miercuri, 7 septembrie 2011

Culoarea diminetii imi vorbeste de tine.
de a ta atingere, de a ta imbratisare,
de a ta cuprindere a fiintei in mine!
In tacerea diminetii de septembrie te gasesc pe tine!
Tu, Cel care ai colorat in inima mea iubirea pura!
Tu, Cel care ai adus in mine fericirea!
Tu, Cel care mi-ai vorbit prin vocea Ingerilor.
Tu, Cel care mi-ai atins fiinta cu Lumina!
Tu, Cel ale carui imbratisarii au durat o vesnicie.
Tu, eternul iubirii inimii mele!
Tu, Cel care mi-ai mangaiat fiinta cu Cerul marii!
Tu, Cel care mi-ai vorbit de existenta mea in acest Univers!
Tu, Cel pe care l-am gasit in misterul de a fi,
Atunci si acolo, Acum si aici.
Tu, Cel pentru care cuvintele iau forma vietii divine,
mi-ai umplut sufletul de florile ancestrale ale Cerescului.
M-ai purtat pe-ale bratelor mangaieri.
Mi-ai aratat cine sunt, ce aleg, ce directie ia viata mea.
Mi-ai aratat drumul catre inima mea,
Locul unde regasirea privirior ne vorbeste
de Creatorul prin care existam, Tatal Ceresc!
Plina de iubire, de umilinta, de recunostinta,
iti multumesc pentru ce m-ai invatat, mi-ai aratat,
mi-ai revelat, mi-ai descris, ..iti multumesc pentru ce ai atins in mine.
Tu, calatorul dorului de Dumnezeu!