joi, 23 iunie 2011

Cerul diminetii mi-a umplut fiinta de dorul contopirii in inima lui Dumnezeu.
Verdele naturii mi-a inundat fiinta in tacere si Sfintenie.
Dorul de a fi imbratisata in cerul albastrului Infinit, de a ma deschide in sfintenia cerului diminetii, fiind plina de bucurie si candoare in inima.
Cata frumusete in pastelui intinderii Verdelui inconjurator!
Cate dimineti rostite de Vocea Ta, chemate sa parcurga timpul calator, in vietile noastre.
Cate dimineti imbratisate de Lumina privirii interioare, nascute sa fie cuprinse in rugaciunea diminetii de iun’.
Cate ganduri parcuse pe drumul care duce catre locul de unde timpul, spatiul, secundele devin frumoasa poezie a inimii Tatalui Ceresc.
Cate dimineti, pline de rugaciune, de Smerenie, de inceput de zi, au fost inchinate Cerului, pentru a deveni insusi Cerul.
Cate dimineti, in care drumul l-am presarat cu iubire, cu gand de Dor Divin, cu puritatea copilului si blandetea caprioarei.
Cate dimintei, dragul meu, au trecut pe langa tine, si le-ai transfogurat in cea mai divina dimineata Cereasca, dimineata Raiului care deschide Cerul si-l umple de bucurie.
Cate dimineti, de acum vor fi aduse in fata Iubitului Tata Ceresc, Cel prin care diminetile ne readuc la viata, la acel respir al diminetii ceresti.

Dimineata cu dor Etern de Dumnezeu

Astern aceste ganduri plina de a-mi trai intreaga exitenta in conformitate cu vointa Tatalui Ceresc, plina de dorul de a-mi umple inima cu tacerea binecuvantarii acestei dimineti, in care seninatatea Cerului mi-a adus mangaiere in privire, in care pasii tacuti m-au purtat spre o noua zi la locul de munca.
Cantul inimii ma poarta catre Cel care s-a jertfit pe cruce pentru fiecare in parte, Iisus Hristos, care ne stie fiecare gand, fiecare respir al fiintei noastre.
In aceasta dimineata, simt respirul vocii christice, si ma adancesc acolo in adancimea sufletului, de unde El imi vorbeste, ma iubeste, ma poarta pe-ale zborului Ceresc Duh Sfant, ma duc in lumea copilariei diminetilor la bunici, in care aerul curat, proaspat imi umplea fiinta de puritate, candoare, in care paseam cu picioarele desculta pe iarba rece, in care cantul pasarilor transformau diminetile in cel mai minunat vis-de-vara.
Aceasta dimineata m-a purtat in dimineata-copilariei, frumusetea copilului din noi, pentru a cuprinde pe parcursul zilei Lumina Privirii copilului Divin.
Bucurati-va in aceasta dimineata cu miros la gandurile copilariei, cu miros de Cer senin, cu miros de flori ancestrale pe cap, cu miros de privire in Noi insine.