miercuri, 13 august 2014

 In permanenta asteptam ceva, uneori nici nu ne dam seama ce anume. Cateodata asteptam un job mai bun sau o casa mai mare, altadata o casatorie reusita, nasterea unui copil sau chiar gasirea jumatatii. Unele dintre noi asteapta iubire, asteapta schimbare, asteapta innoire, asteapta sa fie mai bine decat este deja. Poate ca unele dintre noi nici macar nu-si fac iluzii cu privire la viata si la finalitatea ei si nici nu si-au facut din viata un scop in sine. Poate ca societatea perfectionista in care traim are asteptari pragmatice de la noi si noi ne conformam acesteia, dandu-ne exact cat ne cere, nici mai mult nici mai putin. Ceea ce mi se pare ciudat este faptul ca atata asteptare nici macar nu ne mai oboseste si ca avem un curaj nebun de a cere vietii ceea ce nici macar nu putem duce de cele mai multe ori
Dar cum poate sa ne oboseasca cand tocmai din aceasta asteptare ne extragem puterea de a o lua iar si iar de la capat, mai asiduu ca niciodata? Cu o rabdare de Sisif pe care de multe ori nici macar nu o constientizam ca o avem ..


 
 E greu să pleci şi uneori e chiar mai greu să rămâi. Dar cu siguranţă cel mai greu este să nu mai priveşti deloc înapoi.
E posibil să nu învăţăm niciodată să lăsăm totul în urmă. Ne impunem să facem asta, dar într-un moment de slăbiciune dăm fuga înapoi. Poate că teama de necunoscut, nesiguranţa ne împinge să facem cale întoarsă pe drumurile deja ştiute. Şi poate că uneori e bine să o facem. Să ne întoarcem acolo unde am lăsat părţi din noi. Uneori pentru a le recupera, alteori pentru a găsi răspunsuri la întrebări care ne consumă emoţional, pentru a accepta fapte şi pentru a ierta greşeli. Pentru a ne împăca propriul suflet.


,,Nu te uita în urmă, ci priveşte cu curaj tot ce ţi-a hărăzit soarta. Mergi înainte cu bucurie, adună-ţi toate puterile, pentru a alege binele din tot ce vei avea de înfruntat.''



...IERTAREA ESTE CEA MAI BUNA TERAPIE PENTRU SUFLET!

...Nimic nu poate vindeca mai bine sufletul, nu poate deschide mai multe uşi şi nu poate conduce la o creştere mai accelerată ca iertarea.
Deşi uneori ne vine greu să iertăm, adevărul este că noi ne-am născut cu această calitate.
Din păcate, atunci când am crescut, noi am fost programaţi şi învăţaţi să nu mai iertăm cu atâta uşurinţă.
Studiază-i pe copii şi observă cât de uşor renunţă ei la ranchiună şi la resentimente.

...Iertarea începe întotdeauna cu iertarea de sine, căci este absolut necesar să ne acceptăm şi să ne iubim exact aşa cum suntem. Indiferent ce am făcut sau nu am făcut, ce am spus sau nu am spus - noi nu am deţinut un control real asupra cuvintelor şi faptelor noastre, căci nu ştiam ce făceam.
De aceea, noi trebuie să învăţăm să ne tratăm pe noi înşine cu compasiune şi cu bunătate.
...Dacă nu ne putem ierta, iubi şi accepta pe noi înşine, cum ne-am putea aştepta să o facă alţii?

...Ori de câte ori te simţi supărat pe tine însuţi, nu şinele tău real este cel supărat.
Tu nu faci decât să reacţionezi ţinând cont de amintirile tale, care te controlează fără ca tu să ştii.
La fel se petrec lucrurile atunci când eşti supărat pe o altă persoană.
Disconfortul pe care îl simţi nu are nimic de-a face cu persoana în cauză, ci depinde întru totul de amintirile tale rulate de mintea ta subconştientă.
Nu este vorba de ce ţi-a făcut persoana în cauză, ci de maniera în care reacţionezi la gestul respectiv.

...Dacă stai să te gândeşti, nu toată lumea reacţionează la fel ca tine în faţa situaţiilor sau a celorlalţi oameni.
Totul depinde de „percepţiile” tale, care sunt controlate de amintirile tale!
După cum vezi, ne întoarcem de fiecare dată la aceste amintiri subconştiente.
Este foarte important să înţelegi că şi ceilalţi oameni fac ceea ce fac din cauză că sunt manipulaţi şi controlaţi de propriile lor amintiri.
...Singura ta responsabilitate şi unicul lucru pe care poţi să îl faci cu adevărat este să te detaşezi de aceste amintiri.
Oricât de mult ai vorbi şi ai încerca să îi convingi pe ceilalţi de dreptatea ta, în realitate tu nu poţi schimba mare lucru din realitatea exterioară.
In această direcţie, doresc să-ţi reamintesc că atunci când refuzi să ierţi pe altcineva, tu nu o răneşti pe persoana în cauză, ci numai pe tine.
De aceea, dacă doreşti să te eliberezi, iartă şi detaşează-te. Spune-i persoanei în cauză: „Mulţumesc” (în inima ta), căci ea nu a apărut în viaţa ta decât pentru a-ţi oferi o dată în plus prilejul de a practica purificarea şi detaşarea.
Nu ai auzit niciodată celebra zicătoare: „Lucrul căruia îi opui rezistenţă persistă”? Este foarte adevărat.
Atunci când te detaşezi de altcineva, persoana respectivă se detaşează la rândul ei de tine, căci tangoul nu poate fi practicat decât în doi.
...Indiferent ce se întâmplă în viaţa ta, tu eşti responsabil în proporţie de sută la sută.
Ceva din interiorul tău a atras respectiva situaţie.
Chiar dacă îţi vine greu să crezi, tu atragi întotdeauna situaţiile sau persoanele din viaţa ta, iar acestea te tratează exact aşa cum te tratezi tu însuţi.

...Din păcate, noi nu am fost învăţaţi să ne iertăm, să ne iubim şi să fim buni cu noi înşine, dar atunci când facem acest lucru, noi atragem automat în viaţa noastră alte persoane care ne iubesc.

...Dumnezeu este întotdeauna alături de tine, gata să te ajute şi să te susţină, cu singura condiţie să îi ceri acest lucru.
Reţine: Dumnezeu te-a înzestrat cu un liber arbitru.
De aceea, trebuie să îi ceri ajutorul.
Cu alte cuvinte, trebuie să îi acorzi permisiunea de a te ajuta.
Tu eşti întotdeauna liber să alegi.
Dacă te simţi obosit, frustrat sau lipsit de speranţă, depinde numai de tine să schimbi această situaţie.
Personal, nu pot decât să sper că vei alege schimbarea, iertarea şi eliberarea.

...Reţine: nu trebuie neapărat să îi spui persoanei pe care ai fost supărat că ai iertat-o.
Iertarea este un dar pentru tine.
Dacă doreşti să experimentezi adevăratele miracole ale iertării, tot ce trebuie să faci este să ierţi în inima ta şi să te detaşezi.

(Mabel Katz-Cea mai usoara cale de a-ti trai viata)



 Doamne, tot ce simt sa-ti cer in rugaciunile mele este sa ne binecuvantezi pe toti cu intelegere profunda , spirituala. Fie ca toti sa ne reamintim de adevarata noastra Fiinta, de adevarata noastra natura pentru ca ea este Totul si sa ramanem in constienta de Sine, in conexiune profunda cu Tine. Pentru ca in aceasta conexiune, lucrurile se vor aseza cu cea mai mare simplitate pentru toata lumea! Multumesc! Amin!


Don't play ping-pong with the mind.
Witness without attachment. 
Stay only as neutral presence. 
When left alone, mind calms down by itself. 
But don't wait for this to happen. 
Just stay as the unmixed presence. 
Be one with that. 
This is your power. ~ Mooji
 
The intuition 'I Am' is your truest name. Love, joy, peace and wisdom are your real nature. This is true for all living beings. But, you will not fully know and be this until you are willing, open and ready to go beyond your personal identity into Truth. ~ Mooji 

marți, 12 august 2014



Privind in noi - un prilej de a decupa si desena cu Lumina.
Soarele se odihneste pe ochii, pe inceputul de suras.
In mine se cos cu Lumina lumi nevazute.
In mine s-a lasat tacerea ..
In mine atingerea Divina este cea mai implinitoare ..
In mine revad, traiesc lumi, trecut, prezent.
In mine te-asterni Tu.
Cine sunt dincolo de mine?
Cine am fost?
Cine m-a calauzit pana azi..
Cine m-a mangait neconditionat si privit din Cer?
Cine mi-a sters lacrimi?
Cine mi-a sadit dorul Eternitatii?

Cine sunt, Doamne?
Ce drum alegi pentru mine?
Ce astepti de la mine?
Pentru ce m-ai trimis si incotro ma indrept?
Vorbeste-mi Tata si fa Voia Ta si nu voia mea.

Iartă-mă Tata pentru că adesea nu reușesc sa fac fata acestei lumi ..
Iartă-ma pentru atunci cand uit sa Iti vorbesc si sa Iti cant ..pentru că lumea cu toate ale ei ma fura.

,,O luptă-i viața!,, ..deci mă lupt..să Te caut, sa ma contopesc in Tine, Iubite Dumnezeu.
Fereastra & Oglinda
Cand lucrurile merg prost privim pe fereastra pentru a gasi vinovatii, iar cand merg bine, privim in oglinda pentru a ne mandri.
Ar trebui sa facem invers: cand lucrurile merg bine sa privim pe fereastra, pentru a ne da seama ce a determinat succesul; iar cand merg prost sa privim in oglinda, pentru a stabili responsabilitatile si ce trebuie imbunatatit pentru viitor!
Tu cum folosesti oglinda? Dar fereastra?
Fotografie: Fereastra & Oglinda
Cand lucrurile merg prost privim pe fereastra pentru a gasi vinovatii, iar cand merg bine, privim in oglinda pentru a ne mandri.
Ar trebui sa facem invers: cand lucrurile merg bine sa privim pe fereastra, pentru a ne da seama ce a determinat succesul; iar cand merg prost sa privim in oglinda, pentru a stabili responsabilitatile si ce trebuie imbunatatit pentru viitor!
Tu cum folosesti oglinda? Dar fereastra?
smarthr.org

vineri, 8 august 2014


Nu este ușor să-ți păstrezi zâmbetul când în jurul tău lumea pare că se prăbușește. Nu este ușor să-ți păstrezi visele când eșecurile bat la ușa inimii. Nu este ușor să păstrezi drumul drept în viață când toate cărările par să ducă în altă parte. Nu este ușor să ierți când toți te dezamăgesc în fiecare moment. Nu este ușor să întorci celălalt obraz când ești lovit cu vorbe urâte din toate direcțiile. Nu este ușor să vezi în clipa prezentă o nouă șansă, în momentul de față un prilej, în ușile care se închid speranță, când tot ceea faci pare să fie tocmai pe dos. Nu este ușor să-ți păstrezi încrederea, curajul, optimismul în momentele grele din viață. Nu este ușor să o iei de la capăt. Nu este ușor să fii tare în ciuda greutăților care vor să te vadă la pământ. Nu este ușor să supraviețuiești și să găsești calea spre fericire.
Nimic din toate acestea nu sunt ușor de făcut, și totuși le facem în fiecare zi.
Cu răbdare, credință, iubire și curaj trecem peste fiecare piatră așezată în calea noastră.
Pentru că nu știm o altă cale. Pentru că nu există în inima și în mintea noastră cuvântul „ renunțare”. Pentru că o gândim, ne-o dorim și reușim într-un final să dăm un alt sens cuvântului „ imposibil”. Pentru că nimic nu poate sta în calea noastră atâta timp cât pornim la drum cu această convingere.
Pentru că totul este posibil, chiar și un zâmbet cald într-o zi tristă
Pentru că fiecare dintre noi are în adâncul sufletului această forță magică care ne propulsează în mijlocul problemelor și ne lasă să ne descurcăm cum putem.
Uneori nu avem nici o altă armă în afara gândurilor noastre. Și trebuie să ne descurcăm cumva. Alteori apar , din necunoscut, oportunități și soluții la care nici nu ne gândeam dar care ne ajută să ajungem la soluția optimă pentru noi.
Atâta timp cât ne dăm voie să visăm și nu ne limităm în gânduri și acțiuni, vom afla la timpul potrivit soluția corectă la toate frământările și întrebările noastre nerostite.
Atâta timp când nu pierdem din vedere țelul nostru nu avem de ce să simțim teamă sau tulburare.
Atâta timp cât mai există o fărâmă de optimism și speranță în sufletul nostru nu este nimic pierdut.
Înarmează-ți sufletul și mintea doar cu gânduri pozitive.
Și încearcă zi de zi să poți mai mult. Să vrei mai mult.


marți, 5 august 2014



Dor de ducă

DSC_4548----1_1
Să pleci. Să-ți pui toate visele într-un cufăr și să pleci cu el la drum. Asta simți, uneori, că e calea de urmat.
Să arunci tot acolo speranțele unui mâine mai blând și să pornești pe un drum nebatatorit, fără o țintă anume și fără nici o așteptare. Dacă ai putea ți-ai goli sufletul de tot, de orice urmă de sentiment urât care l-a întinat și care l-a făcut să plângă, ca să-l poți umple mai apoi cu lumină, cu căldură, cu pace.

Câte îndură săracul nostru suflet! Până într-o zi, când, simți într-un mod dureros că ai pleca în lumea largă, fără să dai cuiva vreo explicație. Atunci sufletul nu mai poate îndura nici măcar o mizerie, din partea nimănui. E obosit, mâhnit, rănit.
Mă încearcă iarăși un sentiment pe care l-am simțit de puține ori până acum. Acela de a pleca undeva, oriunde, fără a privi cu regret înapoi. Și de fiecare dată când am făcut asta m-am simțit eliberată. Deși uneori mi-a fost greu să pornesc pe un drum necunoscut, m-am simțit împăcată sufletește și într-o oarecare măsură liberă.
Mi-e sufletul prea greu. Atât de greu încât aș pleca iarăși sprenicăieri. 

 http://momenteinviata.ro





Nu conteaza ce statut ai,cine esti sau cine vrei sa crezi ca esti, nu conteaza ce verdict dau oamenii despre tine, ce este cu adevarat IMPORTANT la persoana ta ESTE ca ai oportunitatea CA SI ASTAZI SA TE PRIVEASCA CEL MAI MARE DIN UNIVERS si nu oricum ..CU MILA! Profita de sansa vietii tale si priveste si tu spre Dumnezeu.


"Iubirea este o înflorire rară. E rară fiindcă se poate produce doar atunci când nu există frică, niciodată înainte. Aceasta înseamnă că iubirea îi poate apărea doar unei persoane foarte profund spirituale. Cunoştinţă pot lega toţi, sexul e posibil pentru toţi, dar nu şi iubirea. Dacă poţi permite iubirii să apară, atunci nu mai e nevoie de rugăciune, nu mai e nevoie de meditaţie, nu mai e nevoie de nici o biserică, de nici un templu. Dacă iubeşti poţi să uiţi cu totul de Dumnezeu, fiindcă prin iubire îţi va fi apărut totul: meditaţia, rugăciunea, Dumnezeu, totul îţi va fi apărut." Osho - Despre iubire. Minunat, nu-i asa?




Un mesaj pe care l-am gasit postat pe undeva, intr-o cronologie, si care m-a emotionat foarte mult: "Iti multumesc ca esti alaturi de mine, ca ma sprijini in tot si in toate si ca ma iubesti neconditionat. Iti multumesc ca imi oferi clipe de neuitat! Iti multumesc ca m-ai ales pe mine!" Frumos, nu-i asa?

 

luni, 4 august 2014


Îndrăznește să iubești și să-ți deschizi inima spre iubire. Sufletul nu face diferența. Fie că este vorba despre iubirea pentru părinți, pentru prieteni, pentru frați și amici, sufletul debordează de frumos, energie și optimism atunci când este înconjurat de iubire. Îndrăznește să te lași cucerit de sentimentele celor din jurul tău, de gândurile curajoase și îndrăznețe, de visurile cele mai nebunești care te pot molipsi cu bună dispoziție și entuziasm. Îndrăznește să privești viața cu alți ochi. Cu alte sentimente. Cu alte gânduri decât cele de acum. Îndrăznește să dai aripi sufletului și minții avânt. Îndrăznește să te porți ca tine și nu ca alții. Să fii un original. Atât în deciziile luate cât și în modul în care te comporți în situații dificile. Îndrăznește să cauți soluții și să nu cedezi, în ciuda tuturor obstacolelor întâlnite în cale. Îndrăznește să mergi pe o cale nebătătorită de alții, să faci propria cărare, să înfrunți propriile temeri. Nu va fi ușor. Însă nu va fi nici imposibil.
Îndrăznește și vei fi cu cel puțin un pas mai aproape de visul tău, de sufletul tău, de mulțumirea interioară.




 Credeți în iubire și în puterea acesteia de a schimba vieți. Credeți în voi și în forța interioară care vă ghidează pașii în viață. Credeți în inocență, în adevăr, în lucrurile făcute complet, în bunătate. Credeți în fiecare vis și faceți tot ce vă stă în putință pentru a-l duce la îndeplinire. Credeți în maturitatea și înțelepciunea fiecare vârste și împingeți-vă dincolo de limitele auto impuse. Credeți în a doua șansă așa cum credeți în ziua de mâine și nu vă despărțiți de persoanele dragi fără un cuvânt bun. Credeți în gesturile mărunte izvorâte din inimă și în puterea omului de a se schimba în ceva mai bun. Credeți în miracole, în lucrurile pozitive, în visuri și în Dumnezeu mai mult decât oricând, fiindcă doar acestea ne dau puterea de a continua zi de zi să fim mai buni, mai răbdători, mai generoși, mai oameni. Credeți în faptul că timpul vindecă răni și ușurează minți încărcate de gânduri negative. Și credeți că puteți face orice doriți atâta timp cât aveți ajutor divin și aveți suficientă iubire și încredere pentru a-i permite să lucreze în beneficiul vostru. Credeți în ziua de astăzi și în tot ceea ce ea poate să vă ofere și nu vă fie teamă nici o secundă de necunoscut. Credeți în faptele care vorbesc în locul vostru, la gândurile care vă hrănesc spiritul și mintea, la zâmbetele care vă luminează sufletele și ziua și căutați să fiți fericiți cu ceea ce aveți.

 http://anasstassya.wordpress.com