miercuri, 1 mai 2013

Florina Onetiu




daca nu ai ceva frumos de spus, mai bine taci.
 

Ce bine e A.C.A.S.A!
Demult deja scriu despre importanta manifestarii sinelui autentic in toata cascada aceasta minunata numita viata. De atunci am sansa de a primi atat de multe confirmari despre bucuria a ceea ce inseamna sa fii tu, omul autentic care te-ai nascut si pentru care Dumnezeu a faurit o lume speciala, unica, minunata in care tu sa te desfasori, si nu doar atat, dar sa te desvarsesti si sa te implinesti prin si in iubire de oameni, de libertate si de viata. In aceasta calatorie am explorat deja o mica-mica parte din ceea ce inseamna inceputul bucuriei, inceputul iubirii, inceputul credintei si, mai nou, inceputul nadajduirii in frumusetea nemuririi sufletelor noastre.
Traseul acesta minunat al descoperirii nu inseamna ca m-am oprit din trait, cum mi-au mai spus unii, ci inseamna ca m-am oprit din supravietuit! Inseamna ca incet-incet mi-am asumat propria viata. Cum? Ajungand A.C.A.S.A…Ce inseamna asta? Ce este acest acronim?
Ca Accept viata cu liniste, cu seninatate si profunzime. Accept orice experienta pe care o primesc (pe care cu siguranta o pot duce ca de-aia am primit-o) cu bucurie, fara niciun control pentru ca am de invatat de fiecare data ceva atat de impotant pentru evolutia mea si apropierea mea de intelegerea acestei vieti pe care Dumnezeu a croit-o cu atat de multa iubire pentru noi. Accept orice incercare care poate parea grea corpului sau mintii mele, dar care ma intareste de fiecare data tot mai mult in credinta mea. Accept orice “piatra” aruncata catre si in mine pentru ca asa incep sa iert, sa iubesc si sa traiesc implinitor.
Cred in Dumnezeu care ne-a dat tuturor lumina ca sa luminam. Cred in mine ca parte din aceasta lumina care lumineaza in locul in care este nevoie si pentru cine e nevoie. Cred in inima mea pentru ca ea e plina de iubire. Cred in mintea mea ca ea incepe sa faca parte incet-incet din aceasta mareata Ratiune Universala.
Actionez cu toata puterea primita din acceptare si credinta si ma eliberez de programele vechi, de link-uri gresite create cu oameni din trecut, de vanitate, de dependente. Asa ca regenerez acum cu putere legatura mea cu Dumnezeu, regenerez toate celulele mele si regenerez viata autentica. Apoi incep sa simt ca ma implinesc…:)
Sunt parte din lumina, sunt fiinta inzestrata ca si tine cu un TOT perfect. Sunt parte de viata care curge ca sa “ude”, sa aduca bucurie si sa aduca iubire. Suntem copiii unii Tata iertator, iubitor, si care, putem alege sa Fim.
Ajung la mine tot mai curata, fara o minte controlatoare, fara ganduri judecatoare, fara asteptari de la cei din jur. Ajung la implinirea mea si ajung pe calea pe care am fost chemata.
A.C.A.S.A. e cel mai bine! A.C.A.S.A. te lasi… in voie, te bucuri de liniste, de orice moment petrecut cu tine fara sa te judeci, fara sa te invinovatesti. A.C.A.S.A. esti conectat continuu si orice s-ar indrepta catre tine le primesti cu iertare si cu iubire. A.C.A.S.A. e toata lumea care primeste viata si oricine traieste liber de resentimente si judecati! A.C.A.S.A. poti orice, primesti orice si dai orice cu inima deschisa.
Va invit A.C.A.S.A.!
Cu drag,
Florina
  Return to innocence
Eu sunt pe zi ce trece tot mai fascinata de puterea copiilor. Cand spun putere, vorbesc despre a fi, a simti si a actiona ca si creatie divina in conformitate cu planul primit. Fetita mea isi alege, de multe ori, cuvinte uluitoare pentru un copil de 3 ani si jumatate de a exprima puternica ei legatura, curata cu Dumnezeu. Cand se simte intr-adevar imputernicita, conectata primeste starea de siguranta specifica oricui care traieste in iubirea lui Dumnezeu. Asa ca, in ultimul timp ea declara tot mai des ca “Mama, eu sunt cea mai puternica!” iar noi nu pricepeam care e, de fapt, mesajul transmis. Mesajele copiilor sunt incredibil de simple si elocvente dar noi, obisnuiti, sa interpretam orice sub forma care credem noi ca ii creeaza un spatiu educational propice, transformam tot ce e mesaj de bucurie sau chiar de ajutor al lor intr-o banala conversatie distractiva si puerila. Copiii sunt extrem de intelepti tocmai prin conectarea pe care o au atat de puternica si au aparut in vietile noastre pentru a ne aduce aminte de calea minunata a bucuriei sincere, a daruirii neconditionate, a smereniei, a reevaluarii, a reintoacerii din nesanatate in sanatate, a curateniei sufletesti, a iubirii de oameni, a iubirii de natura, a iubirii de Tot, a credintei in evolutia noastra ca fiinte unice, parte dintr-un intreg frumos, in care avem un rost pentru a semana mai departe aceste simtaminte unice si tranformatoare: credinta in lumina, iubirea de TOT, nadejdea in ascensiunea noastra.
Copiii acestia cu ochii lor luminosi ne transmit ca ei ne pot ajuta pe noi! De cate ori imi las la o parte orice ganduri ca “e de facut asta, trebuie sa termin”,  “nu am timp pentru cealalta” sau “vai, ce stresata sunt cate lucruri am de facut maine” si ma las in jocul ei, ma las sa ma bucur de TOATA experiente cu ea se intampla sa ma umplu de iubire, de bucurie si, mai ales, de Putere pentru a muta muntii din loc. Iar, cateodata, imi dau seama ca nici macar nu e nevoie sa mut muntii pentru ca drumul pe cararile lor este plin de frumuseti si de invataturi! :) De multe ori, ca parinti sau viitori parinti, ne cream un comportament, pe care-l numim noi “responsabil” legat de ceea ce trebuie sa furnizam noi in familie. Asa ca ne punem sa muncim pe rupte sa cumparam case tot mai mari, masini tot mai mari, vacante tot mai scumpe, jucarii tot mai sofisticate, participari la activitati de socializare extenuante pentru copii si pentru noi etc. Ce inseamna a fi parinte responsabil, de fapt, in aceasta acceptiune? A fi doar un “furnizor” de mancare, haine, excursii, bone, educatie, jucarii,control excesiv, reguli stricte de nedorgat! , amenintari, manipulari, traume, frustrari? Sau a fi parintele ( mama sau/si tata) care se bucura sa daruiasca timp indestulat, de calitate, de grija manifestata prin ascultarea nevoilor lui( nu alte tale!) si prin iubire manifestata prin afectiune, joaca, rasete, comunicare? E asa de simplu si frumos cand se intampla asa, in ultima varianta, in cea de a fi doar “parinte” fara a mai trebui sa fii responsabil! Toate portile se deschid, copilul infloreste, evolueaza iar noi primim ajutorul divin de a ne intoarce la noi!
De cand s-a nascut Emma sunt la un curs intensiv de “trai autentic al vietii”. Asa ca, primul pas a fost ca am inceput sa ma uit in interiorul meu sa vad cine sunt. Apoi mi-a fost frica de ce am vazut, am crezut ca e inceputul sfarsitului. Apoi am primit ajutor, am primit putere! Nu mi-a mai fost frica. M-am uitat mai departe, si am crezut ca ma “slabeste” tot procesul asta pentru ca ma indeparta de ceea ce stiam eu despre mine si despre lume inainte. Apoi am primit sa raman asa! Si mi-am dat seama ca, de fapt, slabiciunea mea era puterea mea manifestata prin: rabdare, incredere, smerenie. Apoi mi-am vazut inima, macar pentru cateva secunde si era atat de plina de sens! Si atunci am inteles ca am ajuns la mine si m-am bucurat! Am ras, am plans, m-am jucat si m-am umplut de toata de fericirea pe care o puteam duce atunci!  Au venit apoi mastile trecutului sa-mi spuna ca nu pot trai asa, ca e o iluzie. Dar am primit din nou Putere. Acum eu stiu ca a fost ei este  sansa de a-mi urma drumul meu. Doar intorcandu-ma la mine, la punctul 0, la inocenta si curatenie, pentru a accesa ce am primit curat si pe unde am de mers in aceasta frumoasa viata pot sa ma bucur de aceasta sansa primita. Cine primeste aceasta sansa? Tu si tu si tu…Unde, cand  si cum gasesti?  Aici, in tine, acum si in orice moment cand alegi asta si  lasandu-te in iubire, credinta si traind inocenta copilariei in viata de adult!
Enjoy…:)
Cu drag,
Florina

 http://www.florinaonetiu.com
Spune-ti ce prioritati ai ca sa-ti spui cine esti!
Azi e luni, adica e “maine” , cum zice Emma, fetita mea, adica am inceput “fresh” pentru ca asa e cu “maine”, e intotdeauna curat, fresh si fara greseala. Si pentru ca e luni am ales ca e bine pentru mine sa nu imi mai fac planuri, sa nu imi tot setez atatea obiective pline de control, ci doar sa-mi prioritizez actiunile in functie de gradul de implinire pe care mi-l aduc.
Ce sunt aceste priotitati? Despre ce vorbim aici? Dex-ul zice asa despre prioritate: “Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate.” Asa ca eu voi vorbi despre acele caracteristici demne pentru mine pentru care merita sa actionez. Voi vorbi despre cum aleg sa-mi traiesc prezentul dand valoare rostului meu, nu rolurilor mele, nu programelor mele, nu ego-ului meu. Am constientizat cu ceva timp in urma ca exista o mare diferenta intre a trai in viitor, adica a-ti planifica viata si a urma planul traind dupa el si asteptand intotdeauna un alt scop si plan niciodata suficient si intre a trai prezentul, a te lasa in voia vietii dar urmandu-ti prioritatile, adica actiunile care imi implinesc sensul meu.
Exista trei mai etape in a alege modalitatea de actiune in traiul implinitor.
1. Actionez cu control, sa stiu tot, sa nu ma abat de la plan si ma balansez permanent intre trecut si viitor
2. Actionez in “voie”, adica fie ce-o fi, ma las si astept sa mi se intample ce vrea Dumnezeu, astept sa-mi arate calea exacta pe cale sa merg, iar ea tot nu se arata.
3. Actionez in voia divina, adica imi accept si imi ascult intuitia, primesc intentia si traiesc in numele si pentru iubirea de Dumnezeu, de mine si de TOT. Alegand aceasta a trei varianta am inceput, de fapt, sa traiesc, nu doar sa suprevietuiesc, asa cum am mai spus. Am inceput sa-mi accept sensul si rostul meu din aceasta Matrice divina, chiar daca nu-l stiam, de la inceput, dar il intuiam.
In aceasta a treia varianta putem vorbi de abia despre prioritati. Aici e necesar ca sa indeplinim aceasta trilogie prin iubire sa o descompunem pe aceasta in activitati marunte si concrete care vin din noi in directia si sensul nostru cu suportul iubirii.
Care sunt deci prioritatile mele in actiunea de a trai prin iubire? “Trebuie sa fac ceva”, ma intrebam deseori? “Cum sa fac ce am de facut?” ” Cui sa cer ajutor sa-mi spuna clar si concret ce am de facut?” Cu toate acest intrebari nu am facut decat sa ma indepartez de fiecare data de aceasta etapa si sa ma intorc la prima! Apoi nu intelegeam de ce nu traiam implinitor… De ce, din nou ma deranjau lucruri spuse sau facute provenite de la oameni, de ce mai aveam din nou asteptari, de ce acceptam sa-mi compromit spiritul din nou1?!? De ce ma intorceam in zadarnicia sociala crezand ca acolo voi gasi raspunsuurile si suportul pentru drumul meu? Pentru ca nu eram pregatita sa traiesc eliberare, recunostinta si iubire. Pentru ca nu acceptam intuitia, ca dar de la Dumnezeu care imi transmitea pe unde sa merge. Pentru ca intentia, care era liantul catre iubire se materializa in actiuni diferite de ceea ce era initial pentru ca trecea prin filtrul tenebrelor ego-ului care o rapunea de cele mai multe ori ramanand acolo in suferinta, angoase si neimpliniri. Si, mai ales, pentru ca nu traiam in iubire: in iubire de oameni, de mine si de Dumnezeu! Iar aici se rupea totul. Intoarcerea la ego si control era iminenta, alternanta placere-durere era parte din “plan” iar iubirea si fericirea deveneau utopii filosofice demne de conversatiile pensionarilor obositi din parcuri…
Au existat apoi momente si flash-uri scurte de traire in aceasta trilogie de” i-uri” prin intuitie, intentie si iubire. Si atunci ma simteam ireal, prindeam putere reala, puterea bucuriei si iubirii si puterea traiului prin potential divin. Acelea erau flash-uri de trairi autentice, de experimentare de toate simturile si de conectare autentica cu Dumnezeu. Dar ele nu tineau…Doar ca ele, acele momente care-mi luau respiratia, m-au facut sa pot spune cu tarie ca viata nu e o suma de respiratii, ci e formata din insesi momentele in care simti ca ti se taie respiratia! Am inceput atunci sa cred  ca pot trai asa tot timpul…si asa si era…
Dar nu a fost asa de simplu. Pentru ca atunci a intevrenit momentul in care a fost necesar sa-mi stabilesc prioritatile cu adevarat. Atunci am ales ca asa sunt eu in viata mea, pe calea implinirii doar. Iar prioritatile mele au devenit actiunile care provin din intuitie si intentia “nefiltrata” de ego si se raliaza intotdeauna pe directia iubirii de oameni si de TOT. Poate va veti intreba ce inseamna toate acestea? Cum sa traiesti asa in “viata reala” cum o numesc unii? Dragilor, ACEASTA este viata reala, aceasta este viata pentru care am venit aici: aceea care ne implineste in numele iubirii!  Schimbati-va perceptia! De ce vreti sa percepeti viata reala ca fiind una incrancenata, plina de lupte, de greutati, in care iubirea nu-si are sensul? De ce vreti sa va priviti viata ca o suma de lucruri de dobandit, de oameni de impresionat si de frustrari de deomnstrat? De ce va chinuiti? Pentru ce si pentru cine??? Uitat-va din alt unghi: daca intuitia va spune cu ardoare ca e necesar sa actionati intr-un sens, faceti-o, nu mai stati pe ganduri! Apoi daca intentia voastra ( prima, ce nealterata) este sa va apropiati de oameni, sa faceti lucuri pentru ajutorul vostru si al celor din jur, urmati-o! Iar daca iubirea va sopteste sa experimentati viata, sa-i indragiti pe cei din jur indiferent cat rau considerati ca v-au facut si sa o aveti in minte intotdeauna ca prioritate principala in orice actiune, ascultati-o, urmati-o si bucurati-va de drum! Scopul nostru aici si acum nu este sa ne construim imperii, sa fim admirati sau sa supravietuim, ci sa traim in fiecare clipa in numele, prin si cu iubire!
Prioritizati-va actiunile in sensul vostru, adica in sensul iubirii de TOT iar viata va inflori si va prinde aripi. Decideti sa deveniti FIII ( cu cei trei I: intuitie, intentie, iubire) perfecti pe care Dumnezeu i-a creat pe Pamant pentru a trai si evolua!
Cu drag,
Florina

http://www.florinaonetiu.com

When mind-storm strikes -  
cut or unplug.
Avoid engaging  
in any story or analysis.  
Instead, immediately cut  
the juice of attention  
and unplug from the mind current.  
This is the marvelousness of impersonal witnessing; 
as unborn awareness.
that simply by keeping one's attention in the state of neutrality, mind returns to its natural abode - Mooji