joi, 1 iulie 2010

Sfântul Ioan Gură de Aur

Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri, fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii şi Dumnezeu.
Ştii, ştii bine că nici o virtute nu este egală cu răbdarea, ea mai cu seamă este împărăteasa virtuţilor, temelia faptelor bune, limanul cel neînvălurat, pacea în războaie, liniştea în furtună, întărirea în mijlocul uneltirilor. Răbdarea te face mai tare ca diamantul. Răbdarea nu poate fi biruită nici cu arme, nici de oşti, nici de maşini de război, nici de săgeţi, nici de lănci, nici de oştirile demonilor, nici de falangele înfricoşătoare ale puterilor potrivnice, nici chiar de diavolul, cu toată oştirea şi iscusinţa lui.
Dragostea este bucuria de a face altora bucurie.
Dacă vrei să ai slavă, dispreţuieşte slava.
Sărăcia este un conducător sigur care duce pe om pe cărarea spre cer.
Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora!
Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui.
Eu sunt nesăţios: nu vreau să se mântuiască doar câţiva, ci toţi; căci numai unul dacă se va pierde, eu mă pierd.
Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.
Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.
Cel mai mare duşman al omului este el însuşi.
Mila este plata pentru răscumpărarea sufletelor noastre.
Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna.
Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui.
Hristos a înviat şi se bucură îngerii! Hristos a înviat şi viaţa vieţuieşte! Că Hristos, înviind din morţi, S-a făcut începutul învierii celor adormiţi. A Aceluia este slava şi puterea în vecii vecilor!
Când miluim pe cineva, ne miluim în primul rând pe noi.
Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi.
Ar trebui sa nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre;si dupa cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot asa ar fi trebuit ca inimile noastre sa fi fost scrise cuDuhul Sfant.
Dragostea face înger pe cel hrănit şi crescut de ea.
Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul la viaţă.
Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine.
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că a făcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şi nemeritos.
Tristeţea este rana sufletului.
Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător.
Toate sunt folositoare, chiar dacă noi nu le cunoaştem rostul.
Cauţi bogăţie? Fă-ţi-L prieten pe Dumnezeu şi eşti cel mai bogat.
Iertând altora, vouă înşivă vă iertaţi.
Cel ce crede că are totul, nu are nimic.
Unde este sfinţenie, acolo este şi curaj.
Virtutea izvorăşte din dragoste, iar dragostea din virtute.
Oricine doreşte poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin al său.
Mântuirea este, în acelaşi timp, şi lucrarea lui Dumnezeu şi a noastră.
Nu te întreba dacă este conform cu natura ceea ce face Creatorul naturii.
Ceea ce ne este de folos, aceea vrea Dumnezeu şi, ceea ce vrea Dumnezeu, aceea ne este de folos.
Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat.
Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece.
Pentru păcatele tale, Dumnezeu te-a făcut pe tine judecător: dacă ierţi puţine, puţine ţi se vor ierta; dacă ierţi multe, multe ţi se vor ierta; dacă ierţi din inimă, la fel îţi va ierta şi Dumnezeu ţie.
Deznădejdea nu-l lasă pe cel căzut să se scoale, iar trândăvia îl culcă la pământ pe cel în picioare. Una ne lipseşte de bunătăţile ce le putem avea; cealaltă nu ne lasă să scăpăm de păcatele ce ne apasă. Trândăvia ne aruncă jos, chiar de-am fi în cer; deznădejdea ne pogoară în adâncul păcatului; dar îndepărtarea deznădejdii ne face să ne ridicăm repede din adâncul acela... Pavel a hulit, a prigonit, a ocărât; dar pentru că s-a sârguit şi nu a deznădăjduit, s-a ridicat şi a ajuns egal cu îngerii; Iuda a fost apostol; dar şi pentru că s-a trândăvit, a ajuns vânzător.
Omul este un altar.
În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul. În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul.
Nu este bun mai mare decât a fi prietenul lui Dumnezeu.
Să-I dăm lui Dumnezeu de bunăvoie, ceea ce oricum trebuie să-I dăm.
Chiar dacă nu ai nimic, dar ai o inimă compătimitoare, vei fi răsplătit.
Pe cel care a căzut în păcat deznădejdea nu-l lasă să se ridice, iar pe cel care este în picioare nepăsarea îl face să cadă.
A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de om, deoarece Dumnezeu este oriunde.
Omul care-I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele.
Dacă nu este pace, toate celelalte sunt de prisos.
Să ne cinstim unii pe alţii pentru a învăţa să-L cinstim pe Dumnezeu.
Nu este nevoie de cuvinte multe.

Sfântul Bernard de Clairvaux

Datina se preface în a doua natură.
Pe calea lui Dumnezeu, a sta pe loc înseamnă a da înapoi.
O cădere nu este atât de rea ca o recădere.
Există o singură măsură a iubirii: aceea de a iubi fără măsură.

Sfântul Grigorie de Nyssa

În Sfânta Treime există o comuniune şi o distincţie care depăşesc posibilităţile cuvântului şi înţelegerii.
Binele nu are margini.
Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.
Omul este microtheos prin har.
Cu ajutorul lui Dumnezeu se reface chipul lui Dumnezeu în om.
Unde este putere de stăpânire, acolo este chipul lui Dumnezeu.
Păcatul este o boală a voinţei, care greşeşte, luând drept bine simpla iluzie a binelui.
Tămăduieşte cu înfrânarea ta înţeleaptă două patimi potrivnice una alteia: îmbuibarea şi foamea fratelui tău.