sâmbătă, 8 octombrie 2011

Amurgul frunzelor de toamna

Stiu ca, intr-o zi daca mi-as termina cuvintele
mi-as scrie amurgul pe frunze de toamna.
Stiu ca daca intr-o zi, cerneala gandurilor mele s-ar ispravi
Te-as scrie pe Cerul timpului cu boabe de roua.
Stiu ca daca intr-o zi, ti-as putea cuprinde mainile cu timpul,
As lasa ca mangaierea sa le fie vesnica invatare.
Stiu ca, intr-o zi te vei intalni cu tacerea inimii,
Si as dori sa-i ramai vesnic fidel Prefrumoasei tale inimii.
Stiu ca, intr-o zi vei dansa cu zambetul dorului de Cer.
Si atunci deveni’vei nemuritor.
Stiu ca, intr-o zi, vei cuprinde cu gandul imensitatea Shambalei,
Si atunci vei primi initierea Muntelui Sacru.
Stiu ca, intr-o zi grijile, gandurile, toate se vor dizolva in Absolut,
Si atunci Sinele’ti Divin ti se va revela.
Stiu ca, atins esti mereu de Ingerul Pazitor al fapturii tale.
Si atunci, simti linistea Celui care iti inunda fiinta,
traiesti fericirea de a fi plin de Dumezeu.
Stiu ca , atunci cand simti puterea meditatiei,
Fericirea te cuprinde.
Stiu cat esti de minunat, cel caruia ii scriu aceste randuri.
Lasa-ti fereastra clipelor,deschisa,
si citeste-ti sufletul in amurgul frunzelor de toamna.
Pasetul lor te face sa crezi cu toata fiinta in frumusetea Celui care le-a creat.
Frunzele amurgului de toamna, sa-ti cuprinda in suflet,
Dorul de A fi, sa stii, sa fii, insuti Tu.
In Tot si-n toate numai Tu,
Si Cel caruia Te-a creat sa fii,
Multumindu-I, i te inchini.