni, trăite cu alți oameni, se unesc nu în regrete și nici în amintiri frumoase. Ci în noi. În felul nostru de a fi alături de cineva. Sau fără el. Cu toată dragostea lui. Sau fără dragoste. Cu miile de emoții ce se nasc știind aproape. Sau fără nimic. Relații, prietenii, momente unice, chiar și același sex de o noapte, toate își păstrează intensitatea după ce a rămas din urmă. Dacă a fost acel om important sau nu. Dacă te-ai simțit bine alături de el sau nu. Dacă te-a schimbat sau nu. Dacă te mai schimbă sau nu.
Dacă nu știi ce să simți față de un om, închide ochii și imaginează-ți că el nu este. Nu este în viața ta, în lumea ta, în inima ta. Nu sunt momentele în care râdeți împreună zgomotos. Sau momentele de liniște. Sau nopțile fierbinți trăite împreună. Nu sunt plimbările de-o seară. Sau certurile de-o oră. Sau nebuniile făcute în doi. Nu sunt enervările la culme sau clipele de tăcere. Nu sunt călătoriile în doi. Săruturile sau palmele oferite la furie. Nu sunt cuvintele dulci sau amare. Îmbrățișările calde sau indiferente. Ochii atât de cunoscuți sau atât de reci. Nu este el, omul fără de care nu ai putea nici o secundă sau cel lângă care timpul e o veșnicie. Tristă. Nu este susținerea lui, grija lui, încrederea lui sau nepăsarea. Nu este el. Pur și simplu nu este.
Dacă nu știi ce să simți față de un om, închide ochii și imaginează-ți că el nu este. Niciunde. Nicicum. Niciodată. Ce vei simți atunci? 

 http://devorbacutine.eu




Intrebarea nr.1 - Intr-o lume in care oamenii isi expun povestile personale si conjuncturile sociale in care se afla, cum faci sa nu cazi in capcana comparatiei reperelor exterioare (ex. fara copil, fara casa proprietate pers. - la 35 ani etc.) desi in interior realizarile sunt mari, dar nepalpabile, nemateriale. Multumesc!

Raspuns: A privi in exterior si a ne compara cu ceilalti este cea mai mare capcana in care putem cadea, atata timp cat nu ne-am gasit pe noi insine in interior si nu am facut pace cu viata noastra. Este necesar sa constientizam ca fiecare dintre noi avem drumul nostru si propriile etape si lectii de parcurs. Nu toti trebuie sa traim acelasi lucru sau in acelasi fel. Cred ca este insa necesar sa te uiti atent in interiorul tau si sa te intrebi de ce conteaza atat de mult ce fac sau cum traiesc ceilalti? Fii sincera si observa daca cumva aprecierea si siguranta ta interioara sunt dependente de ceea ce cred ceilalti despre tine. Stai cu tine in liniste si gaseste-ti adevarul interior si traieste-l, chiar daca la exterior arata diferit de al celorlalti. Important este sa fii tu linistita si impacata cu tine si cu viata ta. Pentru ca de aici, totul se aseaza natural. De multe ori insa, vocile celorlalti despre cum ar trebui sa arate viata noastra rasuna mai tare decat propria noastra voce interioara. Da-ti voie sa faci shift-ul, pentru ca vocea ta interioara sa fie cea pe care o auzi cu claritate si respecta ceea ce auzi. Nu ai standarde de indeplinit, nu ai retete de urmat. Tot ce ai de facut este sa-ti ramai sincera inimii tale. Ceea ce este cel mai important nu este ce cred ceilalti ca este mai bine pentru tine, ci ceea ce descoperi tu in sinceritatea si in linistea inimii tale ca este mai bine pentru tine. Acest lucru nu inseamna sa nu asculti si parerile celorlalti (pentru ca daca le asculti cu inima deschisa si cu recunostinta, s-ar putea sa gasesti ascunse in ele multiple seminte de intelepciune), ci sa le asculti dar sa ai propriul tau discernamant si sa fii impacata cu ceea ce exista acum in viata ta. Totodata, bucura-te cu sinceritate pentru realizarile tuturor, dar nu fa din realizarile lor o cauza a indoielii tale cu privire la viata ta. Accepta momentul in care te aflii, accepta pe deplin cum arata viata ta in acest moment, accepta totul si imbratiseaza totul. Nu-i nimic altfel decat ar fi trebuit sa fie. De fiecare data cand te surprinzi ca privesti in afara si incepi sa te compari cu ceilalti, aminteste-ti sa revii inauntrul tau si sa petreci ceva timp in liniste cu tine insati. Observa ce se petrece in interiorul tau, ce puncte sensibile au fost atinse. Si lucreaza cu tine pana in momentul in care se asterne din nou linistea si pacea in interiorul tau. Gaseste acel loc in inima ta unde simti ca totul este exact asa cum ar trebui sa fie si reintoarce-te acolo de fiecare data. Aminteste-ti, totodata, ca pe calea ta nu poti intarzia niciodata… 

 http://taniatita.info

luni, 16 februarie 2015


Sri Ramakrishna

Dumnezeu este în toate fiinţele. Fără EL, nimic nu există. În relaţia noastră cu ceilalţi oameni, tot ce putem face este să fim cu băgare de seamă şi nu trebuie să ne asociem cu oamenii răi sau cu cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu. Trebuie să-i iubim pe toţi, şi pe oamenii buni şi pe cei răi. Dar în faţa persoanelor rele ar trebui să ne înclinăm de la distanţă. Este necesar să fim în compania oamenilor sfinţi, dacă se poate. Iar prin aceste asocieri, va apărea şi descernământul adevărat.”

Ce este o puternică stare de detaşare spirituală? Dă-mi voie să-ţi spun. Detaşarea obişnuită face ca mintea să se gândească la Dumnezeu doar ocazional, dar nu există un dor arzător în inimă. Starea puternică de detaşare spirituală, dimpotrivă, face mintea să sălăşluiască în permanenţă întru Domnul, cu aceeaşi intensitate cu care o mamă se gândeşte la singurul ei copil.”

 „Iubirea divină este cel mai rar lucru din lume şi este greu de atins. În starea de iubire pură, întreaga inimă şi întregul suflet trebuie să fie absorbite în Dumnezeu. Omul devine atunci nebun după Domnul şi este liber de orice legături. Apoi apare extazul şi făptura rămâne mută de uimire. Expirul se opreşte complet, dar inspirul continuă, tot aşa cum un om care ţinteşte cu o armă de foc nu vorbeşte şi îşi ţine răsuflarea. În iubirea divină uiţi complet de lumea exterioară, de toate atracţiile şi farmecele ei. Chiar şi propriul trup, cel care este atât de preţios, este cu uşurinţă uitat. În starea de extaz, când respiraţia se opreşte, mintea întreagă rămâne absolut fixată asupra Supremului. Toţi curenţii nervoşi se vor îndrepta atunci cu o forţă teribilă către în sus, iar rezultatul va fi starea de SAMADHI sau conştiinţa divină. Cei care sunt doar nişte pandiţi sau erudiţi şi care nu au atins iubirea divină, nu fac decât să tulbure minţile celorlalţi.”

 Eu consider că oriunde m-aş duce sunt în Împărăţia lui Dumnezeu, căci lumea aceasta este a Lui. Am ajuns acum la un stadiu al realizării în care văd că Dumnezeu merge prin orice formă umană şi se manifestă pe El Însuşi în acelaşi mod printr-un înţelept şi printr-un păcătos, prin cel cast şi prin cel depravat. Prin urmare atunci când întâlnesc diferiţi oameni, îmi spun: «Dumnezeu sub forma sfântului, Dumnezeu sub forma păcătosului, Dumnezeu sub forma celui necinstit şi Dumnezeu sub forma celui cinstit.» Cel care a atins o asemea realizare spirituală este dincolo de bine şi de rău, deasupra virtuţii şi viciului; atunci realizează că voinţa divină este pretutindeni.

 „Fii mulţumit acolo unde vântul voinţei divine te-a aşezat căci ea suflă încotro doreşte.  Dacă te va duce către un loc mai bun, fii la fel de împăcat
Abandonează totul în faţa Lui, chiar şi preţiosul tău sine
Şi atunci toate supărările tale se vor sfârşi. Vei vedea atunci că, în fapt, El este cel care realizează totul.”

 „Cel care L-a realizat pe Brahman devine tăcut. Discuţile şi argumentările există atâta vreme cât realizarea Absolutului nu a apărut. Ele sunt asemenea zgomotului ce apare în timpul procesului de purificare cu ajutorul focului cunoaşterii. Pe măsură  ce apa egoismului şi a aspectelor lumeşti se evaporă, sufletul devine din ce în ce mai pur şi tot zgomotul dezbaterilor şi discuţiilor încetează, iar cea care va domni în starea de SAMADHI este tăcerea absolută.”

 Cine a fost acest om prins de beţia divină, atât de înţelept şi totuşi atât de copilăros, atât de plin de bucurie, atât de delicat, atât de divin? Iar răspunsul ar putea fi: cu adevărat, o lumină divină coborâse pentru a lumina prin el oasele uscate ale unei lumi banele.
Iubirea întrupată, asemenea picăturilor paradisiace de rouă ce cad pe inima uscată şi însetată a omului.
O voce care să-i strige celui ce se afundă şi se epuizează: „Omule trebuie să te naşti din nou şi să iubeşti!” Un tămăduitor dintr-un alt tărâm pentru această suferinţă a omului modern!
Un om între oameni, care-şi dorea să desluşească pentru ei enigma universului!
Dacă un dor arzător nu apare în inimă, nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu doar prin simpla repetare a numelui Său.”
Minunat, infinit este universul creat de Tine! În el se află întreaga frumuseţe.
Mii de stele strălucesc – un şirag de aur presărat cu nestemate
Fără de număr sunt planetele şi sorii.
Pământul este împodobit cu grâne şi belşug: pline sunt într-adevăr hambarele Tale. O mărite Stăpân!
Nenumărate sunt stelele care cântă: «Minunată lucrare, Doamne! Minunată lucrare!» Şi ele cântă fără încetare.
Doamne, ce altceva aş mai putea să-ţi spun! 
Tu eşti giuvaerul nepreţuit al inimii mele, sălaşul bucuriei fără de sfârşit!” Sri Ramakrishna
"Să cauţi cu multă atenţie şi chiar să reuşeşti să descoperi aproape tot ceea ce crezi că îţi lipseşte, în ceea ce deja tu ai. 
Acţionând zi de zi în felul acesta, vei constata că ţi se va transforma într-un mod profund perspectiva asupra existenţei sau, altfel spus, îţi vei modifica radical, în bine, punctul de vedere.

Atât pentru cel înţelept, cât şi pentru fiecare fiinţă umană ce aspiră cu adevărat să devină înţeleaptă, fiecare zi este şi rămâne, în realitate, o enigmatică promisiune. Depinde întotdeauna numai de noi cum se va concretiza până la urmă acea promisiune.

Urmăreşte să-ţi dai de fiecare dată seama, printr-o focalizare constantă şi stăruitoare a atenţiei, că în jurul tău se află multe fiinţe umane ce rămân nefericite tocmai datorită faptului că ele nu ştiu şi nici măcar nu bănuiesc că ar putea să fie adeseori foarte fericite. 

Trăieşte-ţi fiecare zi a vieţii tale întocmai ca şi cum respectiva zi ar fi ultima. Observă, totodată, cu multă atenţie toate transformările lăuntrice profunde care nu vor întârzia să apară (dacă vei reuşi cu adevărat să trăieşti în felul acesta) şi savurează apoi din plin salturile spirituale de care vei avea – cu siguranţă – parte. "

duminică, 15 februarie 2015


Floare de cer
Batand in fereastra chipul tau bland,
luminand in geam dintr-o ninsoare mult mai albastra.
Floare de Lumina,
Batand in tacere iubirea’ti pura.
Floare de stele,
Batand in mine, pasul catre tine.
Floare de dor,
Sculptand in iubire, gandul calator.
Floare angelica,
Imbratisand Universul cu ale ei petale.
Floare de speranta,
Soptind in mine: dorul de a te imbratisa.
Floare de nea,
Cazand in mine, amintindu-mi de tine.
Floare de cires,
purtata in zile cu mires.
Floare de salcam,
Cuprinsa la mijloc cu brau.
Floare in priviri,
S-atingi mereu, drumul catre El.
Floare de dor, etern calator.
Pastrez amintirea contopirii inimilor noastre.
pastrez amintirea imbratisarii in razele Soarelui.
pastrez amintirea timpului petrecut alaturi de tine.
pastrez amintirea cantului dumnezeiesc, si ma ridic incet.
Pastrez amintirea privirii ochilor puri,
prin care Divinul mi-a vorbit in atat de multe moduri sublime si inaltatoare.
Pastrez amintirea dorului de a fi in mine, alaturi de tine.
Pastrez amintirea de a calatori in mine insami,
asa cum numai tu m-ai invatat si mi-ai aratat.
Pastrez amintirea povestii calatoriei inimii.
Traiesc prezentul, imbratisata de a ta atingere subtila.

Traiesc, imi rasuna in suflet cuvintele pline de intelepciune:
nu te pierde de tine insasi, in cotidian.
Frumoasa este amintirea ta vie, claritatea iubirii ce-mi infasoara fiinta
in misterul eternitatii divine.
Traiesc prezentul, atinsa de mainile'ti fine, faptura divina!
multumesc Divinului pentru viul pastrarii si trairii!
Amintindu-ti de Divinul din tine, calatoresti in esenta inimii tale.
Amintindu-ti de Cel care Te-a creat, devii insasi creatia mainilor Lui, in actiunile cotidiene, in secundele care se scurg, in calatoria pe care El o cunoaste inainte ca noi sa fim aici pe pamant, in deciziile pe care le primesti, in alegerile pe care El le infaptuieste prin alte fiinte.
Amintindu-ti de cine esti? ce ai de invatat? cum pasesti in calatoria vietii? devii insasi aducerea-aminte, atat de vie, atat de clara, ca totul esti prin El.
Nimic din acest Univers nu trece cu vederea.
Nici o atitudine, nici un gand, nici o tacere, nu ramane neimbratisata in inima Tatalui Ceresc.
Este un timp si o vreme pentru a ramane in noi insine.
Este un timp si o vreme cand ne regasim, pe noi insine.
Este un timp si o vreme, cand te adancesti in tine insuti,
si cu toata fiinta multumesti, plin de umilinta, de recunostinta, de iubire,
pentru ceea ce ai primit de la Dumnezeu.
Este un timp si o vreme cand vei plange,
spre a-L simti si mai aproape pe Cel care te-a creat dupa chipul si asemanarea Sa,
si pe al carui chip curg lacrimi.
Este un timp si o vreme cand redevii inceputul a ceea ce El te-a creat,
dincolo de cotidian, dincolo de atributiuni, dincolo de o gandire analitica,
Ci pur si simplu, in puritatea inimii de copil,
starea care te inalta, te transforma, te sfinteste si te aduce si mai aproape de Dumnezeu.
Este un timp si o vreme cand cei din jur te dau la o parte,
facandu-si loc in lume; insa pacea inimii dumnezeiesti ramane vie si plina de daruire.
Este un timp si o vreme, cand intelegi Adevarul despre cei pe care ii credeai sinceri.
Este un timp si o vreme, cand Dumnezeu te zideste, te intareste si te tine in ale Lui brate,
Asemeni mamei care isi tine copilul in brate.
Cata devotiune, cata multumire, cata truda si cata fericire!

Acest timp, sa il daruim mereu in eternitate daruirii fiintei noastre in bratele vii, pline de bunatate, incantare  ale Tatalui Ceresc.

Un timp si o vreme a calatoriei inimii tale aici ai acum.
Un timp si o Pace in a ta privire.
Un gand al serii, pentru tine, cititorule ..
Clipa venirii si clipa plecarii sunt alese de Creatorul meu.
Clipele ce stau intre venire si plecare
aleg sa le traiesc spre slava Creatorului.
Clipa unui rasarit de soare sau al unui apus de zi,
Clipa care imbratiseaza fiecare secunda in tacere si frumusete.
Clipa in care pasim plini de adoratie si multumire in culorile toamnei.
Clipa in care ne incredintam speranta unui zbor mai inalt.
Clipa care isi pastreaza in taina frumusetea,
si ne face sa descoperim cu fiecare nou pas,
Cu fiecare om pe care îl întâlnim in viata noastra,
Este o clipa unica si datatoare de iubire pura.
Fiecare clipa este o intalnirea cu noi insine:
intrăm pe străduţele sufletului nostru, prin clădirile zilelor noastre,
prin parcurile clipelor
pline de linişte şi solitudine,
pline de dor si rugaciune,
pline de tacere si mangaiere,
pline de asteptare si multumire,
pline de inchinare si daruire.
pline de joc divin si mister.
pline de intalnirea cu tine insuti.
pline de interiorul luminii si cunoasterii de sine.
pline de atingerea Cerului in tine.
pline de Cel prin care traiesti clipa dumnezeiasca
si-o sfintesti cu al tau suflet.

Jean Klein despre unitate si relatie

Jean Klein, in cartea sa “Cine sunt eu?”, scrie despre unitate si relatie.“A fi uman inseamna a fi in relatie. Ca fiinte umane noi traim in relatie cu elementele, soarele, luna, pietrele din pamant si cu toate fiintele vii. Dar ce inseamna „a fi in relatie”, “a trai in legatura” cu ceva? In general, cand folosim acest termen, noi intelegem o legatura de un anumit gen intre entitatile individuale, obiect cu obiect, sau subiect cu obiect. Cuvantul legatura presupune aici separare, unirea impreuna a fractiunilor. Aceasta vedere fractionara a legaturii este pur conceptuala. Este o nascocire a mintii si n-are nimic de-a face cu perceptia pura, cu realitatea, cu ceea ce este real.
Cand noi traim liberi de toate ideile si proiectiile, intram intr-un contact real cu ceea ce ne inconjoara. Asadar, practic vorbind, inainte de a putea fi in relatie cu mediul nostru inconjurator, noi trebui sa stim cum sa fim in relatie cu ceea ce este cel mai apropiat de noi – corp, simturi si minte. Unica piedica in perceptia clara a starii noastre naturale este ideea puternica de a fi un individ separat, traind intr-o lume cu alte fiinte separate. Noi avem o imagine despre noi insine. Aceasta imagine poate fi mentinuta doar in relatie cu lucrurile si deci ea face obiecte din tot ce ne incon­joara – prieteni, copii, sotul sau sotia, inteligenta, contul in banca etc. – si intra intr-o asa-zisa relatie personala cu aceste proiectii. Strania idee de sine este o contractie, o limitare a intregului, a fiintei reale. Cand aceasta notiune moare, ne gasim expansiunea naturala, linistea, globalitatea fara periferie sau centru, exterior sau interior. Fara notiunea de individ nu exista nici o senzatie de separare si noi simtim unitatea cu toate lucrurile. Simtim cele din jur ca evenimente in intregul fara restrictii. Cand iubitul sau copiii nostri parasesc casa, sau cand contul la banca scade, este un eveniment in noi. Constienta ramane constanta.
Orice fenomen, orice existenta este o expresie in interiorul globalitatii si varietatile de expresie au un inteles si o legatura numai in lumina intregului. A fi in relatie inseamna a fi legat in interiorul intregului, intrucat nu exista nici o unire a fractiunilor, in intreg nu exista un altul. Strict vorbind, in relatia perfecta nu exista nici o legatura, nici o dualitate; exista numai globalitate. Toata perceptia tinteste direct spre fiinta noastra primordiala, spre liniste, spre non-starea naturala care este comuna intregii existente.
Astfel, in expresie umana “a fi in relatie” in­seamna a te afla in comuniune cu intregul. In aceasta comuniune, asa-zisa prezenta a altora este resimtita ca o daruire spontana, iar propria noastra prezenta este o primire spontana. Nu mai exista senzatia de lipsa si, in consecinta, nici nevoia de a cere, deoarece simpla receptare ne aduce deschidere. Cand traim in deschidere, primul impuls este acela de a darui. A fi in deschidere si in miscare spontana de daruire in­seamna iubire. Iubirea este meditatie. Ea este o noua dimensiune in viata.
In iubirea adevarata nu exista iubitor si iubit. Exista un moment care vine din corp pentru a celebra acea iubire in plan fizic. Senzatia de “a fi una” in senzatia corporala se iveste direct din unicitatea iubiri insasi.
Comportarea intre doi iubiti este o arta. Un artist apeleaza la cea mai inalta imaginatie a sa. Dar imaginatia trebuie folosita pentru a exalta iubirea, nu pentru a-i compensa lipsa. Ritmul biologic si imaginatia sunt conduse de iubire si doar iubirea poate reinnoi constant stimularea; altfel apare plictiseala.
Astazi, din pacate, se face o mare confuzie intre dorinta care decurge din ritmul biologic si dorinta care vine din minte si este repetitie mecanica. Exist atat de multa stimulare mentala, incat multi oameni au pierdut legatura cu ritmurile lor biologice si a devenit indolenti sau lacomi in mod mecanic. Repetitia mecanica impiedica ritmul natural. In repetitia mecanica exista doar a lua si a folosi. Cand mintea, memoria, intervin, corpul nu mai este deschis in toate capacitatile lui; atunci stimularea senzuala nu mai este puternica si tu o compensezi cu imagini si efort. Este un cerc vicios.
Trebuie sa te lamuresti in legatura cu natura dorintei tale. Nu lasa informatia de mana a doua sa te influenteze. Exista doar iubire si in aceasta iubire barbatul si femeia apar uneori. Nu exista obicei, nici reflex automat in aceasta aparitie. Cele mai mult dintre asa-zisele raspunsuri ale oamenilor sunt doar obiceiuri si reactii.
Cand totul apare in iubire si dispare in iubire, este o expresie a iubirii, de ce sa traiesti in restrictie? Nu-i prezent nici un barbat sau vreo femeie, exista doar iubire. Aceasta iubire neconditionata poate fi transpusa la nivel biologic, dar ceea ce se numeste sexualitate nu exista pentru mine. Cand exista numai un act biologic sau niste sentimente temporare, exista adesea un sentiment de pierdere ulterioara a ceva. Asta creeaza o reactie psihologica de aversiune sau de indiferenta de care poti sa nu fii constient. Poti fi constient doar ca ai pierdut interesul pentru celalalt. Intr-o relatie bazata in primul rand pe biologie exista separare. Dar in momentul in care functia biologica este o extensie a trairii in unitate, nu exista nici un sentiment de separare.Bucuria unitatii este iubire adevarata si niciodata nu-si va pierde atractia.
In expresia iubirii, totul este moral. Tu esti un poet, un artist, un muzician. Tu celebrezi cu toata  fiinta ta.
In relatia unei personalitati cu alta, a unei imagini cu alta, exista numai conformare, exploatare si cerere, constrangere si violenta. In intimitatea suprema exista sensibilitate si un puternic simt al frumusetii si elegantei. Relatia trupeasca este incununarea pe plan fizic a impartasirii comune a unei stari spirituale. Dar, pentru ca relatia trupeasca sa fie ridicata la asemenea inaltimi, ea trebuie sa vina ca o revarsare spontana intre doi indragostiti care traiesc cu adevarat in uniune.”













Rugăciunea Luptătorului pasnic 

Sunt ceea ce sunt.
Am încredere în frumuseţea din mine, creez încredere.
În blândeţe, am forţă.
În tăcere, păşesc împreună cu zeii.
În pace mă înţeleg pe mine şi înţeleg lumea.
În conflict, mă îndepărtez.
În detaşare, sunt liber.
Prin respect pentru toate lucrurile vii, mă respect pe mine însămi.
Prin dăruire, respect curajul din mine.
Prin veşnicie am compasiune pentru natura tuturor lucrurilor.
Prin dragoste, accept necondiţionat evoluţia celorlalţi.
În libertate, am putere.
În individualitatea mea, îl exprim pe Dumnezeu - Forţa din sinea mea.
Slujind ofer ceea ce am devenit.
Eu sunt ceea ce sunt:
ETERN, NEMURITOR, UNIVERSAL ŞI INFINIT.
Aşa să fie!

Amin!


"...iar cind ea ridea
soarele răsărea
de nu mai știam
de sunt din vreun neam
o iubeam
mă iubea
eu eram ea."
Nichita Stănescu

sâmbătă, 14 februarie 2015

Acceptă-ţi teama, dar nu te lăsa inhibat de ea – Susan Jeffers


acceptati-teama-dar-nu-te-lasa-inhibat-de-ea_mica
Acceptă-ţi teama, dar nu te lăsa inhibat de ea. Metode de a transforma frica, indecizia şi mânia în CURAJ, ÎNCREDERE şi IUBIRE, scrisă de Dr. Susan Jeffers.

Te temi să iei decizii… să îi ceri şefului tău o mărire de salariu… să ieşi dintr-o relaţie care nu te satisface… sau să îţi planifici viitorul? Indiferent de ce te temi, aceasta este şansa ta să ieşi odată pentru totdeauna din această stare. Prin acest ghid peren al dezvoltării personale, dr. Susan Jeffers ne inspiră pe toţi prin tehnicile dinamice pe care ni le recomandă şi prin ideile profunde pe care ni le explică şi care au ajutat nenumăraţi oameni să scape de temerile lor şi să îşi continue progresul. Dacă vei citi cartea, vei descoperi:
•   De ce anume te temi, şi din ce cauză
•   Cum să te transformi dintr-o victimă într-un creator
•   Secretul de a lua decizii din care să nu ai nimic de pierdut
•   Procesul vital în 10 paşi care te ajută să devii mai puternic decât vocea negativă din capul tău
•   Cum să dai mai mult sens vieţii tale
Cu inteligenţă şi umor, dr. Jeffers te învaţă cum să devii puternic în faţa tuturor temerilor tale şi cum să te bucuri de o viaţă creativă, trăită în fericire şi iubire.
„Ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toţi cei care ştiu să citească! Recomand această carte la toate seminarele mele!” – JACK CANFIELD, coautor al seriei de cărţi Supă de pui pentru suflet
„A trăi înseamnă a-ţi asuma riscuri. Cartea Acceptă-ţi teama… dar nu te lăsa inhibat de ea a ajutat foarte mulţi oameni, bărbaţi şi femei deopotrivă, să obţină succesul în viaţă”.
Mai jos găsiţi cuprinsul cărţii:
CUVÂNT ÎNAINTE LA CEA DE-A 20-A EDIŢIE ANIVERSARĂ
INTRODUCERE. Deschiderea uşii
1. Tu de ce anume te temi… şi de ce?
2. Nu poţi scăpa de aceste temeri?
3. De la durere la putere
4. Indiferent dacă ţi le doreşti sau nu… temerile îţi aparţin
5. Pollyanna e din nou pe val
6. Când „ceilalţi” nu te lasă să creşti
7. Cum să iei o decizie prin care nimeni să nu aibă nimic de pierdut
8. Cât de integrală este „toată viaţa ta”?
9. Dă pur şi simplu din cap – Spune „Da”
10. Alege iubirea şi încrederea
11. Umplerea golului interior
12. Ai suficient timp
MULŢUMIRI
DESPRE AUTOARE

În continuare puteţi citi câteva fragmente din această carte:
“Mă pregătesc să ţin un nou curs despre teamă. Clasa este goală, iar eu îmi aştept cursan­ţii. Nervozitatea mea legată de aceste cursuri a dispărut cu mult timp în urmă. Nu numai că am predat de foarte multe ori acest curs, dar am ajuns să îmi cunosc cursanţii chiar înainte de a-i întâlni faţă în faţă. Ei sunt la fel ca toţi ceilalţi: toţi încearcă să se descurce cum pot şi se simt nesiguri, căci nu ştiu dacă sunt suficient de buni. Acest tipar nu se schimbă niciodată.
De îndată ce cursanţii intră în sala de clasă, simt ten­siunea care pluteşte în aer. Fiecare se aşează cât mai departe de ceilalţi, până când locurile intermediare tre­buie umplute, căci nu mai există altele libere. Nimeni nu vorbeşte cu ceilalţi. Toţi stau nervoşi, în expectativă. Îi iubesc pe toţi pentru curajul lor de a recunoaşte că viaţa lor nu funcţionează aşa cum ar trebui sau cum îşi doresc ei. Prezenţa lor la cursul meu arată că îşi doresc să facă ceva în această privinţă.
Încep prin a mă plimba prin clasă întrebându-mi cur­sanţii cu ce dificultăţi se confruntă. Poveştile lor variază de la caz la caz:
Don vrea să îşi schimbe cariera pe care a urmat-o timp de 14 ani şi să îşi urmeze visul de a deveni artist.
Mary Alice este o actriţă şi doreşte să afle de ce îşi găseşte singură tot felul de scuze pentru a nu se duce la audiţii.
Sarah îşi doreşte să renunţe la o căsnicie în care a stat 15 ani.
Teddy vrea să se elibereze de teama sa de bătrâneţe. Are abia 32 de ani!
Jean este o femeie în vârstă şi ar dori să aibă o discuţie deschisă cu medicul ei, care o tratează ca pe un copil şi nu îi dă niciodată răspunsuri directe.
Patti ar vrea să îşi crească cifra de afaceri, dar nu se poate autoconvinge să facă paşii necesari.
Rebecca şi-ar dori să aibă curajul de a-i spune soţului ei toate lucrurile care o deranjează la el.
Kevin ar vrea să scape de teama de respingere care îl împiedică să invite vreo femeie la o întâlnire în oraş.
Laurie şi-ar dori să afle de ce se simte nefericită, deşi viaţa i-a oferit tot ce şi-a dorit vreodată.
Richard este pensionar şi se simte inutil. El se teme că viaţa sa s-a încheiat.
Răspunsurile continuă astfel, până când toată lumea îşi spune povestea.
În tot acest timp, privesc fascinată cum atmosfera din sala de curs începe să se schimbe. Tensiunea iniţială dis­pare rapid şi feţele tuturor reflectă uşurarea pe care o simt.
Mai întâi de toate, cursanţii mei încep să îşi dea seama că nu sunt singurii oameni din lume care se tem.
În al doilea rând, ei încep să realizeze cât de atrăgători devin atunci când îşi deschid inima şi îşi împărtăşesc sen­timentele reale. Cu mult timp înainte ca ultimul cursant să termine ce avea de spus, în sala de curs se instalează o senzaţie de afecţiune şi de camaraderie. Cursanţii nu se mai simt nişte străini.
Deşi mediul din care provin cursanţii şi situaţiile cu care se confruntă ei variază de la caz la caz, nu trece mult şi diferenţele aparente dintre acestea încep să se disi­peze, făcând loc unui contact la un nivel cât se poate de uman. Numitorul comun este faptul că teama îi împie­dică pe toţi să se bucure de viaţa pe care şi-ar dori-o.
Acest scenariu se repetă la toate cursurile despre teamă pe care le predau. Poate că te întrebi cum poate acoperi un singur curs toate temerile atât de diferite descrise de cursanţi. La prima vedere, nevoile lor par extrem de variate. Este adevărat. Ele par astfel, dar numai până când începem să săpăm puţin şi scoatem la lumină cauza care stă la baza temerilor lor (şi ale oricărui alt om).
Teama poate fi divizată în trei nivele. Primul se referă la povestea de la suprafaţă, cum ar fi istoriile descrise mai sus. Acest nivel al fricii poate fi împărţit în două categorii: temeri care „apar pur şi simplu” şi temeri care necesită un tip de acţiune.
………………………….
Temerile de pe Nivelul 2 se referă mai degrabă la stă­rile interioare ale minţii decât la situaţiile exterioare. Ele reflectă simţul identităţii şi capacitatea personală de a ne descurca în această lume. Aşa se explică de ce trăim într-o societate în care teama este generalizată. Dacă te temi de respingere, această teamă îţi va afecta toate domeniile vieţii: relaţiile cu prietenii, cele intime, interviurile pentru slujbe şi aşa mai departe. Respinge­rea rămâne respingere, indiferent de domeniul în care se manifestă. De aceea, cei care o percep încearcă să se protejeze, şi astfel se autolimitează. Ei încep să se închidă sufleteşte, blocând toate porţile către lumea exterioară. Reciteşte lista temerilor de pe Nivelul 2 şi vei vedea că toate aceste temeri pot avea un impact extrem de mare asupra foarte multor domenii din viaţa ta.
Nivelul 3 este încă şi mai profund, identificând cea mai mare teamă dintre toate, cea care te menţine cu ade­vărat blocat. Eşti pregătit să o afli?
TEAMA DE PE NIVELUL 3
NU POT FACE FAŢĂ!
Poate că te întrebi: „Asta-i tot? Asta e marea teamă?” Ştiu că te simţi dezamăgit şi că ţi-ai fi dorit o cauză mai dramatică, dar adevărul este că:
LA BAZA TUTUROR TEMERILOR TALE STĂ PUR ŞI SIMPLU TEAMA CĂ NU POŢI FACE FAŢĂ CONFRUNTĂRILOR PE CARE ŢI LE SCOATE ÎN CALE VIAŢA.
Haide să verificăm acest lucru. Temerile de pe Nivelul 1 se traduc prin:
Nu pot face faţă bolii.
Nu pot face faţă comiterii unei greşeli.
Nu pot face faţă pierderii slujbei.
Nu pot face faţă bătrâneţii.
Nu pot face faţă singurătăţii.
Nu pot face faţă unei situaţii în care m-aş face de râs.
Nu pot face faţă situaţiei în care nu aş obţine această slujbă.
Nu pot face faţă pierderii partenerului meu (partenerei mele).
Nu pot face faţă situaţiei în care mi-aş pierde toţi banii etc.

Temerile de pe Nivelul 2 se traduc prin:
Nu pot face faţă responsabilităţilor pe care le atrage după sine succesul.
Nu pot face faţă eşecului.
Nu pot face faţă respingerii etc.

Aşadar, temerea de pe Nivelul 3: „Nu pot face faţă!” – sintetizează practic toate celelalte temeri.
Adevărul este însă că:
DACĂ AI ŞTI CĂ POŢI FACE FAŢĂ TUTUROR SITUAŢIILOR CARE ÎŢI IES ÎN CALE, DE CE TE-AI MAI PUTEA TEME?
Răspunsul este simplu: DE NIMIC!
Ştiu că încă nu sari în sus de bucurie, dar crede-mă că tocmai ţi-am dat o veste bună. Ceea ce tocmai ţi-am spus este că tu îţi poţi controla toate temerile fără a fi nevoit să controlezi nimic din lumea exterioară. Acest lucru ar trebui să îţi producă o uşurare enormă. Tu nu mai trebuie să controlezi ce face partenerul tău, prie­tenii tăi, copiii tăi sau şeful tău, ce se întâmplă la un interviu, la slujbă, în noua ta carieră, cu banii tăi sau la bursa de valori.
TOT CE TREBUIE SĂ FACI PENTRU A-ŢI REDUCE TEAMA ESTE SĂ ÎŢI CULTIVI ÎNCREDEREA ÎN CAPACITATEA TA DE A FACE FAŢĂ ORICĂROR EVENIMENTE!
Doresc să insist asupra acestui aspect, căci îl consider absolut critic. Începând din acest moment, ori de câte ori simţi că ţi-e teamă de ceva, reaminteşte-ţi că acest lucru se datorează exclusiv faptului că nu te consideri suficient de bun. În continuare, foloseşte unul sau mai multe instrumente descrise în această carte pentru a-ţi ridica moralul. Cel puţin ştii foarte clar ce ai de făcut, aşa că nu ai de ce să te simţi confuz.
Am fost rugată adeseori să explic de ce avem noi atât de puţină încredere în sine. Sinceră să fiu, nu cunosc răspunsul la această întrebare. Tot ce ştiu este că anu­mite temeri sunt instinctive şi sănătoase, ferindu-ne de probleme. Celelalte – acele temeri care ne împie­dică să ne continuăm creşterea personală – sunt ina­decvate şi distructive, iar una din cauzele lor ar putea fi condiţionarea.
În toată viaţa mea nu am auzit niciodată vreo mamă spunându-i copilului ei care pleacă la şcoală: „Iubitule, astăzi asumă-ţi toate riscurile posibile.” Dimpotrivă, marea majoritate a mamelor le spun copiilor lor: „Ai grijă, dragule.” Acest „ai grijă” conţine un dublu mesaj: „Lumea exterioară este periculoasă”… şi … „Nu o să fii capabil să te descurci”. În realitate, mama vrea să spună: „Indiferent ce ţi s-ar întâmpla, eu nu aş fi capabilă să îi fac faţă.” Ea îi transmite astfel copilului ei lipsa sa de încredere în capacitatea ei de a face faţă lucrurilor care s-ar putea întâmpla.
Îmi amintesc de un moment în care îmi doream cu disperare o bicicletă cu două roţi şi refuzul mamei de a mi-o cumpăra. Răspunsul ei era întotdeauna acelaşi: „Te iubesc prea tare. Nu vreau să ţi se întâmple nimic rău.” În traducerea mea, acest lucru însemna: „Nu eşti suficient de competentă pentru a te descurca cu o bici­cletă cu două roţi.” Acum, după ce am îmbătrânit şi am devenit mai înţeleaptă, îmi dau seama că ceea ce dorea ea de fapt să îmi spună era: „Dacă ţi s-ar întâmpla ceva, aş fi distrusă.”
Odată, mama mea superprotectoare se afla la terapie intensivă după o operaţie chirurgicală, cu tuburi ieşindu-i din nas şi din gât. Când mi s-a spus că trebuie să plec, i-am şoptit la ureche, fără să ştiu dacă mă aude, că o iubesc şi că mă voi întoarce mai târziu. În timp ce mă îndreptam către uşă, am auzit vocea ei şoptită spunându-mi ca de obicei: „Ai grijă.” Chiar şi în starea ei de somnolenţă dato­rată anesteziei, încă mai îmi transmitea acelaşi mesaj apo­caliptic. Marea majoritate a mamelor sunt la fel ca mama mea. Date fiind toate avertismentele de tip „ai grijă” cu care ne-au bombardat părinţii, este de mirare că reuşim să ajungem chiar şi la uşa de la intrarea în casă!
Dincolo de această conexiune evidentă, temerile noastre ar putea avea şi alte cauze. Sinceră să fiu, eu nu cred că contează foarte mult cum au apărut acestea. Intenţia mea nu este să analizez aceste cauze şi zonele tulburi ale minţii noastre. Adeseori este imposibil să ne dăm seama care sunt cauzele tiparelor noastre negative, şi chiar dacă le-am cunoaşte, acestea nu s-ar schimba automat. Eu cred că dacă te deranjează ceva, tot ce tre­buie să faci este să porneşti de la situaţia curentă şi să faci ceea ce trebuie pentru a o schimba.
În cazul de faţă, este evident că îți displace faptul că lipsa ta de încredere în sine te împiedică să obţii ceea ce îţi doreşti de la viaţă. Această înţelegere creează o foca­lizare foarte clară, de tip laser, asupra lucrurilor care trebuie schimbate. Nu are niciun sens să îţi risipeşti inutil energia întrebându-te cum ai ajuns în această situaţie. Pur şi simplu nu contează. Ceea ce contează este să începi să îţi cultivi încrederea în sine până când vei putea spune:
INDIFERENT CE MI SE ÎNTÂMPLĂ ŞI CU CE SITUAŢIE MĂ CONFRUNT, POT FACE FAŢĂ!
Parcă îi aud pe foarte mulţi cititori spunându-şi: „O, lasă-mă! Cum poţi face faţă paraliziei sau canceru­lui, sau morţii unui copil?” Le înţeleg perfect scepticis­mul. Îţi reamintesc că am fost cândva eu însămi un Toma Necredinciosul. Tot ce pot să fac deocamdată este să îţi recomand să continui cu lectura cărţii. Oferă-ţi o şansă şi aplică instrumentele recomandate în continuare. Vei descoperi astfel că te vei apropia din ce în ce mai tare de nivelul absolut al încrederii în sine şi că în ultimă instanţă vei realiza că poţi face faţă oricăror situaţii sau conjuncturi care îţi ies în cale. Nu lăsa niciodată aceste trei cuvinte micuţe să îţi iasă din minte, căci s-ar putea dovedi cele mai importante cuvinte din viaţa ta: POT FACE FAŢĂ!”