duminică, 3 noiembrie 2013


Trecem printr-o perioada de transformari energetice, in tot mediul spiritual se reflecta aceste valuri de energie printr-o multitudine de mesaje.Canalele de comunicare sunt deschise si foarte multe fiinte receptioneaza si disemineaza informatia.


Forme de energie constiente din Creatie, in functie de vizibilitatea sa, de intelepciunea pe care o au,de nivelul de intelegere al planului de ansamblu, transmit propriul punct de vedere.Dincolo de acesta, mentalul colectiv structurat intr-o anumita forma, da o nota specifica acestor mesaje.

Cu intrebarile acestea in minte ajung la Ierusalim la Sfantul Mormant. Acolo o alta lume, plina de liniste.Un preot batran, curata candelele de la Sfantul Mormant, murmurandu-si rugaciunile, desprins parca de lume.Toata atentia, toata concentrarea sa este in aceasta munca, facuta din suflet, cu mare daruire.Contemplandu-l parca coboara si in mine linistea.Cand termina, se indreapta catre mine si ma intreaba:" 
 
Ce te framanta? Ce nu iti da liniste?

Ii raspund eziutant ca stiu ca trecem printr-o perioada de transformari, de schimbari, ma intreb ce va fi, cum va fi, ii spun despre dorinta oamenilor de a se inalta, de a transforma aceasta lume intr-un loc al pacii si armoniei.

Preotul se uita la mine in liniste, adanc, apoi se uita spre treptele care urca spre Golgota,ofteaza si imi raspunde.

"Eu curat candelele, stiu ca prin munca mea si rugaciunea mea slujesc lui Christos, daca acel timp e sa vina, munca mea si rugaciunea mea, este cea care sta marturie pentru Inaltare.Curat candelele ca Lumina sa fie stralucitoare,mereu aprinsa pentru cei din jur,sa se bucure de stralucirea ei, bucuria lor este si a mea.Cand le ingrijesc simt ca si eu sunt tot o candela, grija mea este sa o mentin curata."

Ma ia impreuna cu el sa urcam treptele Golgotei.Spre deosebire de pelerinul obisnuit care se grabeste sa ajunga la locul crucificarii, preotul le urca foarte incet, fixandu-si atentia pe fiecare treapta,descoperind parca in ea, un mesaj ascuns.

Ma intreaba:"Ce iti spune tie fiecare piata pe care calci?"

Primul gand care imi vine in minte este:"Ma gandesc la Christos cum a urcat acum 2000 de ani, la suferinta lui, la iubirea lui, ma gandesc la Mama Sa."

Preotul zambeste si ma intreaba:"Dincolo de Christos pe cine vezi? Cine este in Christos, si in Mama Sa, si in piatra aceasta pe care calci?"

Nu este o simpla intrebare, simt cum reverbereaza o forta energetica prin cuvintele lui.De nenumarate ori am rostit numele lui Dumnezeu, dar in prezenta batranului, simt veneratia, nu pot sa rostesc numele in graba, inteleg Puterea Divina care se revarsa in noi cand invocam Prezenta Sa. Langa preot, Dumnezeu nu mai este pentru mine un concept al Omniprezentei, Omiscientei si Omnipotentei, o energie abstracta, este transpus in materie, iar omul de langa mine m-a ajutat sa Il simt aici, sa ma inalt pe un nivel al vibratiei in care sa traiesc experienta aceasta a Prezentei sale.
Totul se produce spontan, natural, de la sine fara sa fiu cufundata intr-o meditatie, sau rugaciune.
Il intreb:
-Parinte pentru omul zilelor noastre Dumnezeu exista, vegheaza, dar rareori il simtim printre noi si in noi.Pentru tine El este realitatea in care traiesti.

-A te gandi la Dumnezeu, pentru a incerca sa il definesti cu mintea, este un lucru, a trai in Dumnezeu, este altceva.

-Ce inseamna a trai in Dumnezeu?

-Din cand in cand, pe parcursul zilei, te gandesti la Dumnezeu, uneori incerci sa il cuprinzi cu mintea, eu stiu ca exista pretutindeni, dorinta mea este de a darui din Lumina pe care o revarsa prin mine celor din jur.

-Pentru un om obisnuit, existenta aceasta in care te rogi neincetat, in care faci din rugaciune un mod de viata, poate sa para o nevointa.

-Eu nu ma nevoiesc, ci fac ceea ce sufletul imi spune, aceasta este munca mea care imi aduce liniste si bucurie.Pentru mine cei aflati in nevointa sunt cei care se straduiesc sa indeplineasca niste lucruri impotriva parca a dorintei sufletului lor, pentruca asa au fost obisnuiti, sau asa li se cere.Cand faci ceva, orice ar fi acel lucru, si gandul tau este ca acea munca este o stradanie, un efort, gandul acela te indeparteaza de sufletul tau. Daca orice faci, oricat de greu si anevoios ar parea mintii omenesti, trezeste in tine bucuria, recunostinta, in acele momente Duhul Sfant coboara in tine si chiar daca celor din jur li se pare dificil, pentru tine cu Lumina Duhului Sfant in tine, nu este nici o greutate.Cand imi incep ziua primul meu gand este de multumire catre Dumnezeu, ii multumesc ca exist si ca ii pot sluji. Atunci cand orice ai incepe, rostesti din suflet:"Slava lui Dumnezeu!"cum crezi ca acel lucru ti s-ar mai pare anevoios?

Notiunea de "greu"este nascuta in mintea omului care gandeste ca este parasit de Dumnezeu, cand omul se trezeste si intelege ca Dumnezeu este in el, cand cheama Duhul Sfant si are incredintarea ca aceasta chemare a primit raspuns prin marea Sa Iubire, gandul ca este greu se destrama ca un vis.
Pentru Dumnezeu, pentru cel care a creat planetele, sorii, Universul, care a dat viata, cum crezi ca ar exista ideea de greu? Ce naste aceasta idee, este gandul separarii de El.

-Parinte exista legende care spun ca exista preoti, calugari care traiesc in pustiu, in manastiri izolate, SI care sfintesc tot ceea ce ating.Uniii coboara printre oameni, altii isi petrec viata in izolare.

-Exista, intr-adevar in locuri retrase, dar si in lume.Fiecare preot este o candela, de la care alti semeni isi aprind Lumina divina, exact cum se intampla la Paste.Cand vine timpul, un om ajunge la nivelul in care nu se mai percepe separat de Dumnezeu, si de semenii sai, in care traiesti cuvintele:"Eu sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in mine", si daca eu ca om traiesc unit cu aceasta Lumina Divina, eu doar multumesc pentru tot ceea ce primesc si ma rog pentru semenii mei, pentru ca acestia sa isi deschisa inima si sa il primeasca pe Duhul Sfant in ei. Duhul Sfant este rabdator, eL asteapta ca omul sa ii deschida poarta, eu daca pot ii slujesc pentru a il ajuta pe acel om sa se trezeasca la chemarea Sa.Sa stii ca un om fie ca este preot sau nu, prin harul de a il primi si gazdui pe Duhul Sfant in inima sa, trezeste si pe cei din jur. M-ai intrebat de acei parinti din pustie, sa stii ca Duhul Sfant umbla pe pamant prin oameni si printre oameni, trezindu-te il vei vedea oriunde, nu trebuie sa il cauti departe, priveste-l in oamenii care te inconjoara.

-Il simtim pe Duhul Sfant ca pe o stare de Gratie Divina? Cum recunoastem pogorarea sa in noi?

-Aici vad legatura cu credinta.Credinta este a inimii, mintea este cea care vrea sa stie: "Este acesta Duhul Sfant sau nu"? Miuntea vrea sa stie cum se simte, punand o eticheta, clasificandu-l. Duhul Sfant este Omnipotent, Omniscient, Omniprezent, Prezenta sa capata multe forme, in functie de nevoia acelui suflet.

Eu nu ma gandesc niciodata: "a venit oare Duhul Sfant la mine sau nu?", incep prin a multumi pentru ca deja s-a intamplat, prin aceasta imi linistesc zbuciumul mintii si imi pastrez inima deschisa. Mintea, uneori se teme, se indoieste, inima stie. Adu-ti aminte de cuvintele Lui: "Tot ceea ce eu pot face si voi puteti si chiar mai mult de atat."

-Cum ati explica credinta?

-A o defini inseamna a o ingradi cu mintea.Pentru mine credinta nu este un gand, un concept, este un mod de viata.Si aici poti sa gandesti credinta sau poti sa traiesti credinta.Cand o gandesti, ii dai o forma, o limitezi, incepi sa spui:" Pentru mine credinta inseamna sa fiu asa si asa si asa...", si daca nu poti fi ceva din ceea ce gandesti incepi sa te invinovatesti, sa suferi, si asa te indepartezi de Dumnezeu. Fii atenta la capcanele mintii, pentruca ea te poate indeparta de Dumnezeu, dar te si poate apropia.

-Si ce determina departarea sau apropierea?

-Atentia si discernamantul.Daca stau in liniste si reflectez: "Ceea ce eu am gandit despre credinta ma face sa simt pace si liniste sufleteasca, ma face sa rostesc din inima "Slava lui Dumnezeu"? Daca raspunsul este da, imi este de folos, daca nu ma cercetez pe mine de ce primesc ganduri care imi tulbura sufletul.

-Pentru tine personal ce este credinta, parinte?

-Este scara pe care eu urc in Dumnezeu.Pentru fiecare om aceasta scara poate arata altfel, ragazul pe care si-l ia pe fiecare treapta poate fi diferit. De pe fiecare treapta privesti, simti, intelegi altfel, te bucuri de viata pe fiecare treapta. Daca iti privesti viata ca o scara care duce catre cer, gandeste-te ca fiecare clipa este sacra, fiecare pas, si fiecare moment te duc catre Divinitate. Incet, incet, urcand omul se trezeste, incepe sa isi asculte sufletul, incepe sa fie recunoscator fara a astepta ceva in schimb, incepe sa se bucure din toata fiinta sa, doar pentru faptul ca exista.

Ai vazut cum merge un copil in primii ani de viata? Este sovaielnic, temator, face un pas, apoi se opreste, uneori cade, se ridica porneste din nou la drum, asa pornim si noi oamenii.Cand orice vine catre noi pe drumul vietii, putem multumi si rosti din inima:"Slava lui Dumnezeu!", atunci am dobandit mersul nesovaielnic.

-Despre rugaciune si Duhul Sfant, rugaciunea este chemarea Sa?

-El este pretutindeni,dar isi mareste puterea atunci cand este chemat.Gandeste-te ca ai o lampa, flacara arde in ea, dar poate fi marita.Si de ce maresti flacara unei lampi? Pentru a aduce Lumina iin jur.Asa si Duhul Sfant isi creste Puterea in om pentru a fi daruit si a lumina vietile altora.

-Fiecare om are o putere de rugaciune?

-Suntem toti potire prin care curge Duhul Sfant.Preotul il slujeste pe Dumnezeu, si prin Duhul Sfant care curge prin el, isi slujeste semenul, pentru ca semenul este tot manifestarea Duhului Sfant.Daca traiesti aceasta stare in care ajungi sa vezi tot ceea ce te inconjoara ca si potire ale Duhului Sfant,nu numai sa intelegi acest concept cu mintea, sa il simti, sa cauti, sa descoperi in fiecare om pe care il intalnesti prezenta lui Dumnezeu, atunci ai patruns o Taina Divina. Prin noi toti Dumnezeu se exprima pentru a sfinti materia, iar noi invatam sa ii recunoastem prezenta in toate formele sale de manifestare.

A il cauta cu mintea pe Dumnezeu, este ca si cum mergi legat la ochi, cauti dar fiind orbit.Revelatiile Divine nu vin cand sunt cautate cu mintea, vin din dorinta de a sluji, vin cand mintea tace, dar si tacerea aceasta vine intr-un anumit fel, pentru ca daca spui: "trebuie sa imi linistesc mintea ca sa il gasesc, ca sa comunic", de fapt gandul tau spune iti spune ca trebuie sa faci ceva anume ca sa il gasesti, neaga faptul ca este pretutindeni. Revelatiile Divine vin cand mintea tace de la sine, fara efort, fara stradanie.

-Cand se intampla aceasta?

-De exemplu atunci cand contempli ceva maiestos, poate fi un peisaj, poate fi o biserica, poate fi o opera de arta, trairea acea descrisa prin cuvintele "mi s-a taiat rasuflarea", in care doar te bucuri, te umpli de frumusetea a ceea ce vezi, si simti ca devii parte din ceea ce contempli, nu te mai simti separat, nu gandesti " sunt eu si muntele, lacul, locul sfant si acum trebuie sa imi linistesc mintea pentru a ma adanci in contemplare", totul se produce de la sine, doar existi. Poti sa ai acele trairi si in prezenta unui om, si in rugaciune, atunci esti una prin Divinul din tine cu Divinul care se exprima in acea forma. Si in acele momente nu mai esti preocupata sa iti explici notiuni, sa iti pui intrebari,nu faci planuri, nu mai exista nevoia, atunci doar existi.
 
 http://www.luminaindigo.blogspot.ro


Motto: “€œCand te oprești să alergi după lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găƒsi

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul:

Să fii ceea ce ești!
Una dintre cele mai mari provocări în viață este să să fii tu însuți într-o lume care încearcăƒ să te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos că tine, mai deștept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. . Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.

Trecutul
Nu vei putea începe urmăƒtorul capitol din viața ta, dacă vei continua să îl citești pe ultimul.

Frica să greșești
Făcând ceva și obţinând un rezultat greșit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.

Problemele
ÎŽnfruntăƒ-le cu capul sus! Nu, nu va fi ușor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăși fără greșeală toate complicațiile cu care viață ne pune față în față. Nu suntem făcuți să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supăram, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieții: €“ să ne înfruntăm problemele, să învățam din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Acesta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

A minți
Poți minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine.Viețile ni se îmbunătățesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.

Nevoile proprii
Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine că persoană, atunci când iubești pe cineva prea mult. Și să uiți că și tu ești special. Da, ajută-i pe ceilalți, dar ajută-te și pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ți urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.
Ești pregătit… Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o noua șansă. Pentru că cele mai multe oportunități din viață ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întâi insuficient pregătiți. Dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa?

Relații din motive greșite
Relațiile trebuie alese înțelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbești. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla “ la timpul potrivit, cu persoana potrivită și din motivele corecte. Îndrăgostește-te pentru că așa simți, nu pentru că te simți singur.

Relații noi
Vei învăța că în viață oamenii pe care-i întâlnești, îi întâlnești cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăța câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi și câțiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.

A concura cu toți ceilalți din jurul tău
Nu te mai gândi la ce fac ceilalți mai bine decât tine. Concentrează-te să îți bați propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine și propria-ți persoană.

Invidios pe ceilalți
Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiți alții, în loc să te uiți la tine și la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: €œce am eu și toată lumea își dorește?

Mustrarea pentru greșelile vechi
Putem iubi persoanele nepotrivite și putem plânge pentru lucrurile greșite, însă, indiferent ce întorsătură ia viață, un lucru este sigur: greșelile ne ajută să găsim acele persoane și acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toți greșim, toți ne zbatem și chiar toți regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ți se întâmplă, bun sau rău, te pregătește pentru un moment care urmează să vină.

Cumpărarea fericirii
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite:€“ dragostea, râsul, prietenia… Completați voi lista mai departe!

Așteptarea fericirii de la ceilalți
Dacă nu ești mulțumit cu tine, așa cum ești, nu vei fi fericit nici în relațiile cu alte persoane. Trebuie să-ți creezi stabilitate și fericire în propria viață înainte de a o împărtăși cu altcineva.

A trăi în gol, gândindu-te și răzgândindu-te
Nu mai analiza așa de mult fiecare situație căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situația și acționează. Nu poți schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunți. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca întâi să dai drumul la minge.

A plânge de milă
Surprizele neplăcute cu care viață te pune față în față nu fac decât să îți netezească calea în direcția care era menită pentru tine. Poate nu înțelegi și nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec și poate îți va fi greu. Dar reflectă și la celelalte lucruri negative care ți s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situație fericită. Așa că zâmbește! Lasă-i pe toți să vadă că astăzi ești mult mai puternic decât erai ieri. Și astfel vei fi.

A ține supărări
Nu îți trăi viață cu ură în suflet. Vei ajunge să te rănești mai mult pe tine decât pe oamenii pe care îi urăști. Iertarea nu înseamnă “€œCeea ce mi-ai făcut este în regula”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul! Renunță la ranchiună, găsește-ți pacea și eliberează-te. Și, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este și pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te și pe tine, mergi mai departe și încearcă să te descurci mai bine data viitoare.

Nivelul
Refuză să îți cobori standardele doar pentru a-i mulțumi pe cei care refuză să și le ridice pe ale lor.

Explicații și scuze la nesfârșit pentru greșeli
Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dușmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simți că este corect.

Frumuseţea bucuriilor mărunte
Bucură-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi și vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viața ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.

Calea ușoară
Viața nu e ușoară, mai ales atunci când plănuiești să obții ceva care să merite. Nu alege calea ușoară care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.

A învinui pe alții pentru necazurile tale
Îți vei realiza visele în măsura în care îți vei asuma responsabilitatea pentru viața ta. Când îi învinuiești pe alții pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părți din viața ta.

Griji
Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puțin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puțin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situație întrebă-te următorul lucru: “€œVa mai conta situația asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, e clar că îți faci griji inutil.

Concentrare pe ce vrei să se întâmple
Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întâmpla în ziua respectivă și ești puțin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate.

A fi recunoscător
Oricât de bună sau grea a fost viaţa ta până în acel moment, trezește-te dimineața și fii mulțumit că trăiești. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândești la ceea ce îți lipsește, gândește-te la ceea ce ai tu și le lipsește altora.
Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viața lui, îți va face loc în ea, nu trebuie să te bați tu pentru un loc acolo. Nu încerca să te bagi cu forța în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Amintește-ți mereu că prietenii adevărați nu-ți sunt cei care sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape când ți-e cel mai greu!

“Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate.” Richard Bach


O femeie frumoasă, senzuală şi inteligentă iniţiază cu acelaşi YONI din care, într-o viaţă anterioară, s-a născut bărbatul. O asemenea femeie iniţiază cu aceeaşi sâni cu care, într-o viaţă anterioară, l-a alăptat pe bărbatul ei de acum. O asemenea femeie iniţiază cu aceeaşi gură care l-a calmat odată pe bărbat. Femeia conştientă de frumuseţea ei, care este plină de senzualitate şi inteligenţă, este suprema iniţiatoare în Tantra. KAULARAHASYA

Toate culturile străvechi ce se sprijină pe un fundament ezoteric care se pierde în negura timpurilor au tradiţii care laudă puterea de iniţiere a femeii. Egiptul, Grecia, Arabia, Tibetul şi China, toate împărtăşeau această credinţă fundamentală. Femeia era considerată încarnarea frumuseţii, senzualităţii şi a vitalităţii amoroase, ea fiind totodată gardianul potenţialului creator. Orice fiinţă umană s-a născut prin YONI-ul unei femei.

Înţeleptul Socrate a cerut să fie instruit în Arta de a Iubi de către Diotima. Iniţiindu-l, ea a subliniat importanţa perceperii frumuseţii care se trezeşte în cel iubit, datorită capacităţii acestei trăsături de a-l stimula pe celălalt, iar în al doilea rând ea l-a învăţat ştiinţa secretă de a eleva pasiunea făcând-o să se sublimeze din planul senzual în cel spiritual. Învăţăturile tantrice secrete accentuează acelaşi aspect. Deşi frumuseţea fizică este foarte preţuită, doar ea singură fără conştientizarea ei de către femeia care este foarte frumoasă nu este suficientă. Puterea şi semnificaţia frumuseţii sufleteşti o depăşesc cu mult pe cea superficială, aşa cum dovedeşte şi exemplul lui Socrate.

Puterea formidabilă a femeii de a iniţia este enormă, constând în primul rând în atitudinea ei mentală faţă de senzualitatea care este abordată atunci doar în sens spiritual. Asumându-şi un rol activ şi explorând cu curaj întreaga serie de secrete sexuale în timpul actului amoros, o femeie frumoasă, senzuală şi inteligentă poate conferi o mare putere subtilă spirituală iubitului ei. Această putere enigmatică, forma cea mai înaltă a lui SHAKTI, este o expresie directă a intuiţiei deschise, ea este totodată o ”energie a Înţelepciunii”, spontană şi veselă, care poate înlătura rapid, atât pentru ea cât şi pentru iubitul ei, toate barierele. O asemenea femeie trebuie să-şi iniţieze iubitul cu îndrăzneală în experienţa sa spirituală. Succesul rezidă atunci în pura spontaneitate, în capacitatea ei de a avea încredere în sine şi de a se focaliza cu putere asupra idealurilor înalte în aspiraţia ei sinceră de a oferi ”ceva deosebit şi de neuitat” iubitului ei. Încrederea uriaşă în sine este o condiţie esenţială în toate ritualurile de iniţiere şi chiar zeiţa din orice femeie, care este trezită graţie proceselor de transfigurare, este cea care atunci iniţiază.

„Regina Dakini cea Misterioasă a absorbit toate zeităţile paşnice şi furioase în corpul ei divin. Ea a transformat Yogi Padma într-o sămânţă-sunet care se odihnea pe buzele ei şi cu care a rostit Binecuvântarea cea secretă de Viaţă Lungă. Apoi, a înghiţit această sămânţă-sunet, iar în interiorul stomacului ei, Padma a primit iniţierea cea secretă a Compasiunii Nesfârşite. În regiunea lui KUNDALINI, în centrul sexualităţii, ea a conferit iniţierea corpului, vorbirii şi minţii.” PADMA THANG YIG

Cum puteţi avea o zi perfectă: Ziua are patru „încheieturi”. Încărcarea energetică şi invocarea bunei sorţi are un efect mai puternic atunci când sunt practicate la aceste „încheieturi”, sau schimbări de lumini. 

Schimbările de lumini:
-          dimineaţa
-          amiaza
-          seara
-          miezul nopţii

Foloseşte bine răsăritul şi asfinţitul, oprindu‑te atunci din orice lucru şi lăsînd mintea în stare de mare curăţenie câteva minute.”

Ziua perfectă o vei croi cu gândul, dimineaţa. Repetă mental de trei ori: „Ziua aceasta este un dar de la Dumnezeu, să o primesc ca atare”.

Dimineaţa, la sculare, ridică‑te din pat lent, dar ferm. Evită gesturile bruşte pentru a obişnui inima cu ritmul diurn. Spală‑te până la brâu, dar cu apă puţină. Purifică limba. După spălare, fă următorul exerciţiu:
Ținând mâinile împreunate, cu palmele ca pentru rugăciune, expiră lung, purificator; inspiră apoi în voie, desfăcând larg mâinile şi simţind că te umpli cu lumină albă ‑ lumina Christică”.

Să începi aceste exerciţii numai într‑o zi de sărbătoare. Cu faţa spre răsărit, spune mental, de două ori: „Este o zi bună”. Norocul are forma gândului.

Ziua întâi
Învaţă să te trezeşti, învaţă să mănânci.
Ziua perfectă se sprijină pe doi piloni: gândul pozitiv; mâncarea potrivită (cu lucrul tău).
Regula este: „învaţă să te trezeşti, învaţă să mănânci”.
Dimineaţa, după purificarea limbii, bea un pahar cu apă: apa nu trebuie să fie rece, ci la temperatura camerei. Niciodată de la frigider! Poţi pune, în paharul cu apă, o linguriţă de miere.
La trezire să‑ţi spui: „Este o zi fastă”!
Fiecare zi are un simbol şi un stăpîn care‑ţi sunt releuri spre tărie.
Sărbătorile sunt repere ale salvării.
Astăzi este ziua puterii tale în lume. Şi asupra lumii. Când deschizi ochii, atrage binele şi creează împrejurări favorabile ţie. Precizează‑ţi scopul, şi scopul va veni singur spre tine. Dar ai grijă să‑l formulezi precis, cu ochii deschişi şi cu mintea senină.
La mâncare, evită două greşeli şi anume: abundenţa şi întunecimea hranei. Să nu mănânci niciodată peste trebuinţele corpului. Nu mânca între mese.

Ziua a doua
Gândeşte‑te că pâinea este mai mult decît pâine.
Corelează mâncarea cu o atitudine mentală pozitivă.
Profită de momentul mesei, când corpul este ascultător şi ajută‑l să trăiască mai sus de nivelul biologic.
Când ai întâlniri importante, dacă vrei să învingi, mănâncă foarte puţin. Dacă ai şedinţe sau treburi pe la parlament sau primărie, dimineaţa nu te îmbuiba cu prea multă mâncare.
Cantitatea de mâncare pentru o masă apreciaz‑o astfel: „maxim cît ar intra în şoseta piciorului tău, pînă la gleznă”.
Tot ce depăşeşte această măsură, strică la supleţea minţii.
Te aşezi la masă pentru a lua micul dejun. Corpul tău este stabil.
Alungi grijile, preocupările. Te linişteşti. Nu citeşti ziarele. Înainte de a începe mâncatul îţi spui mental : „Pâinea este mai mult decît pâine”.
Repetă de trei ori, adică timp de douăsprezece secunde, cu ochii deschişi, dar privind lăuntric. Trăieşte intens şi liniştit conţinutul următoarei fraze: „Nu căuta sensurile, ci doar trăirea ‑ o stare de recunoştinţă”.
Mai gândeşte‑te că pâinea nu este aliment, ci medicament. Aşa se face trecerea de la mâncat ca act biologic la actul conştient şi spiritual.
Această conştientizare te predispune la mobilitatea mentală de care ai nevoie în această zi. Asocierea între un act biologic şi o gândire divină conduce la „euharistie”. Saltul de la grosier la subtil, de la simţuri la spirit.

Ziua a treia
Spune mental: „Am doar trei trebuinţe”.
O zi prielnică pentru reducerea trebuinţelor! Omul scindat are 1001 de trebuinţe şi trăieşte în continuă agitare şi stres. Tabloul real al trebuinţelor umane este în numar de 36. Omul perfect echilibrat are 18 trebuinţe. Omul optimizat are doar 9. În afară de acestea, mai sunt două categorii: înţeleptul şi bogatul. Ei au doar trei trebuinţe. Iar eliberatul are zero trebuinţe.
Dimineaţa, la răsărit, stai pe scaun; coloana trebuie să fie dreaptă, mîinile pe genunchi cu palmele orientate, fie în sus, fie în jos ‑ cum te simţi mai comod. Ferm şi destins. Ochii deschişi, dar privind lăuntric.
Spune mental: „Am doar trei trebuinţe”.
Repetă aceasta de şase ori. Bate la uşa subconştientului şi ţi se va întredeschide doi milimetri. Respiră profund, expirând mai lung decît ai inspirat, apoi repetă iarăşi de şase ori: „Am doar trei trebuinţe”. Apoi rămâi douăsprezece secunde cu mintea complet liberă, transparentă.
Spun douăsprezece secunde pentru că este o unitate temporară tainică. Nu‑i nevoie să te uiţi la ceas. Poate fi şi mai mult dar să nu fie mai puţin de atât. La sfârşit respiră lung ‑ va rezulta o linişte bună. Nu te preocupa ce nume au aceste trei trebuinţe, dimineaţa şi ori de câte ori constaţi asaltul miilor de trebuinţe care vor să‑ţi clatine puterea!

Ziua a patra
Autocontrolul expresiei feţei ca depăşire a hipnozei spontane.
„Lumea este o oglindă şi‑ţi restituie chipul pe care i‑l arăţi”, zicea un înţelept.
Dacă îi arăţi chip posomorât, îţi restituie eşecuri, dacă îi arăţi chip senin, îţi restituie seninătate şi realizare.
La ieşirea din casă, coborârea în stradă, controlează‑ţi expresia feţei.
Să nu aibă nici o urmă de față de înmormântare.
Oricâte griji şi preocupări ai între pereţii casei, pe stradă descreţeşte‑ţi fruntea şi construieşte‑ţi un chip senin, destins.
Chipul tău programează lumea cu nuanţe afective. Tu eşti un programator inconştient al lumii. Mereu funcţionează între tine şi alţii o hipnoză spontană, neştiută, dar puternică. Oamenii se sugestionează tacit prin chip, atitudine, culori, aşteptări.
Aminteşte‑ţi azi, de două ori, exerciţiul zilei; când te vei afla între oameni, să‑ţi controlezi atent seninătatea feţei. Destindere şi seninătate.
Să‑ţi spui: „Chipul meu senin îmbunătăţeşte aura corpului meu şi a celor pe lângă care trec”.
Un om îmbunătăţit are efect pozitiv, prin simpla lui prezenţă, asupra a 100 de oameni.
Pe stradă, în metrou, în tramvai, la birou, toţi vor primi de la tine, fără să ştie, un program pozitiv. Tu însuţi vei resimţi pozitiv reflexia acestui program, căci lumea este o oglindă.

Ziua a cincea
Nu te enerva că doi şi cu doi fac patru.
Iată un test pentru a verifica starea nervilor unui om. Întreabă‑l cît fac doi şi cu doi.
Un nevrotic îţi va răspunde: „Doi şi cu doi fac patru, dar chestia asta mă enervează teribil”.
Aşadar, nu te enerva că doi şi cu doi fac patru, nu te enerva că lumea este cum este, că strâmbul este prea strâmb. Nu fi mânios.
Mânia este mare consumatoare de energie.
Păstrează‑ţi calmul şi vei rămâne puternic într‑o lume neisprăvită încă, într‑o ţară care trece prin experienţa junglei.
Miercurea este considerată cea mai bună zi a săptămânii, şi asta pentru că este ziua obstacolelor. În tradiţia noastră, Sfânta Miercuri este cea care pune obstacole pentru a‑ţi stimula duhul treziei, şi tot ea ridică obstacolele…
Ceea ce ţi se pare o înfrângere, nu‑i decît o faţă a ascezei. Iar cele obţinute fără asceză se sting repede.
Nu te mânia că există obstacole. Mânia „perforează” şi strică acel înveliş nevăzut, acea compunere de câmpuri de energii care protejează corpul tău.
Există boli grave din mânie şi există vindecări miraculoase prin „isihia” (practica liniştii lăuntrice).
Nu te mânia pe Balcani şi pe balcanici, ci deschide ochii. Nu există duşmani, ci doar victime ale propriei lor dizarmonii.
Dacă înţelegi aceasta, mintea îţi va inspira soluţii optime în orice situaţie.

Ziua a şasea
Trei soluții pentru combaterea stresului.
Motivul stresului este lăuntric, nu exterior. Stresul nu este o înfrângere obiectivă ci o autoînfrângere.
La serviciu, te stresează ritmul muncii şi lipsa de timp. Japonezii, care lucrează 72 de ore pe săptămână, nu sunt deloc stresaţi. Balcanicii lucrează 44 de ore pe săptămână, dar adesea se plâng de stres.
Combaţi stresul anulând sau dizolvând două conflicte: conflictul cu Munca şi conflictul cu Timpul. Munca te stresează când o faci în silă.
Practica optimizării ne îndeamnă să privim munca ca pe o slujire a semenului. Asta este foarte greu într‑un sistem degradat şi corupt.
E greu să‑l slujeşti pe cel care te jefuieşte. Dar dacă reuşeşti asta, vei diminua nu jaful ci nevroza.
Conflictul cu Timpul este în realitate un conflict cu tine însuţi. Impresia de lipsă de timp provine întotdeauna din lipsa de bucurie şi eficienţă. Găseşte mulţumirea şi astfel vei găsi timpul.
Primul pas:
Stopează gândirea negativă ‑ dacă nu definitiv, măcar un minut la fiecare douăsprezece minute.
Al doilea pas:
Educă‑ţi gândirea pozitivă; schimbă‑l pe „imposibil” cu „posibil”. Căci reuşita este o părere transformată în decizie. Cum?
După fiecare două ore de lucru, te opreşti două minute şi 30 de secunde, rămânând în acest scurt interval de timp într‑o stabilitate perfectă, cu coloana vertebrală dreaptă, cu mintea fără gânduri.
Capacitatea de răspuns la factorii de stres creşte şi poţi rezolva astfel chiar şi singurul stres dramatic: cel de nesolicitare.

Ziua a şaptea
Respiraţia luminată
Azi te ajuţi de respiraţie ca să faci trecerea de la biologic la spiritual, să faci trecerea de la rudimentar la îmbunătăţit, căci tot ce este rudimentar este şi vulnerabil.
Respiraţia se numește „luminată” când te concentrezi pe actul respirator şi‑l însoţeşti cu sugestii pozitive. O numim luminată ca s‑o deosebim de cea biologică; inspirăm lumină.
Eşti în picioare, în faţa ferestrei, cu ochii deschişi. Expiri lung, apăsînd palmele una peste alta unite în dreptul bărbiei. Accentuezi presiunea între palme. Continui să expiri „storcând” abdomenul, apăsând bărbia spre gât, aplecând capul în jos. Rămâi fără aer în piept cinci secunde. Cardiacii să nu forţeze, ceilalţi să stea aşa minim cinci secunde.
În acest timp, mintea se concentrează pe ideea de purificare a celor trei zone solicitate: abdomen, gât, frunte. Sunt cele trei locuri ‑ funcţii răspunzătoare de soartă: metabolism, vorbire, gîndire.
Apoi inspiră liber, spunând: „Inspir lumină albă”. În practica optimizării, „lumina albă” înseamnă lumină încărcată cu cele trei atribute dumnezeieşti (credinţă, nădejde, dragoste).
Când spui „Inspir lumină albă”, spontan te umpli cu cele şase calităţi divine ‑ mai precis le reactualizezi în propria ta făptură, iei cunoştinţă de ele.
Mintea cunoaşte astfel extindere şi calitate.
Dimineaţa, să faci şase respiraţii luminate. Lucrează încet, fără să forţezi. Expiraţia este mult mai lungă decît inspiraţia. La urmă, după cele şase respiraţii luminate, închide ochii, lasă mâinile pe lângă corp şi rămâi destins şi detaşat, fără gânduri, două minute, ascultând senzaţiile din trup, ascultând tăcerea lăuntrică.
Această „ascultare” a tăcerii este chiar relaţia ta imediată şi personală cu El ‑ Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu al Dragostei şi al Luminii ‑ iar în planul psihic exerciţiul aduce o necesară stare de trezire şi vitalitate.

Ziua a opta
Citeşte versetul 3, psalmul 23 din Biblie.
Există două categorii de oameni:
unii care ratează ziua de duminică;
alţii care se mâhnesc pentru că nu au cu cine s‑o rateze.
Sîmbăta şi duminica, cei singuri simt dureros şi disperat singurătatea. Acumularea nemulţumirii se transformă direct în simptom de angoasă.
Pentru cei singuri, sărbătoarea trebuie redescoperită, pentru însănătoşirea omului.
Pentru aceasta unii se duc în casa împărătească la liturghie. Alţii ştiu că şi urcarea pe munte este o rugăciune.
Alţii descoperă azi „lecţia divină”.
Este un pas spre meditaţie. Citirea unui text sacru, contopindu‑te cu înţelesurile lui, se numeşte „lecţia divină”.
Ca exerciţiu de iluminare, se practică patru ore pe zi.
Dacă în alte zile citeşti jumătate de verset din Biblie, duminica să te decizi să citeşti un verset întreg!.
Versetul 3 din Psalmul 23 – Citeşte‑l contopindu‑te cu conţinutul său, repetă‑l şi vei vedea că el conţine secretul vindecării şi al ascensiunii tale.
Şi nu uita: eşti un om cult în măsura în care ai înţeles litera Bibliei şi eşti un om eliberat în măsura în care ai înţeles spiritul ei.
După „lecţia divină” sunt sigur că vei fi inspirat despre cum să câştigi duminica, de atâtea ori pierdută. Vei şti ce să faci cu ziua vieţii tale.
Vei şti că fericirea care se întemeiază pe un obiect exterior este fragilă şi atunci vei căuta unde trebuie.

Ziua a noua
Postul împărătesc
Mâine hotărăşti să posteşti. Ţii post ca să‑ţi întăreşti sănătatea sau ca să vindeci pe altul; să te purifici de toxine sau să pregăteşti terenul minţii clarvăzătoare. Căci postul este profilaxie şi spiritualitate. Este şi ofrandă, ajutor.
În India, în statul Kerala, femeile postesc o zi pe săptămână, ca Dumnezeu să dea viaţă lungă bărbaţilor lor.
Şi cum ofranda te sporeşte pe tine, ele postesc pentru longevitatea bărbaţilor, iar efectul este că ele trăiesc mult mai mult decât bărbaţii.
Postul împărătesc este când mănânci o dată pe zi, seara după apusul soarelui.
Toamna, masa zilei de post împărătesc să fie la ora 18.00. Rupi postul printr‑o mâncare uşoară şi „luminată”, de pildă pâine cu legume ca să nu strici ce ai clădit o zi întreagă.
Mâncarea „luminată” înseamnă acel „tablou” alimentar stabilit după criteriul reflexului ereditar; observă ce au mâncat oamenii locului timp de 30 de generaţii, apoi fă o medie.
Asadar, pentru spaţiul românesc, pe primul loc stau cerealele şi produsele cerealiere. Pâinea reprezintă 65% din alimentaţie. Urmează legumele, ulei de floarea soarelui, fructe şi miere. De abia apoi vin alte produse, în proporţii mici.
Posteşte numai cu un însoţitor sau doi dar niciodată singur. Evită în post orice supărare : o mânie de numai cinci minute îl anulează.

Ziua a zecea
Postirea nu înseamnă înfometare
Când începe unul din posturile mari de peste an, să vă gândiţi la exemplul lui Ioan de la Sihla. Ioan a fost un om cu studii, dar a văzut că şcolile nu dau soluţia trăitului şi a ales calea liniştii.
Prin calea liniştii lăuntrice (numită şi isihia), el a dobîndit puteri miraculoase, între care citirea perfectă a gândurilor şi căldura vitală permanentă.
Într‑o zi de iarnă, în Postul Crăciunului, el a fost întrebat dacă nu îi este frig desculţ şi dezbrăcat. Ioan a răspuns: „Eu sunt cetăţeanul Munţilor Carpaţi şi Domnul are grijă de mine. Nu simt frigul, nici arşiţa, nici foamea, nici setea, nici altă nevoinţă pământească”.
Acest om (a cărui viaţă o ştim din Patericul român ) a obţinut aceste daruri prin post şi rugăciune, cele două „aripi” ale vieţii sporite.
Ioan a lăsat un mesaj în privinţa vieţii alimentare: el observă că fiecare etapă a evoluţiei spirituale este însoţită şi determinată de o îmbunătăţire a regimului alimentar, dinspre întunecat spre lumină, dinspre cruzimea lăcomiei spre inteligenţa şi smerenia meselor simple şi uşoare.
Duceţi astfel postul, gândindu‑vă că postirea nu înseamnă înfometare, ci regândirea hranei, şi o atitudine sufletească îmbunătăţită.
Postul nu‑i slujire, ci prilej de corectare a unor obiceiuri alimentare greşite.
Şi învăţarea meditaţiei, şi sentimentul de recunoştinţă, amintirea că pâinea este simbolul timpului divin: astfel te programezi, la masă, cu atribute divine, iar mâncarea devine prilej de trecere de la biologic la spiritual.
Şi postul de cuvinte, făptuit prin evitarea asprimii şi prin păstrarea tăcerii.
Mănâncă atât cât să nu‑ţi refuze pofta de meditaţie.
Dacă după masă ai poftă de meditaţie, ai mâncat adevărat.

Ziua a unsprezecea
O soluţie împotriva suferinţei de a trăi
Există 64 de remedii împotriva suferinţei. „Luarea de cunoştinţă” este primul remediu, adică conştientizarea. Şi dacă începi să‑l practici corect, consecvent şi continuu vei fi scutit de celelalte 63 de remedii.
„Luarea de cunoştinţă” este mutarea atenţiei de la grijile tale spre corpul tău, de la grijile mari şi însemnate la neînsemnatul corp.
Grijile sunt expresia ego‑ului.
Corpul este exprimarea vibraţiei universale. („Materia este un ritm, substanţa este o frecvenţă”).
Luarea de cunoştinţă se practică astfel:
‑ Te aşezi ferm şi stabil pe un scaun (sau mai bine pe un taburet, dar niciodată pe un fotoliu), căci coloana vertebrală trebuie să fie dreaptă, fără efort, iar genunchii să fie ceva mai jos de osul iliac, sau cel mult la acelasi nivel ‑ niciodată genunchii să nu fie mai sus decît nivelul bazinului.
‑ Mâinile împreunate în poală, cu stânga peste dreapta, pentru că stânga antrenează, prin legare, emisfera din dreapta: emisfera cerebrală a tăcerii, a rugăciunii, a înţelegerii „psi”.
‑ Capul trebuie să fie drept, ochii deschişi, dar lăsaţi oblic în jos, privind ca şi lăuntric.
În poziţia aceasta, rămâi nemişcat cel puţin două minute şi treizeci de secunde. În acest timp, te concentrezi pe ordinea corpului tau, adică fixezi mental, rând pe rând, coloana pe care o ţii dreaptă şi părţile corpului, păzind stabilitatea lor.
Alte două minute şi treizeci de secunde te concentrezi pe fluxul respiraţiei, devii martor al respiraţiei tale.
Încă două minute şi treizeci de secunde păstrezi mintea pură, fără nici un gând. Apoi pendulezi uşor bustul de cîteva ori, spre stânga şi spre dreapta, după care te ridici şi faci câţiva paşi prin cameră.
Acest exercitiu, atît de simplu, are putere de liniştire şi de încărcare energetică, activând pulsul vieţii.

Ziua a douăsprezecea
Iniţierea în terapia iertării
Exerciţiul iertării se practică la apusul soarelui. Foloseşte energia finalului de zi pentru cel mai important exerciţiu al optimizării tale.
Nu te culca niciodată apăsat de neiertare. Să nu rămână în mintea ta, peste noapte, cel neiertat. Tot ce rămîne neiertat în tine se transformă în program negativ şi produce, în viitor, rău.
Adversitatea este o impuritate, n‑o păstra în tine, dizolv‑o. Aşadar, ierţi pentru tine, nu pentru altul. Ierţi ca să dizolvi un focar patogen.
Boala este o informaţie despre încătuşare. Când ierţi un adversar, te eliberezi de el ‑ tu rupi lanţul (cea mai dură legatură este între victimă şi călău). Ierţi ca să programezi mintea serii cu sănătate.
Mânia îţi sparge aura corpului, iertarea o face strălucitoare.
Eşti în picioare, cu faţa spre fereastră. Deschide braţele, larg. Măcar o dată pe zi deschide braţele. Spune în gînd: „Sunt deschis şi receptiv la bogăţia lumii”.
Concentrează‑te pe ideea că tu protejezi şi hrăneşti, cu energia ta, spaţiul din jur: oraşul tău, apoi România, Europa, planeta…
Expiră lung. La expiraţie expulzezi din mental că „tu eşti tu”. La inspiraţie te umpli de mulţumire şi încredere în tine. Apoi rămâi fără gânduri, cu sentimentul că protejezi.
Cea mai bună iertare este să faci binele. Să trimiţi un gând bun către ei. Tu eşti ei. Repetă fraza: „Sunt uşor, sunt tot mai uşor”. Ca şi cum, iertând, te despovărezi de o greutate. „Mă eliberez iertând, mă dezleg, sunt uşor”.
Să foloseşti bine asfinţitul. Iertând, tu arzi negativitatea din trupul tău actual şi din soartă.
Adevărata iertare este să faci un dar celui iertat. Este o ofrandă.
Braţele şi trupul tău fac simbolul unei cruci, iar crucea e paradigma cosmosului; pentru om este îmbrăţişare, hrănire, protejarea semenilor.
Dăruieşte ca să ierţi. Evocă mental pe cel iertat şi dăruieşte‑i gândul însănătoşirii, al unei bune sorţi. Nu‑i un dar simbolic, e chiar real; gândul construieşte, partricipă la arhitectura vibratoare a semenului tău şi, mai departe, a lumii. Gândul iertării aduce armonie, iar tu vei locui într‑o lume armonioasă.
Gândul e mai puternic decît fapta.

Ziua a treisprezecea
Eşecul este o formă a nerăbdării
Postirea prilejuieşte o încărcare energetică şi o purificare. Mintea dobândeşte claritate perfectă, trupul ‑ supleţe, tonusul psihic urcă, aura e strălucitoare.
Cei care au viaţă de cuplu vor evita actul sexual în timpul postului. Un act sexual anulează rezultatele unui post de 21 de zile. De aceea, cei care nu au putut să se abţină de la a avea contact sexual în post, sunt îndemnaţi ca, după sărbători, să repete 21 de zile de postire.
Postul nu‑i prilej de interdicţii, nici de mortificare, ci un prilej de deşteptare la minte, de observare că omul, în general, este tentat să acumuleze greşeli şi eşecuri.
Ce este eşecul?
Eşecul este o forţă a nerăbdării noastre. Postul este un exerciţiu de răbdare, chemând în ajutor fie instinctul de conservare, fie pe Dumnezeu.
Dealtfel, între Dumnezeu şi instinctul de conservare este o continuitate perfectă (exprimată şi prin atributul „Atotţiitorul”, conferit Supremului). În ce priveşte instinctul sexual, să ai grijă de două prescripţii: moderaţie şi curăţenie. Pe acestea să le ţii şi după ce trece postul. Căci postul nu‑i un accident calendaristic limitat acum la 40 de zile, ci este o şcoală a schimbării inimii şi un antrenament spiritual.
De aceea nu‑l vei resimţi ca pe o constrângere, ci ca pe o actualizare a soluţiilor de soartă bună.

Ziua a paisprezecea
Ora conexiunilor astrale
Adevărata ieşire din singurătate este trăirea, timp de o clipă, a condiţiei de „neuron” din creierul speţei, al planetei. Când o spui, pare un lucru ingenios. Dar când o trăieşti, este o reducere la zero a ego‑ului, este o trăire a sa… şi eşti parte a oceanului care e speţa umană.
Omul este mai puternic dacă percepe amploarea conexiunilor sale pe pământ şi‑n eter, a legăturilor sale cu energetismul teluric si cosmic.
Cunoscând conexiunile tale intime, fluide, cu ceilalţi oameni şi cu toată speţa, diminuează complexele psihice, diminuează impulsul de a‑şi sfâşia semenul, diminuează frica de tine şi de alţii, frica latentă care‑ţi consumă energia. Cum se face asta?
Mai înainte am indicat un exerciţiu de „luare de cunoştinţă”.
Dacă prelungeşti timpul exerciţiului, vor apărea efecte noi şi însemnate. Anterior, durata exerciţiului a fost de circa 9 minute. Fă exercițiul seara. Ferm şi agreabil, timp de 15 minute, mutând atenţia de la grijile importante, la corpul „neimportant” (ştiind că grijile sunt expresia ego‑ului, iar corpul este expresia atracţiei universale ).
Nu prelungi exerciţiul peste 15 minute decât dacă ai îndrumător.
În general, după 10 minute apare senzaţia de vastitate, de dilatare plăcută a corpului şi pierderea senzaţiei de greutate fizică. Observă starea aceasta, dar nu te ataşa de ea; păstrează trezia şi controlul perfect al schemei corporale.
Căci poate să apară senzaţia de dedublare, de „ieşire în astral”. Nu te lăsa atras pe panta asta.
Un maestru zicea: „Dacă practicantul o ia spre cer, trage‑l de picioare în jos”.
Tu faci experienţa extinderii conştiinţei nu pentru a ieşi din corp în univers, ci pentru a realiza că trupul este chiar locul unde universul devine fiinţa ta. Şi astfel te întăreşti.
Experimentele „ieşirii” în astral sunt uşoare, amăgitoare şi ţin de copilăria ezoterică a omenirii. Tu alege să faci experienţa treziei perfecte, aducând pe pământ cele câştigate în văzduh.

Ziua a cinsprezecea
Dialog cu subconştientul despre vindecare şi soartă bună
O zi perfectă depinde de seara perfecta: o zi bună se cunoaşte de cu seara… Mintea serii este leneşă şi profundă, mai primitoare de sugestii decât mintea dimineţii.
Înaintea somnului, trei sau cinci minute înainte de a adormi, mintea omului se află în starea „alfa”, în mod natural. Adică activitatea electrică a creierului îşi încetineşte ritmul, are un ritm de circa 8 ‑ 12 cicli pe secundă: ritmul „alfa”.
Starea alfa este propice pentru autoprogramare pozitivă. În această stare, sugestia pătrunde mai uşor în inconştient. Iar dacă a pătruns acolo, ea devine acţiune.
Viitorul are forma minţii tale. „Mintea produce mereu modele ale viitorului”, constată psihiatrul Lewy. Dacă îi dai minţii o frază anume elaborată şi o convingere, mintea produce din ele viitor, produce ziua de mâine, produce situaţii favorabile ţie.
Controlează acest proces de modelare prin cuvinte. Viitorul ascultă de stări şi propoziţii.
Când ai o maladie, să repeţi, în starea de somnolenţă, pînă adormi (circa 3 ‑ 5 minute) fraza: „Mă simt din ce în ce mai bine… pe zi ce trece… şi din toate punctele de vedere” (metoda E. Cuoe).
Repetă rar, calm, pînă adormi. Fă acest lucru şapte seri la rînd, iar pentru fixarea rezultatului, încă şapte + şapte seri la rînd. Adormi cu această frază în minte, căci această frază a vindecat mii de persoane.
Nu pronunţa numele bolii, căci subconştientul nu ştie termeni medicali, nu ştie nici măcar ce înseamnă „gripă”. El preia numai sugestia însănătoşirii. Şi o împlineşte cu mare precizie. El este un factor de restabilire a condiţiei naturale a fiinţei, un mediator al bunei sorţi.

Ziua a şaisprezecea
Comportamentul de reuşită
Seara, la culcare, să nu rememorezi niciodată momente neplăcute ale zilei încheiate. Nu „rumega “gânduri rele. La culcare, frânele raţionale sunt slăbite şi atunci, subconştientul primeşte mai uşor sugestiile şi impresiile puternice. „Rumegarea” unui eşec al zilei devine astfel un program pentru un nou eşec. Dacă prelungeşti o mâhnire, te programezi cu încă o mâhnire.
Stopează această tendinţă, aminteşte‑ţi că eşecul este doar o faţă a nerăbdării şi a orgoliului tău. Stopează, seara, orice emoţie negativă, dând minţii o sugestie de întărire.
Stopează imaginaţia sau obsesia cu privire la o întâlnire viitoare.
Iată cum se procedează: dacă a doua zi trebuie să dai un răspuns important, dacă se cere să iei o hotărâre capitală, e bine să nu te frămânţi cum vei rezolva. Ci doar detaşat de orice grijă, să rosteşti cu calm: „Iau decizii bune”. Fără să te gândeşti care decizie anume.
Întăreşte doar mintea cu încredere în sine, prin propoziţia: „Iau decizii bune”. Repet‑o mai multe seri la rînd. Deciziile care vor urma cu siguranţă vor fi inspirate, în acord cu trebuinţele reale ale fiinţei tale.
Dacă vrei să îmbunătăţeşti o trăsătură de personalitate (voinţa, eficienţa, stăpînire de sine, claritate mentală ), formulează sugestii simple, scurte, directe, totdeauna la timpul prezent. Subconştientul nu cunoaşte alte timpuri.
Păstrează o singură sugestie, o singura frază ‑ program ‑ şi nu o schimba 21 de zile. Ca program universal de recuperare a condiţiei naturale puternice, repetă propoziţia: „Sunt calm, sunt cu desăvârşire calm”.
Fă acest exerciţiu 21 de seri la rând, ca rezultatul obţinut să se fixeze şi să devină o achiziţie permanentă.
Pe aceeaşi cale poţi introduce în inconştient un program privind scopurile tale imediate sau sugestii privind dinamica fiinţei şi contextul evoluţiei tale, sugestii precum: „Eu iau decizii bune”, „Am claritate mentală”, „Am stăpînire de sine”.
Pentru o sugestie, programul este elaborat cu atenţie la indicativ prezent (inconştientul nu cunoaşte alt timp sau mod verbal), şi ţinând cont de logica paradoxală a psihicului abisal.
Astfel, pentru a contracara o afecţiune contagioasă, elaborezi un program care să corecteze mentalitatea „statistică” a omului: contagiunea este consecinţa unei mentalităţi statistice.
Sunt două căi de a avea acces la inconştient. Una din exterior, de programare în alfa. Alta din interior, lăsând inconştientul să se rostească singur: prin suspendarea temporară a activităţii corticale şi prin crearea stării de linişte. Dar asta este o experienţă, nu se poate povesti.  

Sugestii practice
Gândirea pozitivă şi comportamentul de reuşită
Parabola fraţilor păcătoşi. Doi fraţi au făptuit aceeaşi greşeală, căzând pradă instinctelor. „Biruiţi de pofta curviei”, zice Patericul roman. Ei au primit, apoi, aceeaşi pedeapsă de îndreptare : un an de recluziune.
Au fost închişi în celule diferite. Au primit mâncare cât să trăiască, pâine şi apă, amândoi întocmai.
După un an, fraţii au fost eliberaţi.
Unul din ei arăta „galben la faţă şi uscat ca chipul mortului”, iar celălalt era vesel şi rumen la faţă „ca şi cum ar fi fost la o mare desfătare”.
Ei au fost întrebaţi cum au petrecut anul recluziunii, căci toți voiau să afle de ce arătau diferit!
Cel care a ieşit slab şi gălbejit a răspuns că a rumegat gânduri amare, nu‑i ieşea din minte că a greşit, îl chinuia culpa, îl obseda trecutul, îl chinuia frica. Este un caz de „gândire negativă”.
Cel care a ieşit cu chipul rumen şi luminos a spus că în toată perioada recluziunii i‑a mulţumit lui Dumnezeu că i‑a arătat lumina salvării. Nu s‑a gîndit nici la eşecul lui, nici că este păcătos, nici la ceţurile trecutului. A trăit orice gând apăsător prin repetarea rugăciunii minţii în inimă (oratio mentis). A stopat orice amintire traumatizantă. A stat mereu cu mintea îndreptată spre divinitate şi, de aici, au rezultat puterea şi regenerarea.
Cine aprofundează sensul acestei întâmplări are cheia gândirii pozitive.

Schimbarea filtrului afectiv

Există persoane care au tendinţa să selecteze din viaţă emoţii negative, văd viaţa în negru. Ele au pierdut memoria binelui. Au numai memoria căderii.
Răul de care îţi tot aduci aminte este un rău triplat. Aceste persoane spun mereu: „Am numai ghinioane, am numai necazuri. Tot ce‑i rău pe lume mi se întâmplă numai mie. Altora le merge bine, deşi nu merită. Eu merit şi nu am nimic. Mi se scârbeşte de viaţă”. Aşa spun aceste persoane.
Jeluirea este un mod de a fura energie de la altul. Cei care o folosesc, practică un fel de vampirism energetic, adesea inconştient, fură energie, dar nu ca să se întărească, ci ca să o risipească.
În acest caz, este necesară „schimbarea filtrelor negative”, mutaţia gândului de la minus la plus, de la negativ la pozitiv.
Schimbarea atitudinii mentale. Aşa începe purificarea de negativitate.
Cum să cauţi partea bună a contextelor tale? Prin gândirea pozitivă: nu afirma că răul există, ci afirmă că tu eşti tare în faţa răului.
Gândirea pozitivă nu spune că lumea este perfectă, ci spune că putem fi tari în faţa imperfecţiunii lumii.

  Reguli pentru întărirea gândirii pozitive
1. Înlocuieşte semnul minus cu semnul plus. Înlocuieşte‑l pe „nu pot” prin „pot”. La sfârşitul zilei, în loc să spui „sunt obosit”, spune: „trupul meu are nevoie naturală de refacere şi simte bucuria acestei refaceri”. În loc de „sunt sfârşit”, spune: „urmează un nou început”.
2. Evită în faţa altora propoziţii care conţin programări negative. Nu‑i întîmpina pe prieteni cu vorbe negative, de tipul: „Vai, ce rău arăţi”, ci distinge, la oricine, trăsătura lui pozitivă, motivul sau aspectul în care acela ar putea excela. Pe acela subliniază‑l.
3. Întăreşte‑ţi energetismul, căci gândirea negativă şi depresia ţin de un deficit energetic. Agresivitatea, ţine şi ea de un deficit energetic, ca şi nesiguranţa şi spaima de eşec. Orice întărire a energetismului sporeşte pozitivitatea gândirii. Şi orice pozitivare a gândirii sporeşte energetismul. Este ceea ce numim cerc vicios (şi el rezultă din … purificarea cercului vicios).
4. Ridică pragul de toleranţă la frustare. Aceasta presupune un antrenament sau o terapie contra „mal‑sevraj”‑ului (termen provenit din limba franceză, avînd sensul de rău‑înţărcat). Se pare că majoritatea oamenilor au fost „rău înţărcaţi” de mame; de aici provin carenţele de adaptare la real.
5. Controlează‑ţi cele 1000 de trebuinţe şi încearcă să le restrîngi. Cere mult de la viaţă, ştiind să te mulţumesti cu cât vine şi continuând să ceri mult de la viaţă.
6. Evită comparaţiile care îţi stârnesc invidia. Evită comparaţiile (cu semeni mai mult sau mai putin iluştri, cu semeni care sunt, mai mult sau mai putin, vedete) care te deranjează, care te deprimă. Fă numai acele comparaţii din care să vezi clar avantajele tale pe lumea asta.
7. Înlocuieşte cuvîntul „superior” (care întreţine rivalitate, stratificări, trufie, slavă deşartă) prin cuvântul „autentic”.
8. Întăreşte‑ţi psihologia de învingător sau mentalitatea de învingător. Mulţumire fermă, stabilitate emoţională, linişte lăuntrică, stăruinţă. Nu te mâhni că poţi pierde bătălii de etapă: cea finală contează. Aminteşte‑ţi aforismul acesta: „Reuşita în viaţă este o părere. Dar o părere transformată în hotărâre”. Mai aminteşte‑ţi şi aforismul următor: „Orice câştig este un DAR, orice pierdere este o restituire”.
9. Formulează‑ţi o ţintă de etapă (pozitivă şi pragmatică), dar o ţintă de existenţă (pontifical înaltă): realizarea personalităţii, împlinirea spirituală. Treptat, dă prioritate ţintei de existenţă.

Invatatura unui calugar

In societatea complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.
“Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las  Sfantul Duh sa curga prin mine. Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine, ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog. Atat fac – ma rog impreuna cu el. Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi. Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei. Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.
La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.  Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului. Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”

L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :
Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu. Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti
linistea. Acolo te asteapta Dumnezeu. Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura. Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer
.”


L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:

Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste, o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu. Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.
Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine. Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie. Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflect
a.”

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi. Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.

Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentru ca mergi contra curentului. Iubirea, este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.


Si m-a intrebat: ”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai? Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea. Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”


L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:

Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie. Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.


L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa
este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii
, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul. Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant.
Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a pierdut legatura, si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.

Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni. Si omul s-a indepartat de aproapele sau. Si aceasta din teama. Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume. Dar si in Biserica sunt oameni si oameni. Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentru ca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale. Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire. Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte. Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.

Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele, asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”


Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.


Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:

Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.  Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu.
Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.

Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti.
Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume.
Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi. Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui
.”


La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez. 
Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:

cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”


Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra. Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.

 http://www.acumsiaici.ro

Ce ne spun copacii


1. Nu depinde de tine cum te naști. Și noi copacii suntem de mai multe feluri. Salciile par triste, stejarul puternic, arțarul mândru, însă fiecare are același potențial și e unic în felul lui. Folosește-ți propriile abilități și învață altele noi
2. Găsește-ți energia și puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig și zăpada ne apasă crengile.
3. Fii flexibil. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mișcăm o dată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziția inițială și mai puternici. 
4. Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei crește frumos.
5. Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.
6. Evoluează în ritmul tău și bucură-te de drumul creșterii tale. Noi copacii nu ne uitam invidioși la alții, care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.
7. Ia o parte din grijile și pesimismul altora și transform-o în energie pozitivă, apoi dăruiește-o, ca o gura bună de oxigen.
8. Nimic nu durează. Și nouă mereu ne cresc alte crengi și frunze, însă nu stăm să plângem după fiecare frunză îngălbenită de timp, ci ne bucurăm de ce avem.
9. Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat și ce lecții ai învățat pe parcursul creșterii tale.
10. Câteodată viața poate să-ți pară grea sau tristă. Nu renunța atunci! Oricât de mare ți-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice și curând vei vedea cum iese soarele.
11. Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările își găsesc refugiu și cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulțumire, înflorim.
12. Renunță la frică! Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi și putrezite, însă ei au curajul să le dea drumul și să accepte altele noi.
13. După o iarnă grea și apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Așa că nu-ți mai fă atâtea griji.
14. Iubește! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic și nu ne lăsăm blocați de soi, culoare sau rădăcinile lui, așa că-l iubim pe fiecare și formăm împreună frumoasele păduri, parcuri și atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.
15. Realitatea ta nu e singura existentă, așa că ascultă și adevărul celorlalți. Un copac nu spune „Toate frunzele trebuie să fie verzi.” Dacă ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze roșii, portocalii și atâtea alte diferențe importante și superbe.
16. Universul înseamnă abundență. Un copac niciodată nu se întreabă daca va mai veni căldura, dacă va reuși să supraviețuiască frigului și cum îi vor crește înapoi frunzele. El știe că lucrurile astea vor veni natural.
17. Tot ce ai e clipa prezentă. Nu contează cât de frumoasă sau dureroasă e. Alege să o savurezi, căci nu va mai veni înapoi.
18. Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros și inconfortabil!” Pur și simplu o facem, cu încredere și ușurință.
19. Nu aștepta fericirea, alege-o ! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aș fi cu 5 metri mai la dreapta și mai înalt cu 20 cm aș fi mai fericit?“ Noi nu spunem asta, pentru că am înțeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.
20. Tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce să înveți și ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.
21. Compară-te cu tine însuți. Nu contează că unii copaci au frunzele roșii, iar anumiți oameni îi preferă. Eu sunt un alt soi, însă anul ăsta am cele mai frumoase frunze de până acum, de un verde crud.
22. Lasă-te îmbrățișat. Așa poți primi o bucățică de energie și iubire, dăruind în schimb același lucru sau orice îți dorești.
23. Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deși nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar alteori ne simțim obosiți după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau pur și simplu, suntem ușor îndoiți pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm și vulnerabili și goi.
24. Adu valoare în viețile oamenilor prin ceea ce ești. Eu ca și copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea și am o prietenă salcie, care admiră îndrăgostiții care privesc melancolic spre crengile ei.
25. Observă cum fiecare frunză, are altă nuanță de verde. Aplică asta în viața ta și se va schimba radical.
26. Admiră ce este în jurul tău. Până și noi copacii, ne dregem frunzele de admirație când vedem oameni frumoși, fericiți și îndrăzneți.
27. Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă și abundentă, cum îți și trece prin cap că tu ai putea fi altfel?
28. Iartă. Deși câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natura sau aruncă gunoaie pe jos, știu că e în puterea mea să devin mai puternic și ei nu știu mai mult de atât. Totuși tu, fiind om, poți face o schimbare în acest aspect. Iartă , apoi decide cum vrei să acționezi tu. În toate aspectele vieții tale.
29. Fii responsabil! Daca am da vina pe verile toride și gerul iernii ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.
30. Timpul cel mai potrivit e acum! Nu așteptăm anotimpul potrivit, ci creăm noi momentul oportun. Pentru a crește. Aplică asta în viața ta și renunță la amânare. Tu ca om, ai și mai multe posibilități.
31. Renunță la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2008, în loc să se bucure de primăvara plăcută din 2013. La fel e și la oameni.
32. Fii tu însuți întotdeauna. Renunță la măști. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.
33. Fii puțin egoist, până-ți găsești forța de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic și oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepți doar de dragul lor, ne-am rupe. Așa că, înțelege că uneori e nevoie să vă alungăm puțin, pentru a vă putea dărui mai mult mai târziu.
34. Nu te supăra pe defectele observate la ceilalți, căci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecțiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puține, iar crengile mici și neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din fața lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă că-i arată calitățile și defectele lui.
35. Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreți să deschideți porți ce se deschid doar din interior. Dacă viața ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul și credințele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune și vroia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.
36. Nu știu dacă ți-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândești și tu să iei decizii pe termen lung.
37. Îndrăznește să strălucești la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare, ci e sărbătoare.
38. Oricât de întuneric ți-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeuna vor fi stele care să-ți lumineze drumul. Și nu, nu ești singur.
39. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-ești dator”?
40. Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort în perioadele calde. Nu aștepta vântul să te pună în mișcare. Tu continuă să crești singur oricum.
41. Îndrăznește să țintești sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată, sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne așteapta. La fel e și pentru voi. Viața recompensează oamenii îndrăzneți.
42. Nu contează câți ani ai, ci viața din anii tăi. De asemenea, experiența nu constă în vârsta înaintată, ci în lecțiile învățate. Poți înflori indiferent de cifra pe care o sărbătorești an de an.
43. Încetează să te întrebi dacă există viață dincolo de moarte. E mai important câtă viață există înaintea morții. Noi copacii facem tot ce stă în putință pentru a trăi și oferi valoare cât timp suntem aici.
44. Copacii nu au nevoie de confirmări și aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi și să cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoși, iar frunzele și tulpina sunt perfecte. Privește-te singur în oglindă (sau în lac, cum preferi) și găsește singur acele părți pe care le iubești la tine. Încetează să te mai judeci. Ești minunat!
45. Ascultă muzică . Și copacii iubesc muzica. Iar când pare prea liniște, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie și liniște. Deschide geamul dimineața devreme și vei înțelege ce zic.
46. Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viața, nu uita că ai aceeași valoare și stă în puterea ta să continui să crești. Sau ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puțin, nu mai sunt perfect și puternic?
47. Într-o zi, s-a oprit o tânără să se sprijine de tulpina mea și citea o carte. Mi-a atras atenția o frază. ”Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Crești! Crești!” Ce norocos sunt! Îți dai seama ce îngeri ai tu în viața ta?
48. Ai răbdare. Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălțimea propusă, însă te asigur că merită.
49. Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogant, drept și de neclintit. Stejarul e atât de puternic pentru că împarte energia lui. Așa că ajută și tu oamenii ce apar în calea ta.
50. Iubește viața. Iar viața îți va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar și în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare.