Si vine Iarna, vine Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului.
Se aseaza in inimile noastre, in gandurile, in trecerea unui nou an.
Si o data cu Sarbatoarea, vine in noi tacerea interiorizarii, adunarii gandurilor,
asemeni unui colier.
Gand dupa gand, secunda dupa secunda au format colierul anului, al starilor,
culorilor, intalnirilor, despartirilor, imbratisarilor, privirilor, multumirii, incantarii.

Am colorat fiecare colier cu ale noastre stari divine, am calatorit impreuna
alaturi de fiecare margea asezata cu iubire, in tacere, cu Lumina, alteori cu lacrimi,
pe colierul drumului vietii.
Am calatorit in locuri noi, am lasat fiecaruia in parte lumina frumusetii margelelor de pe colier.
Daruirea colierului celor iubiti de noi, este incantarea existentei, este bucuria de a te bucura pentru ceea ce poti sa daruiesti, prin tine, prin mine, prin ei.

Am colorat colierul cu grija, am invatat sa iubim rabdarea de a-l crea.
Am creat colierul adunand in noi, ceea ce esta mai pur, mai inaltator,
mai frumos si mai bun.
Am creat colierul bucurandu-ne impreuna cu cei dragi de a lui creatie.

Si vine Iarna, si privim colierul din noi insine.
Si privim in noi, mai mult ca oricand.
Mai mult ca oricand, ne bucuram pentru ce primim.

Si frumos ii vine colierului sa poata sta in Lumina,
sa poata transmite beatitudinea dincolo de tine,
Dincolo de mine, dincolo de timp, ..
In Sarbatoarea care se-apropie curand.

Colierul calatoriei acestui sfarsit de an, sa-l unificam in noi insine.
Suntem insusi colierul Creatiei Lui.

Lumina acestuia este nemuritoare.