marți, 29 iulie 2014

NU STII NICIODATA CAT DE PUTERNIC ESTI PANA CE VIATA NU TE PUNE LA PAMANT SI SINGURA OPTIUNE ESTE SA TE RIDICI SI SA MERGI MAI DEPARTE.

Exista zile in care viata nu are nici un sens, insa am invatat sa traiesc pentru acele zile care par vise de neuitat. Acele zile care iti inunda inima de fericire, acele zile in care te trezesti zambind si nu stii de ce, acele zile cand te simti puternica si iubita. Exista zile in care viata te doboara, insa am invatat sa ma ridic din nou, iar si iar, pentru acele zile care ma inalta, pentru acele zile cand ma privesc in oglinda si ea imi zambeste inapoi, pentru acele zile care imi ofera totul in mici doze si ma surprinde de fiecare data.
Exista zile in care viata mi-a adus lacrimi si suferinte, regrete si dezamagiri, iubire si durere, insa tot ea m-a invatat diferenta dintre o iubire adevarata si o iubire amagitoare. M-a invatat sa pretuiesc intotdeauna o dragoste care mi se ofera in locul uneia pe care trebuie s-o cuceresc. M-a invatat sa nu astept nimic de la nimeni , sa nu privesc in urma, sa nu regret nimic din ce am facut, sa merg doar inainte si sa privesc numai spre viitor.
http://anasstassya.wordpress.com

VIAŢA ESTE TERITORIU NEEXPLORAT. ÎŞI DEZVĂLUIE POVESTEA CLIPĂ CU CLIPĂ.

3bb595133faf286770131114c48efb0f
Am invatat ca nu trebuie sa te multumesti doar cu putin ci sa-ti intinzi aripile viselor cat mai departe, dorindu-ti in fiecare zi tot mai mult.
Am invatat ca putem depasi orice problema care ne iese in cale atata timp cat nu uitam de ce suntem capabili.
Am invatat ca miracolele exista si ca se intampla peste tot in jurul nostru, chiar daca uneori dureaza ceva mai mult.
Am invatat ca exista oameni care trec prin viata noastra si nu lasa nici o urma, si oameni pe care ai vrea sa-i imbratisezi si sa nu-i mai lasi sa plece niciodata.
Am invatat ca vor exista momente care ne vor spulbera pur si simplu visele dar ca intotdeauna vom reusi cumva sa fabricam altele.
Am invatat ca trebuie sa lasi trecutului regretele si dezamagirile, temerile și retinerile si sa mergi mai departe cu sufletul debordand de energie pozitiva si incredere.
Am invatat ca fiecare pas inainte te poate aduce mai aproape sau mai departe de obiectul tau, de tine depinde sa alegi drumul corect.
Am invatat ca iubirea poate suplini mai mult lipsuri in viata, dar daca nu ai iubire nu o poti inlocui cu nimic altceva, chiar daca te straduiesti sa nu ii simti lipsa.
Am invatat din greseli, din experienta, din deciziile nu foarte bune pe care le-am luat in mod impulsiv si din naivitate. Am invatat din fiecare obstacol care s-a interpus intre mine si obiectivele mele. Cu cat viata imi oferea mai multe provocari cu atat ma incapatanam sa reusesc.
Am invatat multe si inca mai invatam, in fiecare zi, in fiecare minut, de la fiecare om care trece pe langa noi, de la fiecare lucru care ne iese in cale.
http://anasstassya.wordpress.com

IUBIREA ESTE VIAŢĂ. ŞI DACĂ ÎŢI LIPSEŞTE IUBIREA, ÎŢI LIPSEŞTE VIAŢA.

mnm
Cu cat traiesti asa cum iti place, asa cum simti, cu atat ti se va parea viata mai frumoasa, mai plina, mai completa. In primul rand tu trebuie sa fii multumit de viata pe care o duci, de ritmul in care iti desfasori zilele, de felul in care se succed orele. De cele mai multe ori ne lasam coplesiti de griji, uitam sa traim asa cum ne place si asa cum ne dorim. Ne indepartam de visele noastre, de dorintele noastre. de tot ceea ce ne-am dorit pentru noi. Este timpul sa pasim spre viitor, traind in prezent si nu in trecut. Este timpul sa decidem ce este cu adevarat important pentru noi si sa luam masuri. Alegerea ne apartin, la fel si urmarile. Nu cred ca ti-ai dori sa ajungi la o anumita varsta si sa constientizezi ca nu ai indeplinit nici unul dintre punctele tale de pe wishlist. Nu te lasa invins sau dat deoparte de probleme, nu te lasa strivit de propriile temeri ci ia atitudine. Invata sa-ti depasesti frica de necunoscut si urmeaza-ti nestingherit calea dorita. Iti doresti o cariera de succes ? Fa-o ! Iti doresti sa calatoresti intr-o tara indepartata ? Ce mai astepti ? Iti doresti sa zbori cu parasuta sau sa innoti goala in mare ? Daca te face fericit sau implinit , nu ezita. Asta este cine esti tu cu adevarat. Acestea sunt lucrurile care ne diferentiaza unii de alti si ne fac unici. Nu trebuie sa asteptam sa avem o viata implinita si fericita. Tot ce trebuie sa facem este sa luam atitudine.
http://anasstassya.wordpress.com

luni, 28 iulie 2014


Soarele se odihneste pe ochii ei, pe inceputul de suras.
In ea se cos cu lumina lumi nevazute ..

“Daca-ntr-o tainica vreme
din lut Cineva ma facu
si daca sunt om si nu vierme,
o, Doamne, asa ai vrut Tu…

Daca am grai si nu muget
sa spun ce iubesc si ce nu,
si daca am harul sa cuget,
o, Doamne, asa ai vrut Tu.” Costache Ioanid

duminică, 27 iulie 2014





Inca o zi de AZI minunata in care am ocazia sa-ti scriu si binecuvantarea sa ma citesti. Nimic nu se compara cu acest sentiment care acum 2 ani de zile nu exista.


Pe 28 iulie 2012 am scris pentru prima oara. Maine se implinesc 2 ani. Au fost 2 ani in care inima mi-a batut la fiecare mesaj trimis si la fiecare mesaj primit inapoi, 2 ani in care mi-am deschis sufletul, 2 ani in care am crescut impreuna cu proiectul "Iesi din ceata"


Iar pentru asta vreau sa-ti multumesc TIE, pentru ca fara tine mesajele mele n-ar fi avut niciun rost. Tot ceea ce am dat s-a intors la mine insutit. Printr-un simplu cuvant, un mesaj, 5 minute din viata ta in care ai citit ceea ce ti-am trimis sau doar un gand indreptat catre la mine, la nivel inconstient eu am primit energia pe care ai transmis-o si care m-a facut sa merg mai departe. Iar decizia de a scrie determinata de aceasta energie mi-a schimbat intreaga viata: profesional, relational, mental si mai ales emotional.


Au fost momente in care am crezut ca n-are rost sa continui sa scriu si lucrurile pareau sa fi ajuns la un capat de drum. Au fost apoi momente in care ego-ul meu crestea cand vedea reactiile minunate declansate de niste simple cuvinte. Acestea au fost momentele in care am invatat cel mai mult si daca ar fi sa aleg o singura lectie in care sa compresez ultimii doi ani, as face-o tot printr-o poveste, asa cum te-am obisnuit.


Povestea de azi cuprinde mesajul care m-a ghidat in tot acest timp si pe care vreau sa ti-l transmit si tie. Mesajul este format din patru cuvinte ascunse in interiorul povestii.Sunt sigura ca pana la final iti vei da seama care sunt acele patru cuvinte.


Un rege a chemat la un moment dat toti inteleptii din regat si i-a intrebat: 


"Exista vreo afirmatie sau vreo sugestie care sa functioneze in orice situatie, in orice circumstanta, in orice loc si in orice moment, in fiecare bucurie, in fiecare tristete, in fiecare infrangere si in fiecare victorie? Exista un singur raspuns pentru orice intrebare, ceva care sa ma ajute atunci cand niciunul dintre voi nu este langa mine sa ma sfatuiasca?


Toti inteleptii au fost intrigati de intrebarea regelui. Ei s-au gandit si s-au tot gandit... Dupa o discutie indelungata, unul dintre ei a sugerat ceva ce li s-a parut tuturor potrivit. Au mers la rege si i-au dat ceva scris pe o bucatica de hartie, cu conditia sa nu citeasca ce este scris acolo doar din pura curiozitate.


Regele putea citi mesajul doar in situatia de pericol extrem, atunci cand era singur si parea sa nu mai existe nicio alta cale. Asa ca regele a pus mesajul in interiorul inelului sau cu diamant fara sa se mai framante.


Timpul a trecut, iar intr-o zi poporul invecinat a atacat regatul. Regele si armata lui au luptat cu curaj, dar cu toate astea au pierdut. Regele a fost nevoit sa fuga cu ajutorul calului sau, insa dusmanii l-au urmarit si se apropiau din ce in ce mai tare de el. 


Deodata a ajuns intr-un punct mort. Drumul se sfarsea si dedesubt era o vale stancoasa si abrupta. Daca ar fi sarit acolo ar fi murit, iar de intors pe acelasi drum nici nu se punea problema. Caii dusmanilor se auzeau din ce in ce mai aproape. Regele a devenit agitat. Parea sa nu mai existe nicio alta cale.


Deodata a vazut diamantul din inel stralucind in soare si si-a adus aminte de mesajul ascuns. A deschis inelul si a citit mesajul: "SI ASTA VA TRECE".


Regele l-a citit. L-a mai citit apoi inca o data. Deodata un gand l-a lovit: "Da, si asta va trece! Acum cateva zile ma bucuram de regatul meu si eram cel mai puternic dintre regi. Astazi regatul si toate placerile mele au disparut. Eu sunt aici incercand sa scap de dusmani. Asa cum acele zile de lux au disparut, la fel va disparea si aceasta zi plina de pericole".


Calmul se vedea acum pe fata lui. A continuat sa stea acolo. Locul in care se afla era de o frumusete neasemuita. Nici nu stia ca exista un loc atat de frumos in regatul sau.


Revelarea mesajului a avut un efect miraculos asupra lui. Pentru un moment s-a relaxat si a uitat de cei care il urmareau. Dupa cateva minute a realizat ca zgomotul cailor se indeparta. Dusmanii plecasera sa-l cauta in alta parte a muntilor.


Regele era unul foarte curajos. Si-a reorganizat armata si a pornit din nou la lupta. Impreuna au invins dusmanul si au recastigat regatul. Cand s-a intors la castel a fost intampinat cu fanfare si entuziasm. Toata capitala se bucura de victorie.


Totul era in atmosfera de sarbatoare. Flori erau aruncate asupra regelui din fiecare casa, de la fiecare colt. Oamenii cantau si dansau. Pentru un moment regele si-a spus: "Sunt unul dintre cei mai curajosi si puternici regi. Nimeni nu ma poate invinge cu usurinta." 


Deodata inelul cu diamant a stralucit in lumina soarelui si i-a reamintit de mesaj. L-a deschis si a citit din nou: "SI ASTA VA TRECE". Vocea din minte s-a linistit, iar fata i s-a schimbat. De la o privire egoista a trecut la una senina. Acum stia ca se poate bucura, insa fara a mai presupune ca intreaga lui viata va fi formata doar din astfel de clipe.


In ultimii doi ani aceste patru cuvinte mi-au servit drept calauza:
  • atunci cand situatia parea dificila, am stiut ca "si asta va trece" si am luat lucrurile zi cu zi, pas cu pas, bucata cu bucata
  • atunci cand totul mergea struna, am stiut ca "si asta va trece" si m-am bucurat la maxim de fiecare moment.

Totul trece, iar in anumite momente suntem simpli spectatori ai schimbarii. Clipele vin si pleaca. Bucuriile vin si pleaca. Tristetile vin si pleaca. 


Liniste-te si gandeste-te la acest moment. Gandeste-te la bucuriile si victoriile vietii tale. Gandeste-te la clipele mai putin placute si la infrangeri. Sunt ele permanente?


Totul se schimba cu exceptia legii schimbarii. Ai luat parte la toate schimbarile din viata ta. Ai supravietuit tuturor indoielilor, infrangerilor si tristetilor. Ele au trecut. Dificultatile din prezent vor trece si ele. Bucuria si durerea sunt doua fete ale aceleiasi monede.


Traieste, intelege si bucura-te de prezent. Viata ta este compusa din multe capitole.Nu te bloca in cel in care te gasesti acum. 


Cu pretuire si cu speranta cu drumurile noastre vor fi alaturi mult timp de acum inainte.

Melancolii

Beautiful-Photographs-ByAleksandra-17-630×630
Oamenii care te aștepți să-ți fie alături în cele mai importante momente din viața ta, sunt adesea preocupați cu altceva. În aceste momente te simți inevitabil singur și uitat, chiar dacă în jurul tău roiesc o mulțime de alți oameni.
Clipele frumoase durează atât de puțin, însă amintirea lor rămâne atât de vie și de recentă chiar și la mulți ani distanță de când s-au întâmplat.
Iubirea nu e un sentiment care te limitează, ci e un sentiment care te înalță și care te face să crezi că totul are sens.
Atunci când totul se prăbușește în jurul tău agață-te de ultima speranță. Atunci când o pierzi și pe ea ești ca o barcă în mijlocul oceanului. E greu să mergi înainte fără nici o speranță.

Cred că, de fapt, absolut nimic nu este atât de simplu precum pare. Socoteala de-acasă nu se potrivește aproape niciodată cu cea din târg, rănile nu se vindecă niciodată ușor sau nu se vindecă deloc, prietenii vin și pleacă pe neașteptate, lacrimile de bucurie se transformă uneori în lacrimi de tristețe și invers, ca totul să aibă un echilibru.
Uneori, te poți preface atât de bine, arătând lumii că ești fericit, în spatele zâmbetului tău ascunzându-se în realitate multă durere și nesiguranță. Da, fericirea poate fi mimată și o mimăm cu toții de prea multe ori, până ajungem să ne credem și să avem falsa senzație că totul e în regulă, că suntem fericiți.
Sunt momente când trebuie să ne croim singuri propriul drum, cu greșeli, cu regrete, cu păreri de rău, și-apoi cu victorii, cu bucurii și cu încredere că suntem capabili, că avem o șansă la fericire.
Unele zile sunt un calvar, altele sunt o binecuvântare. Unii oameni sunt îngeri, care ne călăuzesc pașii pe drumul cel bun, alții ne sunt demoni, care ne întunecă sufletul cu cele mai urâte sentimente.
Sinceritatea poate fi o armă cu două tăișuri și de câteva ori e posibil să te rănești chiar tu cu ea, căci oamenii preferă o minciună ambalată frumos, decât un adevăr servit la rece, cu toate că fiecare susține contrariul. Vezi? Până și asta e o minciună… că urâm minciuna.

Nimic nu mai pare la locul lui. Cred că acesta este motivul pentru care ne simțim uneori pierduți, pentru că locul nostru nu mai pare demult al nostru…

 http://momenteinviata.ro

miercuri, 23 iulie 2014

HAI SĂ VORBIM DESPRE FRUMOS!

Numai iubirea îl apropie pe om de Dumnezeu.

Natura pictează pentru noi. Ziua bună se cunoaște după zâmbetul de dimineață. Fiecare zi este un dar, o binecuvântare pentru a întâlni oameni cu experiențe noi, pentru a înfăptui lucruri minunate, pentru a simți și trăi frumosul. Orice zi, loc, moment, fiinţă contează. Este important ce va fi, nu ce a fost! Idei, fapte, strigăte, doruri, vise, toate se transformă. Indiferent ce, când, cum.
Dorim concordia între oameni. Buna dispoziție și umorul ne fac să mai ieșim din supărările de orice fel. Ne vorbim, dar nu ne simţim. Diferite experiențe de diferite facturi. Florile zâmbesc chiar și în întuneric. Stârnim furtuni si apoi ne supărăm că plouă. Viaţa ne învaţă să ne asumăm alegerile de orice fel. Avem sau nu proprietatea cuvintelor când le scoatem la lumină? Sunt vii sau ofilite? Curaj sau ruşine? „Poate”, „dacă”, „trebuie”, sunt cuvinte încărcate de frică. Frica ucide iubirea, alungă liniştea, naşte dezastre. Vorbele pline de vorbe nu ating inimile… Aroma cuvintelor poartă parfumul inimii sau mirosul minții. Scrisul este condamnarea la nemurire, iar uneori poezia devine rugăciunea inimii. Simt, simți simţim.
Amintirile sunt popasuri binecuvântate pentru veșnicie. Gândurile, rugăciunile, inima, brațele, sentimentele, privirile calde ale cuiva sunt cele mai frumoase locuri din lumea aceasta. Naturalețea și gingășia oamenilor este dată de sufletele lor. Numai iubirea îl apropie pe om de Dumnezeu. Măsura iubirii oferă calitatea, pofta vieții. Icoana propune un dialog interior al inimilor. Icoana din inima ta contemplă icoana din inima mea. Ne sărutăm icoanele sufletelor unul altuia şi lăcrimăm de minunea, de fericirea de a fi. Pace întru netrecătoare pomenire.
Îţi ascunzi sufletul printre flori. Nu te mai căuta departe. Ești foarte aproape. Îndemn la simplitate. Unele lucruri nu se explică. Tăcere… Cerul nu minte. Bucurie sfântă în lumina din inimi!
Și cum mai e la tine-n suflet? Hrisostom Filipescu

JUDECATA DIN OGLINDĂ

DSCN6879
Mă primești în spațiul tău să…tac?
Ascult în ultimul timp fel de fel de povești de viață. Mai bine lucruri mici făcute din dragoste, decât lucruri mari făcute din interes. Avem nevoie de o singură picătură… Fiecare om poartă o comoară în suflet ce merită să fie descoperită. Fiecare om are cel puțin un răsărit în viață. Mister, taină, profunzime. Călătoria inimii…
Avem cu toții puncte sensibile în viață. Neînțelegerile într-o camaraderie nu ar trebui să ne bage într-o scorbură interioară. Momentul ne ține pe loc. Idealizăm ceea ce nu există. Nu ai dat greș. Pur și simplu ai descoperit și alte idei care nu funcționează. Fiecare om pe care îl întâlnești duce o luptă despre care poate nu știi nimic. Fii binevoitor cu toți, mereu! Mă primești în spațiul tău să…tac?
Judecă după ce ai plâns plânsul celuilalt, după ce te-a durut durerea celuilat,  după ce ai râs râsul celuilat, după ce ai muncit munca celuilat,  după ce ai căzut căderile celuilat, după ce ai ridicat greutățile celuilat, după ce ai trăit dorul celuilat, după ce ai gustat setea celuilat, după ce ai văzut vederea celuilat, după ce ai gândit gândul celuilat, după ce ai pipăit atingerea celuilat, după ce ai mirosit mirosul celuilat, după ce ai auzit auzul celuilat, abia după ce… Eventual judecă după ce ai parcurs traseul celuilat. Nu ai fost acolo. Nu ai văzut. Nu ai simțit. Nu ai auzit. Crezi că știi, dar faci ipoteze. Cine îți dă dreptul să judeci, să răstignești și apoi să îngropi cu pietre? Cine e fără de păcat și bun de pus pe perete?! Ai mortul tău de plâns și te duci să plângi mortul altuia. Cu cât judeci pe cineva mai mult, cu atât îl iubești mai puțin, cu atât te prețuiești tot mai infim.
Nu ai obosit să încerci să-i faci doar imaginii pe plac, să rămâi „agăţat” doar de nemulţumiri?  Dă-ţi voie să te descoperi, să alegi, să îţi asumi, să zbori, să cazi şi să te ridici. Nu poţi schimba realitatea celuilalt, dar o poţi înţelege. Vezi bine că selectăm anumite evenimente din viaţă pe care le exagerăm, apoi le cimentăm în minte şi creăm o identitate. Noi suntem influenţaţi de martori, care sunt influenţaţi la rândul lor de alţi martori. Poţi alege orice moment doreşti în care te-ai simţit confortabil cu tine şi cu cei din jur. Vor mai apărea momente în viaţă cu „problemă”, dar nu trebuie să te îmbraci cu acea haină pe care acum ai lăsat-o deoparte. Ai înţeles că trecutul poate fi interpretat diferit şi depinde de noi care dintre poveşti le reţinem, căror oameni le dăm putere, înţelegem puterea vocilor din spate şi realitatea altuia. Dacă nu mai sunt victimă, nici celălalt nu mai este călău. Omul poate construi orice poveste, depinde cât va crede în ea. Poţi fi orice îţi doreşti.
Apasă butonul încrederii. Credința înseamnă să faci primul pas, chiar dacă nu vezi toată scara. Ai tot ce trebuie în tine. Poți tinde către orice, ai o mulțime de calități, de pasiuni și cred cu tărie în puterile tale. Ne uităm în trecut fără să judecăm, fără să ne blocăm într-o poveste. Să luăm putere din lumină, nu din întuneric! Există mereu atitudini şi viziuni alternative la orice poveste de viaţă. Curaj!
Nu fântâna era prea adâncă, ci cumpăna ei era prea scurtă. Hrisostom  Filipescu
http://hrisostomfilipescu.wordpress.com/

Hrisostom Filipescu

Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale! Nu uita că eşti Iubire, Lumină, Viaţă, Bucurie, candidat la Sfinţenie, Cetăţean al Raiului! Îţi sărut inima şi torn cărbunii dragostei acolo…

Pune o lumânare pe locul suferinței tale. Există o tensiune între dreptate şi milă. Nu mai vorbi de rău pe cel sau cea care te-a rănit. Spune o rugăciune pentru acel suflet. Adună în tine compasiune, bunăvoinţă şi iubire. Iertarea poate fi un dar făcut unei persoane care nu merită. Orice act, oricât de dureros ar fi el, poate fi iertat. Iertarea este posibilă chiar şi în cele mai brutale şi nedrepte condiţii.
Cea mai bună şi sănătoasă soluţie este iertarea. Iubim fiecare om pentru că Dumnezeu îl iubeşte şi îl iartă. Orice om poate fi iertat, inclusiv tu.


Raiul nu este o excursie la care să visezi și de unde te vei întoarce să povestești vrute și nevrute
Raiul e o stare ce începe aici, acum. Se iartă din plin și se așază gând senin.
Un înger nu poate vorbi de rău alt înger ..


Nimeni nu o să vină la ușă să ne dăruiască o cană de bucurie sau o găleată de fericire. Acestea sunt mereu în noi.

Nu te îneci dacă pici în apă. Te îneci dacă rămâi acolo.

Mă primești în spațiul tău să…tac?

lubirea este profesorul meu de fiecare zi. Timpul petrecut cu floarea ta a fost cel care a făcut-o atât de frumoasă.Oamenii vin din iubire și pleacă în iubire. Mă așez pe mușchiul viu de lângă copac. Dragoste până la moarte. 
Sst, iubirea vorbește...
"Port în suflet pe toți, mă rog pentru toată lumea, iubesc. Nu împart eu dreptatea. Nu stabilesc eu cine merită și cine nu, cine este vrednic și cine nevrednic este. Nu judec ca să nu fiu judecat. Sau viaţa mă învaţă ca să nu judec, chiar dacă sunt judecat. Iubesc, chiar dacă nu sunt iubit. Iert ca să primesc Iertarea. Mângâi. Îmbrățișez. Las pe Dumnezeu să aleagă. Nu aleg eu în locul Lui, nici măcar în rugăciune. Dumnezeu să ne ierte pe toţi, de oriunde şi oricâţi suntem. Sunt un alt Adam ce a ieșit din Rai afară și caut drumul spre Acasă…

M-am născut în data de 29 iunie 1985. Trăiesc. Am să mor.

Scopul și durata vizitei în viață:

Să învăț să Iert și să Iubesc. Cât e nevoie


După ce învățăm să iubim murim

Nădăjduiesc ca Dumnezeu să poată să-și facă Autoportretul în chipul sufletului meu.

Formare:

Am strâns  o mulțime de cartoane ori daruri care m-au îmbrăcat și dezbrăcat cu cuvinte. 


În unele m-am întâlnit cu Dumnezeu, în altele cu omul, gol sau plin. 

Am devenit monah dintr-un dor de împlinire și sfințenie, firesc.

 Îmi doresc  să reușesc să-I scriu mai atent o scrisoare de dragoste lui Doamne într-un fel unic, irepetabil și personal.

Un gând:

Trecem prin viață cu tălpile sufletului prin foc ca să învățăm să mergem pe apă


Povestea vieții fiecăruia dintre noi poate deveni oricând povestea vieții unui sfânt.

Pentru că orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor

De noi depindem ce scriem acolo.

Doamne, Ți-am spus astăzi că Te iubesc ?!"  
 Hrisostom Filipescu

marți, 22 iulie 2014


Altfel

Noi suntem… sau eu sunt și tu ești?! Nu, suntem. Noi. Doi.
Nu mă vezi, dar știu că mă simți. Sufletul tău mă simte.
Nu te văd, dar îți aud inima bătând de departe.
Crezi că speranțele au ruginit? Crezi că sunt pe moarte?
Nici gând! Ele sunt mai vii ca niciodată!
Mâna mea în mâna ta sau invers mi s-a părut mereu cel mai frumos “tablou” și l-am admirat de câteva ori pe furiș.
Te-ntrebi de ce îți scriu mereu? 
Îți scriu pentru că vreau să te îmbrățișez cu cuvintele așa cum n-am putut cu brațele. 
Lasă-te îmbrățișat. Știu sigur că ai nevoie să te pierzi într-o astfel de îmbrățișare!
http://momenteinviata.ro

Iubiri…

Câte povești de dragoste, atâtea zâmbete și poate și mai multe lacrimi…
Dacă nu a avut un final fericit, nu înseamnă că nu o putem numi “o poveste de dragoste”. Fie că a durat mult sau puțin, ea a existat, a trezit în sufletul nostru sentimente frumoase, ne-a dăruit amintiri și ne-a furat zâmbete de bucurie. A însemnat… ceva.
Am iubit. De fiecare dată altfel. Fiecare poveste de dragoste a plantat în inima mea câte o floare, pe care am udat-o uneori cu lacrimi de fericire, alteori cu lacrimi de tristețe. Și de fiecare dată m-a durut sfârșitul brusc al acelei povești pe care eu o credeam “ultima”. M-a durut și m-a secat de energie și de speranță. M-a târât prin cele mai întunecate unghere ale tristeții și m-am simțit sufocată de dezamgire. M-am întrebat mereu dacă vinovatul sunt eu pentru că toate poveștile se termină așa, lăsându-mă înecată într-un ocean de întrebări fără răspuns.
Sunt povești pe care le-am lăsat în urmă nu pentru că așa am vrut eu, ci pentru că așa a fost să fie.
Inocența și naivitatea cu care am iubit prima oară mi-au servit cea mai importantă dintre lecții: aceea că gelozia nu este o soluție, ci o mare problemă și că în timp, ea reușește să transforme toate sentimentele frumoase în ceva urât și murdar care te îngrădește pe tine ca om și îngrădește libertatea celuilalt. Am învățat totodată că dragostea se poate transforma cu ușurință în obsesie crezând că celălalt îți aparține și că ai dreptul să îi dictezi viața.
Se spune că prima iubire nu se uită niciodată… eu cred că nu se uită niciodată prin prisma învățăturilor cu care rămâi. Sunt puțini oameni a căror primă poveste a fost și ultima. Restul, de la prima poveste au rămas cu urme adânci în suflet și cu multe lecții.
Nu am să uit prima mea poveste de dragoste pentru că mi-a deschis ochii. Nu pot spune că gustul acela amar nu a durat multă vreme. Am reușit cu greu să îmi revin și să nu-mi mai fie teamă de a primi o nouă iubire în viața mea. Dar am reușit.
Am iubit din nou. De această dată m-am lăsat purtată de valurile iubirii precum o barcă în derivă în mijlocul mării liniștite, încercând să nu mai am așteptări și încercând să nu mai fac planuri. Pentru un timp a fost liniște, soarele strălucea blând, iar barca mea mergea încet, dar sigur într-o direcție care părea cea mai bună. Dar pe mare furtunile apar pe neașteptate și mătură totul în calea lor. Nici barca mea nu a rămas întreaga… o nouă dezamăgire care mi-a spulberat încrederea în mine, în oameni, în iubire, în tot. M-am simțit… goală, pustie. Fiecare sentiment frumos a fost înlocuit de dispreț și de frustrare. M-am simțit un alt om. Un om mai sărac.
Astfel am învățat încă o lecție… ca și oamenii în care ai încredere oarbă te vor dezamăgi la un moment dat, iar atunci când începi să cauți vinovați, trebuie să privești uneori și în oglindă. Poate acolo vei găsi cele mai multe răspunsuri.
În disperarea de a iubi și de a fi iubit, în căutarea unui “om potrivit” prin mulțimea de oameni din jurul tău riști adesea să nu îl vezi exact pe acela care stă în fața ta. Pe cel care te-a văzut mereu, cel care te-a ascultat și cel care te-a iubit dinainte ca tu să îi observi prezența. Atât de orbi suntem noi, oamenii! Căutăm atenție, iubire, tandrețe în brațe care nu ne cuprind și nu le vedem tocmai pe acelea care stau întinse pentru noi. Atât de orbi…
Așa am ajuns să iubesc din nou. Deschizând ochii și văzând ce n-am văzut poate pentru prea mult timp. Sau poate că nu eram pregătită, poate că trebuia să învăț mai întâi acele două lecții pentru ca totul să fie așa cum este acum.
Aceasta este iubirea pe care o așteptam, pe care o doream, după care tânjeam… și a trebuit să treacă multe nopți albe, multe zile sărate de lacrimi, mulți ani de nesiguranță și de tristețe pentru a simți ceea ce simt acum.
Câte povești de dragoste, atâtea lacrimi și poate și mai multe zâmbete…
http://momenteinviata.ro

Reguli de bun simț la intrarea în suflet

large
Pășește cu grijă în sufletul meu.
Ți-aș spune să te descalți dacă nu e prea mare deranjul.
Să pășești ca și cum ai pluti, să nu-ți simt pașii apăsați și grei.
Vezi tu, acum e curat. E liniște acolo. Am aerisit și miroase frumos.
Știi cum miroase? Miroase a tei. Așa spun eu că miroase sufletul curat. A tei.
Am avut multă dezordine în suflet. Mult noroi.
Până acum nu am rugat pe nimeni să se descalțe. Iar oamenii au intrat fără să țină cont de nimic. Au intrat tropăind, parcă strivind tot ce-am așezat în mine.
Și știi ce au lăsat în urmă? Și-au lăsat toate neîmplinirile lor și toată amărăciunea. Mi-au lăsat-o mie.
De ce mi-au lăsat-o?
De ce să plâng eu lacrimile altor oameni când le am pe ale mele?
Așa că am decis să pun niște reguli de bun simț la intrarea în suflet. N-ai văzut că pe la orice intrare e pus câte un semn, câte un avertisment?
Așadar, în sufletul meu nu se mai intră încălțat, ci cu tălpile goale.
Nu se calcă apăsat, ci se merge ca și cum ai călca pe nori.
Se respectă programul de liniște și se tratează cu multă iubire.
De asemenea, am instalat și un detector de falsuri, așa că mare grijă!
Sufletul meu nu e de vânzare și e foarte primitor dacă sunt respectate regulile de la intrare.
Mulțumesc pentru înțelegere și… bine ai venit! 
http://momenteinviata.ro

Bărbatul care te iubește 

4e376eb0aa4d5d085ce121a5506077fa
Bărbatul care te iubește e un om special. Nu perfect, ci special.
Bărbatul care te iubește e cel care îți spune că ești frumoasă atunci când te fâțâi prin casă îmbrăcată în pijamale, cel care te surprinde cu o floare atunci când nu sărbătoriți nimic special, cel care te răsfață cu îmbrățișări chiar și atunci când tu ești un arici.
Bărbatul care te iubește e cel cu care te înțelegi din priviri pentru orice lucru important sau mărunt, cel cu care te sfătuiești atunci când nu știi ce e de făcut, convinsă fiind că împreună veți lua cea mai bună decizie, cel în brațele căruia sari atunci când ești fericită și plângi ca un copil atunci când ești tristă. 
Bărbatul care te iubește e cel care îți sărută mâna într-un mod familiar și intim știut doar de voi, ca o dovadă a respectului și a iubirii ce ți-o poartă, cel care te surprinde cu o cină delicioasă atunci când tu ești prea obosită ca să mai pregătești ceva și cel cel te privește cu blândețe atunci când ești preocupată cu ceva mărunt.
Bărbatul care te iubește e un om special. Nu perfect, ci special. În preajma lui poți fi tu însăți… o copilă inocentă, o adolescentă rebelă, o femeie puternică și fragilă, în același timp. În preajma lui totul e firesc. Ești protejată și ești iubită. Ești fericită!
http://momenteinviata.ro

Atât de dor…

large (8)
Dacă ți-aș spune că mi-e dor, s-ar schimba ceva?
Pentru că mi-e dor.
Atât de dor.
Mi-e dor de prieteni. Ne-am înstrăinat cu toții și nu ne mai recunoaștem.
Mi-e dor de bunătate. Mai sunt doar câțiva oameni despre care poți spune că lipsa lor ar crea un gol imens în lume.
Mi-e dor de mâini care îți spun povești atunci când te mângâie liniștit pe păr.
Mi-e dor de ochi care râd. În fiecare zi văd numai ochi triști și obosiți. 
Mi-e dor de joacă. Am încetat să ne mai jucăm și am devenit tot mai serioși.
Mi-e dor de mare. Ea îmi liniștește întotdeauna sufletul.
Mi-e dor de simplitate.
Mi-e dor de baloane de săpun.
Mi-e dor de bine și de liniște.
Mi-e dor de curtea școlii și de clopoțel.
Mi-e dor detine.
Atât de dor…
http://momenteinviata.ro