Urmarea lui Hristos -Toma de Kempis
Cu adevarat cuvintele inalte nu fac pe cineva sfant si drept, ci o viata curata il face scump inaintea lui Dumnezeu.
Cea mai inalta intelepciune este ca, inlaturand cele lumesti, sa te indrepti spre imparatia cereasca.
Mai bun este negresit umilul taran care slujeste lui Dumnezeu, decat mandrul filozof, care negrijindu-se de sufletul sau, cerceteaza mersul stelelor.
Nu te mandri cu vreo indemanare sau cu stiinta ta, ci mai vartos teme-te de darurile ce ti s-au dat.
Nu gandi lucruri mari despre tine (Romani 11,20), ci mai degraba da pe fata nestiinta ta.
Daca vrei sa stii si sa inveti ceva de folos, atunci fie-ti drag sa traiesti nestiut si neluat in seama.
Mintea noastra si simtul nostru adeseori ne inseala si nu vad prea bine.
Avem ochi, dar nu vedem!
O, adevarule, Dumnezeule, fa-ma una cu tine intr-o vesnica iubire!
Cu cat cineva isi strange mai mult gandurile inauntrul sau si se desface de cele din afara, cu atat intelege mai fara truda lucruri mai multe si mai inalte; atunci primeste de sus lumina intelegerii.
Un suflet curat, nevinovat si statornic nu se pierde nici atunci cand are multe indeletniciri, fiindca pe toate le face spre cinstea lui Dumnezeu si, linistit in sine, se trudeste sa inlature orice grija de el.
Smerita cunoastere de tine insuti este o cale mai sigura catre Dumnezeu, decat adanca cercetare a stiintei.
Si invatat cu adeavarat este cel care face voia lui Dumnezeu si paraseste voia sa insasi.
Nu da crezare oricarei vorbe sau oricarei porniri, ci chibzuieste cu grija si cu bagare de seama orice lucru, inaintea lui Dumnezeu.
Vai, adeseori credem si vorbim despre altii mult mai usor de rau, decat de bine: atat suntem de slabi.
E o mare intelepciune sa nu te pripesti in cele ce trebui sa faci si sa nu stai cu incapatanare in simtamintele tale.
Cu cat va fi cineva mai smerit si mai supus lui Dumnezeu, cu atat va fi mai intelept si mai impacat intru toate.
Oamenii trec, dar "adevarul Domnului ramane in veac" (Psalmul 116, 2).
Infruntand deci poftele, se dobandeste linistea inimii, iar nu robindu-te lor.
Nesocotit mai este cel ce-si pune nadejdea sa in oameni ori in alte fapturi.
Nu te rusina sa slujesti altora din dragoste fata de Iisus Hristos si sa pari un sarac in aceasta lume.
Nu te bizui pe tine insuti, ci pune nadejdea ta in Dumnezeu.
Fa ceea ce atarna de tine, iar Dumnezeu va ajuta bunavointa ta.
Nu te lauda cu bogatiile daca le ai, nici cu prietenii, ca sunt puternici, ci cu Dumnezeu, care da totul si care mai presus de toate doreste sa se dea pe Sine.
Nu te mandri cu taria sau cu frumusetea trupului, pe care o usoara suferinta il frange si-l vestejeste.
Nu te socoti mai bun decat altii, ca nu cumva, poate, sa fii socotit mai rau in fata lui Dumnezeu, care stie ce este in om.
Nu te fali cu faptele tale, caci altfel sunt judecatile lui Dumnezeu decat ale oamenilor: Lui adeseori nu-i place ceea le place oamenilor.
Daca ai ceva bun, atunci sa crezi ca altii au lucruri si mai bune; aceasta ca sa-ti pastrezi smerenia.
Nu pierzi nimic daca te socotesti mai prejos decat toti ceilalti; pierzi foarte mult, daca te socotesti ca esti mai bun chiar numai decat unul singur.
O liniste nesfarsita este in cel smerit; in inima celui mandru insa e numai rautate si manie necurmata.
"Nu dezvalui oricarui om inima ta" (Ecclesiastul 8, 22), ci pasul tau sa-l spui celui intelept si temator de Dumnezeu.
Esti mult mai ferit de greseli cand stai sub ascultarea cuiva, decat cand esti la carmuire.
Farmecul unor alte locuri si plecarea de aici a inselat pe multi.
Fereste-te cat poti de zarva oamenilor, caci vorbirea despre treburile lumesti este primejdioasa, chiar cand este facuta cu gand curat.
As vrea ca de multe ori sa fi tacut si sa nu ma fi gasit printre oameni.
Vorbim cu atata usurinta, deoarece cautam sa ne mangaiem unii pe altii, stand de vorba impreuna si dorim sa ne usuram inima obosita de tot soiul de ganduri.
Daca ti-e ingaduit si poti sa vorbesti, atunci vorbeste despre lucrurile de zidire sufleteasca.
Fericiti cei nevinovati ca acestia vor avea multa liniste sufleteasca.
Daca ne-am trudi ca niste barbati viteji, sa stam neclintiti in lupta, de buna seama am vedea venind din cer ajutorul Domnului peste noi.
El insusi e gata sa ajute pe cei ce lupta si pe cei ce nadajduiesc in harul Sau; El ne da, noua celor ce luptam, prilejuri sa iesim biruitori.
Nu se gaseste om scutit de ispite, cata vreme e viu, fiindca launtrul nostru este locul de unde suntem ispititi.
Fara dragoste nici o fapta nu foloseste nimic, pe cand ceea ce se face din dragoste oricat de putin si de neinsemnat ar fi, se umple peste tot de roade.Dumnezeu judeca gandul cu care ai lucrat, mai mult decat fapta ce ai savarsit.
Mult face, cel care mult iubeste.
Cine are adevarata si desavarista iubire, nu se gandeste la sine, in ceea ce face, ci doreste ca intru toate sa se faca numai voia lui Dumnezeu.
Cum e hotararea noastra, asa e si mersul desavarsirii noastre; cine voieste sa sporeasca in bine are nevoie de multa stradanie.
"Omul planuieste, dar Dumnezeu hotaraste" (Proverbe 16, 9) iar "drumul omului nu sta in puterea lui" (Ieremia 10,23).
Daca nu te sarguiesti neintrerupr sa-ti cercetezi sufletul, fa aceasta macar din cand in cand, sau cel putin o data pe zi, dimineata ori seara.
Dimineata planuieste iar seara cerceteaza-ti faptele, adica in ce chip te-ai purtat, in vorba, in fapta si in gand: caci prin aceasta poate ca adeseori ai suparat pe Dumnezeu sau pe aproapele.
Niciodata sa nu stai cu totul in nelucrare; ci ori citeste, ori scrie, ori roaga-te, ori cerceteaza-te, ori lucreza ceva de folos obstesc.
"Fericita sluga", zice Sfantul Evanghelist Luca, "pe care cand va veni stapanul o va afla priveghind. Amin zic voua: o va pune mai mare peste toate avutiile Sale" (Luca 12, 43 - 44).
Daca n-ai sprijinul oamenilor, nu te intrista de asta, ci dimpotriva sa te intristezi cand nu te-ai purtat destul de bine si de intelept, asa cum se cuvine sa se poarte un rob al lui Dumnezeu.
