TRIPURA SUNDARI, Marea Putere Cosmică a Frumuseţii

Acela este perfect. Acesta este într-devăr perfect. Perfecţiunea naşte perfecţiune. Frumuseţea cheamă frumuseţe. Luaţi perfecţiune din perfecţiune şi veţi vedea astfel că ceea ce rămâne este perfect." (Isha Upanishad)


Dacă există o cale spirituală în care sentimentul sacrului şi adoraţia celor divine au dorit să dea forme concrete scopului către care năzuiesc, atunci aceasta este spiritualitatea orientală. Aspectul divin care ajută aspirantul să realizeze transmutarea de la forme materiale grosiere la forme subtile de manifestare este numit Tripura Sundari, „Frumoasa celor trei lumi”. Prin adorarea constantă a lui Tripura Sundari, fiinţa umană descoperă o formă diversă de exprimare a misiunii sale spirituale de eliberare din domeniul tenebrelor, intuind noi modalităţi pentru ieşirea din învălmăşala aparent inexplicabilă a labirintului iluziei ce conduce omul prin coridoarele sale până când, cu ajutorul lui Tripura Sundari, el va putea ajunge în „centru”, adică la cunoaşterea ultimă a Adevărului care îi va revela scânteia divină sau spiritul nemuritor Atman.

Adorarea lui Tripura Sundari se realizează total, într-o stare de dăruire completă, transfigurator, întrezărind prin aceasta prezenţa inefabilă şi profund extatică a Divinului:

"O, Doamne Dumnezeule
Fie ca viaţa mea să ţi-o consacru Ţie
Fie ca dragostea mea să se îndrepte cu veneraţie doar către Tine
Fie ca inima mea plină de iubire să se reverse numai către Tine
Fie ca mâinile mele să muncească neîncetat pentru Tine
Fie ca sufletul meu să se unească cu Tine
Fie ca trupul meu să-ţi aparţină doar Ţie
Fie ca toată fiinţa mea să devină instrumentul voinţei Tale".

Materialul pe care vi-l prezentăm în cele ce urmează se structurează pe mai multe capitole, fiecare dintre ele revelând informaţii esenţiale despre această superbă manifestare divină, sub forma Puterii Perfecţiunii Întruchipate, a Frumuseţii Divine care este Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.
Tripura se poate traduce prin “cea care cuprinde cele trei cetăţi”, “oraşele” sau “cetăţile” fiind o metaforă, deoarece în realitate ele se referă la cele “trei lumi” sau sfere gigantice ale Creaţiei lui Dumnezeu, care sunt: lumea fizică, lumea subtilă (astrală) şi lumea cauzală.

Datorită omologării perfecte dintre structura microcosmosului uman şi cea a Macrocosmosului, aceste “trei cetăţi” pot fi asociate, respectiv, celor trei corpuri sau învelişuri principale ale fiinţei umane: corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal. Dintr-o altă perspectivă, semnificaţia este aceea a suveranităţii zeiţei asupra domeniilor materiei, energiei şi gândului la nivelul întregii Creaţii. În plus, această manifestare grandioasă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari se referă, în baza unei perfecte analogii, şi la cele trei stări fundamentale de conştiinţă ale fiinţei umane: starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise, care sunt simbolizate în tradiţia tantrică prin lumina focului, a Lunii şi a Soarelui.

Prin urmare, Tripura Sundari reprezintă acea gigantică şi strălucitoare sferă de conştiinţă divină care pătrunde domeniul tuturor experienţelor din cele trei lumi ale Creaţiei dar care, în acelaşi timp, le transcende în totalitate. Primul “oraş-cetate” al zeiţei este considerat, aşa după cum am menţionat anterior, ca fiind starea de veghe, în care fiinţa umană experimentează diferite senzaţii şi trăiri prin intermediul celor cinci simţuri principale ale sale; în acest caz, tradiţia tantrică afirmă că localizarea conştiinţei individuale este la nivelul ochiului drept sau în zona frunţii, între sprâncene. Al doilea “oraş-cetate” al zeiţei îl reprezintă starea de somn cu vise, asociată cu nivelul lui vishuddha chakra, în care conştiinţa individuală se află centrată în minte. Al treilea “oraş-cetate” este sugerat de starea de somn profund fără vise, asociată cu nivelul lui anahata chakra, în care conştiinţa individuală fuzionează cu natura ei divină esenţială. Fiind zeiţa suverană a acestor trei stări principale de conştiinţă, Tripura Sundari reprezintă în acelaşi timp cea de-a patra stare de conştiinţă (turiya), care le transcende pe celelalte şi care este asociată stării de extaz divin (samadhi) şi eliberării spirituale.

Tripura Sundari mai este cunoscută şi sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiţia spirituală hindusă afirmă că întreaga Creaţie reprezintă jocul plin de frumuseţe şi de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne priveşte, ca fiinţe umane nu suntem decât individualităţi pasagere în acest joc gigantic al Mamei şi, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înţelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei şi puterii care “mişcă” întreaga Creaţie. Suferinţele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoaşterii false ce izvorăşte din ignoranţă şi din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpăţânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deţinem din punctul de vedere al unui sine fals şi separat (ego-ul), ne despărţim practic atunci de adevărata beatitudine spirituală, care este universală. Ca o imagine fidelă şi pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieşi din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înşine. Practic, Lalita ne trezeşte sufletul receptiv la fericirea divină care impregnează orice lucru. Lalita mai este cunoscută şi ca zeitatea care prezidează Sri Chakra, adică marea yantra sau “model energetic” care fundamentează întregul macrocosmos şi care provine din sunetul subtil universal, care este pranava. Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeităţile şi reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepţii minunate. Tradiţia ne spune că ea îşi are sălaşul pe vârful Muntelui Meru (aşa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi în structura subtilă a fiinţei umane), susţinând şi conducând mişcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârşită care constituie de fapt forţa centrală şi esenţială ce motivează existenţa Macrocosmosului şi care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.

Tradiţia tantrică prezintă simbolurile sub trei aspecte: aspectul grosier, aspectul subtil şi aspectul suprem. În ceea ce o priveşte pe Lalita, forma sa grosieră este simbolizată prin imaginea zeiţei cu patru braţe; forma sa subtilă reprezintă yantra sa, iar forma supremă a sa reprezintă mantra sa specifică. Toate cele trei aspecte laolaltă o definesc în totalitate. O metodă prin care Lalita poate fi adorată şi prin care ea răspunde fulgerător este puja. Acest termen este tradus de obicei ca practică rituală. Există mai multe forme de puja, pornind de la ritualurile zilnice, ritualuri ce se realizează pentru încărcarea anumitor obiecte simbolice, ritualuri realizate ca ceremonii în festivaluri sau ritualuri realizate în funcţie de conjuncturile astrologice favorabile, ca de exemplu în momentul eclipselor lunare sau intrarea soarelui într-o constelaţie siderală, continuând cu ritualuri de grup sau ritualuri realizate în cuplu.

Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creaţii”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului şi de aceea este foarte important să ne raportăm mai mereu la Sundari şi să-i invocăm graţia atunci când ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viaţă. Cu toate acestea, ordinele ei nu sunt bazate pe o autoritate samavolnică, ci ele respectă întru totul liberul arbitru al oricărei fiinţe, fiind impregnate de o iubire divină nelimitată. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut pentru a-i obţine graţia este să ne deschidem inimile cu sinceritate faţă de iubirea pe care ea ne-o oferă în mod necondiţionat.

Pentru a-i înţelege cât mai bine modurile de acţiune şi manifestare, este însă necesar să eliminăm în mod gradat toate dorinţele noastre egoiste şi să iubim transfigurator tot ceea ce ne înconjoară. Din perspectiva profund spirituală a tradiţiei tantrice, frumuseţea şi fericirea extatică reprezintă energia fundamentală a existenţei, iar “jocul” este însăşi natura oricărei manifestări. Cunoscând aceasta, calea spre eliberarea de ataşamente şi spre dobândirea adevăratei fericiri şi împliniri în viaţă devine mult mai uşoară. Această “cheie spirituală” reprezintă, de fapt, o parte a cunoaşterii pe care ne-o împărtăşeşte Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.
Frumuseţea, expresie a perfecţiunii divine

„Pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt Bune, Frumoase şi Adevărate; doar oamenilor, unele lucruri le par drepte, iar altele nu.”

Dintotdeauna, înţelepţii au susţinut că frumosul există înainte de toate ca principiu, el revărsând din preaplinul său dumnezeiesc în întreaga creaţie armonia, binele şi adevărul, într-o tainică şi necontenită curgere. Ecourile înţelepciunii străvechi răsună încă în memoria omenirii, căci, rând pe rând, toate şcolile de autentică învăţătură spirituală i-au transmis făclia urmaşilor, reînnodând astfel firul tradiţiei primordiale, pentru ca promisiunea enigmatică a nemuririi să nu se piardă.

Această învăţătură a fost mereu adaptată condiţiilor specifice fiecărei epoci. În concepţia orientală, puterea perfecţiunii dumnezeieşti şi a frumuseţii, Tripura Sundari, Frumoasa celor Trei Lumi, este considerată făptuitoarea celor cinci acte cosmice fundamentale: Creaţia (Srsti), Menţinerea (Sthiti), Resorbţia (Samhara), Ocultarea (Tirodhana) şi Revelarea (Anugraha). Puterea dumnezeiască a triadei, Tripura Sundari, este imanentă în orice treime şi, totodată, transcende şi susţine toate triadele (cele trei lumi: fizică, astrală şi cauzală; cele trei stări condiţionate: veghe, vis şi somn profund; cele trei tendinţe ale naturii (guna): sattva – puritate, rajas – expansiune şi pasionalitate, tamas – inerţie şi ignoranţă; cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent şi viitor, etc.)

Dincolo de orice teoretizări şi încercări de definire, înţelepţii tuturor timpurilor au urmărit dintotdeauna atingerea frumosului interior, acea desăvârşire ideală dusă până la sfinţenie, care permite omului să simtă intens şi profund frumosul, pentru ca să trăiască frumos.

Divinitatea este considerată totdeauna centru şi origine a frumuseţii: „… totul este în jurul Regelui Totului; El este scop a tot ceea ce există; El este cauza întregii frumuseţi” (Platon, „Scrisoarea a doua către Dionisos”).

În viziunea tantrică, din perspectiva principiilor universale, se ştie că principiul feminin reprezintă manifestarea lui Dumnezeu sub aspectul numelor şi al formelor, pe când principiul masculin semnifică aspectul transcendent şi lipsit de atribute al Divinităţii. De aceea, natura feminină a fost întotdeauna asociată cu frumuseţea, însă în legătură cu aceasta, în noi înşine poate să apară întrebarea firească: unde se găseşte, de fapt, suprema frumuseţe? Învăţăturile tantrice ne îndeamnă să căutăm această frumuseţe în interiorul nostru, deoarece frumuseţea exterioară nu poate decât să reflecte doar pentru câteva clipe inefabila frumuseţe interioară, care transcende toate formele. Sundari înseamnă, din punct de vedere literar, “frumuseţe”, iar adorarea acestei Mari Puteri Cosmice nu reprezintă altceva decât a urma, practic, calea frumuseţii şi a fericirii extatice prin Manifestare, către Absolutul Divin.

La nivelul concepţiei obişnuite, noi ne închipuim frumuseţea ca fiind ceva care implică perfecţiunea şi armonia formelor şi aparenţelor vizibile, cum ar fi o femeie foarte frumoasă sau o floare superbă. Cu toate acestea, indiferent cât de frumoase ar fi, dacă vom analiza cu mai multă atenţie vom descoperi la ele anumite aspecte care sunt mai puţin reuşite şi prezintă anumite imperfecţiuni. În plus, ca o consecinţă directă a experienţei de viaţă pe care o avem, ştim că oricât de mare ar fi frumuseţea unei anumite forme, ea va sfârşi prin a decade şi chiar a dispărea, uneori chiar foarte repede. Aceasta se petrece deoarece forma poate întruchipa o anumită perioadă de timp o frumuseţe uluitoare, dar cu toate acestea frumuseţea este şi înseamnă cu mult mai mult decât orice formă. La nivel suprem, adevărata frumuseţe este eternă şi ea doar se reflectă în anumite proporţii în formele schimbătoare ale lucrurilor şi fiinţelor din Manifestare.

Din această perspectivă, Tripura Sundari nu reprezintă numai frumuseţea formei, ci ea este însăşi frumuseţea indescriptibilă a percepţiei perfecţiunii divine. Din acest motiv, frumuseţea nu trebuie să fie niciodată considerată inerentă obiectelor, deoarece ea apare din desfăşurarea luminii conştiinţei divine care iradiază din fiecare lucru. Întrucât Conştiinţa supremă a lui Dumnezeu este nesfârşită şi eternă, frumuseţea este şi ea eternă, deci nu dispare niciodată, ci doar se revelează în mod diferit, într-o multitudine de forme. Din această cauză, puterea de transfigurare (sau, cu alte cuvinte, puterea de a vedea sublimul acolo unde alţii nu percep nimic sau văd chiar contrariul) reprezintă un atribut esenţial în garantarea succesului sadhana-ei sau practicii spirituale tantrice.

Înţelepciunea taoistă oferă şi ea o perspectivă profund spirituală asupra frumuseţii, binelui şi adevărului divin, într-o formulare care ne permite să intuim subtila savoare a metaforelor:

„Viziunea omenească a frumosului ca frumos e urâciune,
Iar simţirea omenească a binelui ca bine e răutate.
În sânul adevărului însă, văzutul şi nevăzutul iau naştere unul din celălalt,
Unitatea şi multiplicitatea se împlinesc reciproc,
Micul şi marele îşi dau măsura unul celuilalt,
Susul şi josul se oglindesc unul în altul,
Tăcerea şi cuvântul lucrează în armonie, iar
Începutul şi sfârşitul se urmează unul pe altul.
De aceea, înţeleptul rămâne deasupra acestui joc al aparenţelor.
Fiinţa lui iradiază învăţătură tainică ce se află dincolo de cuvinte.
El se înscrie firesc şi armonios în curgerea lucrurilor şi fiinţelor,
Susţinându-le pe toate fără să ceară răsplată.
Îşi face aşa cum trebuie lucrarea, dar nu-i pune preţ,
Detaşându-se complet de toate fructele acţiunilor sale.
Tocmai pentru că nu se leagă în nici un fel de lucrul astfel făcut,
Nimeni nu i-l poate lua vreodată.”
(fragment din „Tao Te King”)

Înţelepţii orientali şi unii filosofi susţin că frumosul există ca idee modulată printr-o energie specifică încă înainte de a se manifesta concret în tot ceea ce ne înconjoară, în natură sau în artă, aici sau în alte planuri sau lumi. Frumosul este întotdeauna sesizat în cadrul relaţiei dintre cel ce percepe (subiectul cunoscător) şi obiectul perceput. Frumosul, independent de realitatea sa, este reprezentarea în conştiinţa omului a proprietăţilor şi caracteristicilor apreciate ca adevărate, armonioase, bune şi înălţătoare ale obiectului, realităţii sau fiinţei considerate ca atare. Sesizând plenar şi apreciind ceea ce este frumos, fiinţa umană va vibra la unison cu adevărul, armonia şi tainele care se află dincolo de suportul concret al acestuia şi, astfel, va transfera prin rezonanţă în propria sa fiinţă adevărul, armonia şi binele care sunt percepute ca atare în afara sa. Datorită acestui proces inefabil, complex, fiinţa umană care conştientizează frumosul va vibra instantaneu la unison cu energiile subtile benefice, obiective, armonioase din sfera de forţă a frumosului, adevărului şi binelui cosmic.

La nivel fizic, frumosul manifestat ca formă este expresia sublimă, armonioasă, benefică, obiectivă (adevărată), creatoare, dătătoare de fericire a unei necesităţi, care reflectă indirect ideea de ordine, adevăr, echilibru, structurare simetrică, evoluţie, spiritualizare. În expresia lui imediată şi uimitoare, ca splendoare, ca strălucire exuberantă sau discretă, frumosul este adevăr, bine şi armonie. Din această perspectivă, sentimentul frumosului ar putea fi considerat drept conştientizarea perfecţiunii, atracţia misterioasă sau chemarea către intuirea sau realizarea plenară a virtualităţilor desăvârşitului. Sentimentul frumosului este, în esenţa sa, o stare spontană de încântare, un palpit ideal în preajma acestui absolut.

Pentru a rezona în mod gradat şi inefabil cu această euforică stare de percepţie a frumosului, este însă necesar să eliminăm orice concepţii deformate, prejudecăţi sau idei penibile despre ceea ce cunoaştem sau putem evoca prin intermediul memoriei noastre. Cu alte cuvinte, este absolut necesară o “curăţare metodică” a mentalului nostru, pentru a permite astfel reflectarea glorioasă şi magnifică a luminii Sinelui Etern la orice nivel al Creaţiei, de la banalul fir de iarbă şi până la imensitatea galaxiilor fizice sau astrale. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, reziduurile gândurilor şi emoţiilor noastre vor obstrucţiona, precum o peliculă întunecată, frumuseţea divină subtilă ce transpare din fiecare formă care ne înconjoară, chiar dacă noi suntem capabili să percepem în mod clar caracteristicile fizice ale acestor forme.

La modul esenţial vorbind, Tripura Sundari reprezintă frumuseţea supremă a percepţiei pure care apare atunci când suntem capabili să vedem întreaga manifestare în noi înşine şi întreaga natură ca o reflectare directă a realităţii conştiinţei lui Dumnezeu.

Ipostaze fundamentale ale Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Atunci când ne raportăm la aspectele divine transcendente, care implică formele esenţiale ale conştiinţei şi energiei lui Dumnezeu, Tripura Sundari este asociată realităţii indisolubile care este Cit-Shakti. În aspectul de pură cunoaştere, ea este cunoscută ca Samvit, care se referă la puterea de a înţelege şi a percepe totul (orice lucru, orice fiinţă, orice fenomen etc.) ca fiind infuzat de însăşi Conştiinţa Supremă a lui Dumnezeu Tatăl. Din această perspectivă, Marea Forţă Cosmică Tripura Sundari ne apare ca o putere a cunoaşterii mai ales intuitive şi divin perceptive, şi mai puţin ca o cunoaştere care provine din analiza şi raţionamentul discursiv. Ea reprezintă acea formă de manifestare a Energiei Divine Supreme (Parameshvari), care ne apare ca pură conştiinţă şi ca beatitudinea nesfârşită ce izvorăşte din aceasta. Într-o tentativă generală de a rezuma aceste aspecte, putem afirma că Tripura Sundari combină unele aspecte ale energiei activităţii care sunt manifestate de Kali cu unele aspecte ale energiei cunoaşterii care sunt manifestate de Tara, adăugând la acestea dimensiunea fericirii extatice sau beatitudinea realizării spirituale supreme.

Deoarece este astfel strâns asociată cu energia beatitudinii spirituale şi cu prezenţa nectarului divin (soma), Tripura Sundari mai reprezintă şi Luna ca întruchipare vizibilă a frumuseţii şi fericirii transcendente. Din punct de vedere subtil, Sundari reprezintă experienţa extatică a răspândirii nectarului divin sau “ambroziei” divine în fiinţa aspirantului, graţei rezonanţei sale profunde cu cele mai elevate aspecte ale Conştiinţei lui Dumnezeu. Din această cauză, fiind însăşi sursa benefică a izvorului de soma subtilă, zeiţa îşi are sălaşul subtil la nivelul lui sahasrara padma, adică la nivelul creştetului capului. Prin graţia sa, nectarul divin şi dătător al nemuririi (“nectar” care se mai numeşte şi amrita) este răspândit în întreaga fiinţă a aspirantului, până când acesta realizează faptul că întreaga Manifestare este infuzată de aceeaşi energie subtilă a beatitudinii infinite.

Astfel, Marea Zeiţă ne apare ca fiind frumuseţea efulgentă a întregii Creaţii, dar această percepţie este realizată în termenii unităţii divine indestructibile (în sensul că întregul Macrocosmos este Brahman sau Dumnezeu Tatăl) şi că nu există nimic altceva în afara Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu. De aceea, adorarea plină de fervoare a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari este una din căile cele mai scurte şi sigure către revelarea Sinelui Divin Etern din noi înşine. Când mintea este infuzată de această nelimitată cunoaştere, ea va găsi cu uşurinţă o satisfacţie plenară în tot ceea ce observă. Percepţia noastră este atunci plină de transfigurare, astfel încât vom regăsi bucurie şi fericire chiar şi în cele mai obişnuite şi aparent nesemnificative obiecte, deoarece atunci suntem pe deplin eliberaţi de orice concepţie asupra timpului şi spaţiului, asupra mărimii, distanţei sau importanţei lucrurilor. Orice percepţie ne revelează atunci prezenţa eternă şi plină de o nesfârşită iubire şi compasiune a lui Dumnezeu; ea devine, astfel, un fel de mic univers în care noi intuim profund unicitatea Conştiinţei Divine sub aparenţa miriadelor de tipuri de manifestare.

Cea mai elevată modalitate de adorare a lui Tripura Sundari este aceea de a ne găsi liniştea şi pacea eternă în chiar Sinele nostru Nemuritor (Atman), cu alte cuvinte de a ne revela esenţa noastră divină ca realitate supremă şi neschimbătoare a întregii Creaţii. Metoda cea mai directă pentru a ne îndeplini acest ţel este aceea a introspecţiei profunde asupra adevăratei noastre identităţi, ceea ce reprezintă atma-vichara (a cărei modalitate, sintetic prezentată, se reduce la întrebarea fundamentală: “Cine sunt eu în realitate?”) sau metodele foarte elevate şi totodată abstracte care constituie domeniul jnana yoga.

Experienţa fundamentală care rezultă de aici este cea prin care înţelegem la modul cel mai profund că tot ceea ce ne înconjoară nu este cu nimic diferit de noi înşine, având aceeaşi sursă şi aceeaşi natură esenţială. De altfel, în această direcţie, învăţăturile tradiţiei vedantice ne spun că este sub demnitatea noastră (ca fiinţe a căror natură esenţială este Sinele Divin Nemuritor (Atman)) să ne lăsăm copleşiţi de aproape orice sentiment de frică, îngrijorare, mânie sau orice altă trăire neconformă cu perfecţiunea şi armonia spirituală pe care o întruchipăm. Este, de asemenea, sub statutul nostru de fiinţe conştiente în care străluceşte conştiinţa divină infinită să ne identificăm în mod fals cu un trup minuscul din carne şi oase sau cu o structură mentală efemeră. şi, în mod asemănător, este chiar o insultă adresată Sinelui Esenţă din celelalte fiinţe umane de a le privi şi a le trata doar ca un trup limitat sau ca personalităţi şovăitoare care au nevoie de ajutor, încurajare şi multă consolare. Înţelegerea profundă a acestor adevăruri atrage asupra noastră manifestarea plenară a graţiei copleşitoare a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari, care ne va pregăti astfel trupul, inima şi mintea pentru a trăi şi a percepe în mod inefabil fericirea eternă şi nesfârşită a Absolutului Divin.


Bala, tânăra fată de 16 ani

Una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari este sub forma unei tinere fete de şaisprezece ani. Această viziune antropomorfă a zeiţei este cunoscută sub numele de Shodasi (care înseamnă “şaisprezece”) sau acela de Bala (care înseamnă - tânără fată). Vârsta de şaisprezece ani nu este aleasă deloc întâmplător în această formă a lui Sundari, deoarece atunci femeia experimentează poate cele mai plăcute şi fascinante aspecte, pline de fericire şi de încântare, ale existenţei ei. În această etapă a vieţii, impulsul ei profund lăuntric este acela de a se juca mereu, de a experimenta noi şi noi senzaţii şi de a-i fascina pe cei din jur, atrăgându-i cu putere spre ea. Din această cauză se afirmă că inocenţa ei pură dezarmează chiar şi cele mai întunecate suflete, fiind ca un magnet puternic pentru tot ceea ce rezonează cu adevărul, frumuseţea şi bunătatea. Astfel, ca o fată de şaisprezece ani veşnic tânără şi încântătoare, Shodasi îl ghidează pe aspirant cu mult discernământ pe calea spiritualităţii, reprezentând pentru acesta inocenţa plină de puritate şi fervoare a aspiraţiei sale iniţiale către Divin, stare pe care el trebuie să o cultive neîncetat încă de la începutul practicii sale şi până la dobândirea eliberării spirituale supreme (moksha).

Iată cum poate fi percepută prin meditaţie Bala Tripura Sundari de către un aspirant la desăvârşire: o primă senzaţie apare chiar la baza coloanei vertebrale ca o vibraţie fină, diafană, asemeni unei tulpini a florii de lotus ce urcă până în creştetul capului unde îşi deschide minunata floare emanând o lumină vie, intensă, alb strălucitoare din care apare forma extraordinară a Zeiţei Frumuseţii. Ea poartă părul împletit cu ghirlande de flori; fruntea îi este împodobită cu bijuterii, schiţând un zâmbet uşor pe buze şi purtând pe cap o frumoasă diademă. Capul său e împodobit cu perle şi diamante, purtând o semilună ca bijuterie preţioasă. Cei trei ochi luminoşi ai săi strălucesc ca nişte safire; cu cercei din perle strălucitoare şi pietre preţioase orbitoare în urechi; în jurul gâtului ei se află o salbă asemănătoare unui roi de albine, frumoasă şi uluitoare. Corpul Ei este acoperit cu o îmbrăcăminte fină şi strălucitoare, frumoasă, dezvăluind braţe graţioase şi forme şerpuitoare, toate acoperite cu aur şi cu alte metale preţioase, cu bijuterii strălucitoare şi sclipitoare; întreaga ei făptură emană un parfum dulce asemeni boabelor de struguri; degetele picioarelor sunt asemeni petalelor unor lotuşi roşii, împodobite cu perle asemeni bobocilor de flori. În prima mână stângă coborâtă Ea ţine o carte iar cu prima mână dreaptă ridicată face gestul îndepărtării fricii; în cea de-a doua mână dreaptă coborâtă ţine mătănii iar cu a doua mână stângă Ea face gestul binecuvântării.

Marii Puteri Cosmice Bala Tripura Sundari îi sunt atribuite 1000 de nume, aşa cum se arată în tradiţia tantrică. Această încântătoare manifestare feminină plină de gingăşie şi totodată plină de pasionalitate se arată în multiple forme, care mai de care mai încântătoare şi uluitoare, doar aspirantului plin de devoţiune şi fervoare: Oceanul Fericirii Ultime; Cea Plină de Fericire; Împărăteasa; Regina; Irezistibila Shakti; Cea cu Chipul asemeni Lunii; Esenţa Pasiunii; Adorabila Dătătoare de Pasiune; Vasul de Aur; Strălucitoare asemeni a milioane de sori; Încântătoarea Zeiţă a Dragostei; Mica Lună; Cea îndrăgostită de Shiva; Dansatoarea Cosmică; Zeiţa Inteligenţei Trezite; Zeiţa celor Trei Oraşe; Adolescenta; Pasionala; Cea care se joacă cu săgeţile dragostei; Cea care îndeplineşte dorinţele aspiranţilor; Cea Etern Îndrăgostită etc.


Marea Putere Cosmică Tripura Sundari poate fi vizualizată în timpul meditaţiei ca o zeitate a cărei formă este “mai strălucitoare decât a milioane de sori”, iar la nivelul creştetului ea poartă o semilună (care uneori este redată ca fiind formată chiar din părul zeiţei). Tripura Sundari este înfăţişată cu patru braţe, ţinând în două dintre ele un vas pentru zahărul candel şi cinci săgeţi împletite din flori, iar în celelalte două mâini ţine un laţ şi un cârlig. Ea este reprezentată goală sau purtînd un veşmânt fin de culoare roşie şi purtînd diverse ornamente minunate (brăţări la glezne şi la mâini, cercei, inele, lănţişoare etc.). Frumuseţea ei este orbitoare, iar chipul şi corpul îi sunt foarte tinere. Zeiţa este reprezentată de cele mai multe ori ca fiind aşezată pe un pat care îl semnifică pe marele zeu Sadashiva ce stă aplecat peste cele patru forme ale lui, Brahma, Vishnu, Rudra şi Maheshvara (aceştia ţinând locul celor patru picioare ale patului).

Culoarea roşie strălucitoare în care este reprezentată Marea Putere Cosmică Tripura Sundari semnifică starea ei de fericire extatică, cunoaşterea ei iluminatoare şi totală, precum şi compasiunea ei nemărginită pentru toate fiinţele Creaţiei. Semnificaţia simbolică ce este atribuită obiectelor pe care ea le ţine în mâini este următoarea: vasul pentru zahărul candel reprezintă mintea, iar săgeţile împletite din flori simbolizează cele patru simţuri, care prin graţia zeiţei devin tot atâtea “porţi” de manifestare a unei copleşitoare fericiri.

Metaforic vorbind, Tripura Sundari ne “vânează” cu săgeţile încântării şi ale fericirii, revelându-ne astfel toate formele Creaţiei ca aspecte ale naturii noastre divine interioare, care este plină de beatitudinea nesfârşită a extazului suprem. Laţul pe care îl poartă în cea de-a treia mână semnifică abilitatea de a-şi atrage adoratorii sinceri şi devotaţi prin intermediul frumuseţii ei orbitoare. Cârligul din ultima mână reprezintă mijlocul prin care ea retează orice ataşament faţă de aparenţele iluzorii ale lumii înconjurătoare.

Cele cinci forme ale lui Shiva pe care este aşezată Sundari sunt numite, de fapt, “cele cinci cadavre”, deoarece ele sunt absolut inerte fără energia pe care ea le-o infuzează. Din punct de vedere subtil, aceste cinci forme simbolizează cele cinci elemente (mahabhuta) din Manifestare şi cele cinci feluri de activităţi principale ale lui Shiva (creaţie, menţinere, distrugere, ocultare şi graţie). Astfel, Brahma semnifică elementul pământului (prithivi mahabhuta) şi activitatea de creaţie. Vishnu este elementul apei (apas mahabhuta) şi activitatea de menţinere şi suport a ceea ce e fost deja creat. Rudra semnifică elementul focului (agni mahabhuta) şi activitatea de distrugere şi transformare. Maheshvara simbolizează elementul aerului (vayu mahabhuta) şi ignoranţa faţă de origini sau, altfel spus, activitatea lui Shiva de ocultare sau tăinuire a naturii sale esenţiale, pentru a permite astfel Macrocosmosului sau Creaţiei să se manifeste în conştiinţa Lui infinită. Sadashiva reprezintă al cincilea şi cel mai subtil dintre elemente, care este eterul (akasha mahabhuta); el simbolizează, de asemenea, graţia lui Shiva, care ne eliberează din lanţurile grele ale iluziei Manifestării şi ne oferă capacitatea de a o transcende în totalitate.

Adorarea Ei încă din cele mai vechi timpuri

După unele opinii, numele de Tripura provine din două cuvinte „Tui” şi celălalt „Pra”. Tui înseamnă apă şi Pra înseamnă aproape. Ceea ce semnifică faptul că Tripura este un ţinut cu o întindere de apă. De aici apare transformarea din Tuipra – în Tipra – şi în final Tripura. Conform viziunii altor şcoli, Tripura apare ca o versiune sanscrită a lui Tripura – numele dat unui trib din munţi. Administratorul Regal a Statului Princiar Tripura îşi are originea din acest trib Tripura.

Istoria oraşului Tripura este cunoscută din Mahabharata, Purana-s şi inscripţiile de pe coloane de pe vremea împăratului Ashoka. Se spune că în timpul Mahabharata-ei a fost un rege care se numea Maharaja Daitya. Fiul său Tripur a devenit la rândul său rege al acelui ţinut. În conformitate cu Rajmala, cronica acelor vremuri, numele ţinutului sau pământului este dat după numele Regelui. Astfel s-a numit Tripura. Descifrând inscripţiile coloanelor din vremea regelui Ashoka aflăm că dintre toate regatele, oraşul Tripura a continuat să existe o perioadă lungă de timp. Este considerată în mod tradiţional domiciliul preferenţial al Lordului Shiva, hinduismul prinzând rădăcini adânci printre locuitorii oraşului Tripura către sfârşitul sec. al 15-lea. Peste tot în India, Gomukh (vaca sfântă) este o emblemă preţuită. Vechile fântâni cu apă de băut şi izvoarele de apă sunt adesea orientate să se verse prin jgheaburi modelate sub forma capului de vacă. Astfel, simbolul oraşului Tripura este considerat a fi simbolul vacii sfinte în India de Nord-Est.

Templul lui Tripura Sundari este unul dintre cele mai vechi temple construite în India. Din timpuri îndepărtate s-a început construcţia Templului Kamakhya lângă Guwahati, oraş în Assam şi de asemenea construcţia Templului Kalighat în Kolkata. În statul princiar Tripura, Maharaja Dhanya Manikya constuieşte Templul lui Tripura Sundari în 1501 A.D. (1423 S.E.).

Statuia zeiţei Tripura Sundari din acest tempul este făcută din piatră. Înălţimea statuii este de 1 m şi 57 cm şi lăţimea este de 64 cm. Ea a fost instalată pe o piatră altar. Aşa cum este ea descrisă în textele sacre, mâna sa dreaptă ridicată realizează gestul Varmudra sau altfel spus gestul binecuvântării. În cealaltă mână dreaptă coborâtă ţine un arc cu săgeţi. În prima mână stângă ţine un laţ iar în cealaltă mână coborâtă ţine o ţepuşă cu care sunt conduşi elefanţii. Dar aceste aspecte nu sunt vizibile în mod distinct la prezenta statuie. Zeiţa poartă o coroană pe cap. Ea poartă la gât o ghirlandă din 13 cranii. Faţa sa este ovală cu un nas micuţ şi cu o pereche de ochi micuţi rotunzi.

Deşi este descrisă în Dhyana-Shlokas-uri ca o Mare Putere Cosmică extraordinar de graţioasă, totuşi ea nu este decât rareori reprezentată în iconografie. Puţine la număr sunt statuile consacrate ei, comparativ cu alte reprezentări a celorlalte Mari Puteri Cosmice, cele câteva putând fi adorate în templele shivaite din sudul Indiei. Adorarea lui Tripura Sundari a cunoscut o oarecare înflorire în Kashmir, unde s-au realizat câteva imagini simbolice ale Ei dar care din păcate nu s-au păstrat în totalitate. Dar aceasta nu are o importanţă prea mare deoarece modalităţile sale de adorare sunt multiple, cu efecte extraordinare spirituale, prin intermediul mantra-ei sale sau prin vizualizarea yantrei sale specifice (Sri Yantra).

CHINNAMASTA – Zeiţa fără cap oferă discernământul perfect

Imaginea teribilă a lui Chinnamasta, cea de-a şasea Mare Putere Cosmică din panteonul hindus, este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a fiinţei umane de a renunţa la individualitatea limitată şi efemeră a ego-ului, pentru ca apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conştiinţei Universale a lui Dumnezeu Tatăl.

În panteonul tantric, cea de-a şasea Mare Putere Cosmică este CHINNAMASTA, zeiţa cu capul tăiat. Această particularitate simbolizează capacitatea de a transcende mintea şi funcţiile sale, pentru ca în final să se realizeze resorbţia extatică în Vidul Suprem al Conştiinţei Divine Absolute. Imaginea fără cap a lui CHINNAMASTA a provocat, de-a lungul timpului, multe reacţii adverse şi interpretări eronate chiar printre orientalişti de renume, fiind asociată practicilor şi tradiţiilor magice obscure ale Tibetului şi Indiei. În realitate, aceste consideraţii pripite nu au reprezentat decât încercările limitate ale Occidentului de a înţelege sensul profund esoteric al anumitor aspecte din tradiţia spirituală tantrică, adică acele semnificaţii care depăşesc cu mult convenţionalul, gregarul şi imaginile-şablon pe care oamenii societăţii moderne şi le construiesc mai mereu, fiind astfel limitaţi de multe religii şi prejudecăţi închistatoare. Prin urmare, tendinţa relativ firească a cercetătorilor orientalişti (atunci când s-au confruntat cu reprezentările tradiţionale ale Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA) a fost, în primul rând, aceea de a vedea în imaginile Zeiţei fără Cap manifestarea unor aspecte macabre şi a unor dereglări psihice în ceea ce-i priveşte pe artiştii care le-au realizat, fiindu-le deci aproape imposibil să accepte ideea unui simbolism spiritual cu profunde semnificaţii esoterice.

Înţelepciunea e dincolo de minte

Din punct de vedere psihologic, ceea ce provoacă în realitate sentimentul de teamă şi respingere atunci când se observă reprezentarea unei entităţi fără cap este ideea lipsei de identitate, pe care oamenii o asociază imediat şi într-un mod aproape inconştient cu propria lor fiinţă. Or, se ştie că simţul identităţii, cu alte cuvinte individualitatea, reprezintă elementul fundamental de „sprijin” al fiinţei umane în manifestare, baza înţelegerii şi a concepţiei despre ea însăşi şi despre lumea înconjurătoare. Odată ce această idee sau acest „suport” a fost înlăturat, omul obişnuit se simte complet debusolat, fără niciun punct de referinţă, pierdut într-un necunoscut tenebros. Astfel, el va urmări prin orice mijloace să se protejeze (atât la nivel subconştient, cât şi la nivel conştient) nu numai de „pierderea” identităţii sale, dar chiar şi de ideile sau sugestiile exterioare, mai mult sau mai puţin clare, în ceea ce priveşte această „separare de identitate (sau ego)”. Omul modern, al cărui comportament şi mod de gândire este cu precădere logic şi raţional, consideră că „a-ţi pierde capul” echivalează cu a pierde legătura cu simţul obişnuit al realităţii ceea ce, din anumite perspective, este perfect adevărat.

Totuşi, din punct de vedere spiritual, aceste aspecte capătă semnificaţii complet diferite. A fi „fără cap” reprezintă, de pildă, una din cunoscutele metafore subtile pentru yoghinii iniţiaţi, care se referă la transcenderea identificării cu conştiinţa corporală sau la depăşirea ataşamentului faţă de gânduri şi dorinţe. La modul practic vorbind, noi nu ne observăm mai mult capul decât spatele trupului nostru, iar experienţa interiorului craniului este în esenţă experienţa unui spaţiu gol, deoarece nimeni nu poate să afirme, de exemplu că îşi „simte” creierul şi glandele lui anexe. Aşadar, la o analiză lucidă şi detaşată, din perspectiva simbolică a acestor aspecte, putem afirma că, practic, „nu avem cap”, cel puţin până în momentul în care nu ne privim forma corporală în oglindă.

Din perspectiva tradiţiei spirituale yoghine, condiţia stării „fără cap” reprezintă, de fapt, adevărata noastră natură interioară, cea a martorului divin perfect detaşat. În mod implicit, o astfel de condiţie ne demonstrează faptul că „localizarea” noastră actuală în acest trup nu constituie de fapt decât o aparenţă iluzorie şi nu o realitate fundamentală a fiinţei noastre. Dacă, de pildă, gândul puternic şi constant „eu sunt acest trup” nu ar mai fi susţinut de minte, conştiinţa individuală ar reveni gradat la condiţia ei originară, aceea care nu depinde nici de formă şi nici de gând. De altfel, această idee a „lipsei capului” este în mod frecvent utilizată ca metaforă spirituală în învăţăturile sistemului JNANA YOGA, în ADVAITA VEDANTA şi în tradiţia Zen.

Cine moare înainte de a muri, nu mai moare după ce moare

Prin urmare, CHINNAMASTA (a cărei reprezentare este fără cap) este Marea Putere Cosmică ce îl ajută pe aspirantul yoghin devotat şi sincer să-şi dizolve mintea (cu toate ideile, ataşamentele, obiceiurile, prejudecăţile şi formele-gând înlănţuitoare) în Pura Conştiinţă Divină, ajutându-l astfel pe acesta să-şi transceandă mintea şi să fuzioneze cu starea supramentală (UNMANA) a Vidului Divin Beatific. Acesta este motivul pentru care nu trebuie resimţită frica faţă de „pierderea capului” sau a timpului, deoarece mai devreme sau mai târziu moartea săvârşeşte „marea trecere”, indiferent dacă omul obişnuit doreşte aceasta sau nu. De fapt, singura cale către trezirea spirituală este aşa-numitul „sacrificiu al minţii”, care implică renunţarea la mecanismul complicat al gândurilor de ataşament şi posesivitate, dintre care cel mai pregnant şi mai puternic este cel care susţine ideea că „eu sunt acest trup”. În tradiţia spirituală iniţiatică, acest sacrificiu este simbolizat prin tăierea capului, indicând astfel în mod sugestiv separarea minţii de trup, adică eliberarea conştiinţei de încorsetarea carcasei materiale a corpului fizic. Pe de altă parte, aceasta va permite, de asemenea, eliberarea energiilor subtile care sunt potenţiale în fiinţa practicantului, energii care vor ascensiona şi vor realiza fuziunea cu focarele energetice divine din Macrocosmos.

Ne putem pune însă următoarea întrebare: de ce trebuie ca acest concept să fie neapărat redat astfel în imaginea teribilă a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, când el poate fi explicat şi analizat teoretic în condiţii mult mai puţin „zguduitoare”? Răspunsul este acela că imaginile vizuale au, de regulă, un impact mult mai puternic şi dramatic asupra subconştientului fiinţei umane, determinând mai repede şi cu o mai mare forţă modificările de concepţie şi de acţiune ale omului şi realizând breşe mult mai eficiente către natura lui esenţială decât s-ar fi putut obţine doar printr-o expunere teoretică.

În general vorbind, mintea poate să accepte din punct de vedere principial orice expunere teoretică, dar totuşi să evite realitatea acestor învăţături, pe când impactul imaginii nu poate fi evitat cu aceeaşi uşurinţă, deoarece imaginea „comunică” mult mai direct cu inima spirituală a fiinţei. Suferinţa cauzată de sacrificiul ego-ului reprezintă pentru foarte multe persoane (atunci când ele îşi pun cu adevărat această problemă) o experienţă dură, pe care ele urmăresc să o evite, deşi îi recunosc necesitatea fundamentală în cadrul evoluţiei spirituale. Acest tip de experienţă provoacă de obicei o completă reorientare a energiilor fiinţei către scopuri profund spirituale şi tocmai de aceea ea este asimilată, în tradiţia iniţiatică, unei „a doua naşteri” a aspirantului. Imaginea teribilă a lui CHINNAMASTA („Zeiţa cu capul tăiat”) este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a fiinţei umane, adică aceea de a renunţa la individualitatea limitată şi efemeră a ego-ului, pentru ca mai apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conştiinţei Universale a lui Dumnezeu Tatăl.

Reprezentările iconografice ale Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA o înfăţişează ţinându-şi propriul cap (pe care ea singură şi l-a tăiat) în mâna dreaptă şi bând astfel sângele care îi ţâşneşte din gâtul tăiat. Cu toate acestea, chipul ei nu arată deloc teama, suferinţa sau durerea ci, dimpotrivă, el redă cât se poate de bine sentimentul beatific al mulţumirii şi beatitudinii. Semnificaţia acestui aspect este aceea a bucuriei transcenderii condiţiei trupeşti şi a suferinţei care este cauzată de pierderea ei. În acelaşi timp, imaginea lui CHINNAMASTA reprezintă poate cea mai energică formă de transformare a Zeiţei (SHAKTI), arătând cu elocvenţă puterea transformării în plină acţiune. Ca urmare a acestui fapt, capul tăiat nu apare deloc ca fiind lipsit de viaţă, ci el „trăieşte” chiar mai intens decât înainte. Conştiinţa nu este limitată la dimensiunile şi funcţiile corpului, ci ea există şi separat de acesta. Abia atunci când este eliberată de „cuşca” trupului, conştiinţa se poate exprima plenar, dobândind libertatea şi cunoaşterea divină profundă.

Chiar dacă ideea de a transcende conştiinţa corporală poate fi înfricoşătoare pentru unele persoane, ideea de a rămâne limitat în chingile de oţel ale acestei conştiinţe trupeşti (şi prin aceasta a fi supus influenţei trupului şi morţii) apare ca fiind chiar cu mult mai înspăimântătoare. Omul experimentează doar o mică fracţiune din jocul nesfârşit al luminii divine în manifestare şi anume acel fragment care poate fi reflectat (şi aceasta de cele mai multe ori distorsionat) prin capacităţile limitate de percepţie ale simţurilor sale. De aceea, plăcerea pe care o poate oferi trupul şi simţurile sale este de multe ori mai mică decât durerea, suferinţa şi boala pe care omul le resimte pe parcursul vieţii sale.

Din această perspectivă, în care yoghinul se simte încorsetat în „cuşca” simţurilor şi dorinţelor trupeşti, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA apare ca fiind Eliberatoarea şi Salvatoarea din sclavia materiei grosiere. În extazul preafericirii pe care o experimentează în fiecare clipă, CHINNAMASTA poate să bea tot sângele care aici exprimă bucuriile şi suferinţele, durerile şi năzuinţele vieţii întrupate, absorbind şi totodată sublimând şi alchimizând instantaneu întreaga experienţă fragmentată a timpului, cu dezamăgirile şi iluziile pe care această experienţă le provoacă fiinţei umane. Ea făptuieşte acest extraordinar proces de absorbţie şi transformare a ceea ce este, în ultimă instanţă, iluzoriu şi efemer, fără să uite nicio clipă natura ei divină esenţială, care este însăşi natura imuabilă şi eternă a Sinelui Suprem (ATMAN). Cu toate că forma în care apare este teribilă şi aparent înfricoşătoare, totuşi CHINNAMASTA reprezintă astfel una dintre energiile subtile benefice şi profund transformatoare din Macrocosmos, cât şi din microcosmosul fiinţei umane.

Corelaţii între CHINNAMASTA şi alte divinităţi ale panteonului tantric

Există o strânsă corelaţie între CHINNAMASTA şi KALI, în sensul că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă (dintr-o anumită perspectivă) concretizarea energiei care este specifică lui KALI şi care, de asemenea, este orientată către transformarea spirituală a aspirantului sincer la desăvârşire. În acest aspect al său, CHINNAMASTA este numită PRACHANDA CHANDIKA, identificându-se astfel cu cea mai teribilă formă a lui KALI (care este CHANDI).

Pe de altă parte, aspectul ei teribil poate fi corelat şi cu Marea Putere Cosmică TRIPURA BHAIRAVI, CHINNAMASTA fiind, ca şi BHAIRAVI, o mare luptătoare. Totuşi, în timp ce Bhairavi rezonează mai mult cu energiile telurice fundamentale (sălaşul ei fiind, după cum se ştie, MULADHARA CHAKRA), CHINNAMASTA se află mai mult în consonanţă cu forţele subtile dinamice ale aerului. Din acest punct de vedere, putem afirma faptul că Chinnamasta acţionează cu predilecţie în ceea ce numim „lumea intermediară”, adică în acea „lume” (sau plan, nivel al Creaţiei) care face legătura între planul transcendent şi cel imanent al manifestării.

Ea reprezintă, aşadar, „fulgerul” care uneşte Cerul şi Pământul (ceea ce, într-o analogie semnificativă, constituie mintea şi respectiv trupul fiinţei umane), având scopul fundamental de a ne elibera de limitările inerente condiţiei noastre de spirite încarnate. Dacă CHANDI (aspectul cel mai teribil al lui KALI) distruge demonii şi entităţile satanice, aspectul PRACHANDA CHANDIKA al lui CHINNAMASTA distruge ultimul şi cel mai important „duşman” al spiritualităţii, care este ego-ul.

Dintr-o altă perspectivă, CHINNAMASTA este adeseori identificată cu INDRANI, care este contrapartea feminină a marelui zeu vedic INDRA, fiind astfel cea mai importantă zeiţă din VEDA-e. INDRANI mai este numită şi VAIROCHANI, adică „Cea foarte strălucitoare”, „Cea care radiază cu putere”, întocmai ca DURGA, zeiţa teribilă care este descrisă în acelaşi mod. În particular însă, CHINNAMASTA este numită VAJRA VAIROCHANI, adică „Cea care străluceşte cu fulgerul în mână”. Aşa cum se ştie, fulgerul reprezintă „arma” de acţiune a lui INDRA, care el însuşi este considerat zeul ca un diamant, personificarea iluminării spirituale instantanee.

Este fulgerul iluminării spirituale instantanee

Ca forţă sau putere teribilă a marelui zeu INDRA, CHINNAMASTA reprezintă, într-un anumit fel, energia electrizantă a transformării profunzimilor noastre subconştiente (VIDYUT SHAKTI), energie care acţionează pe toate nivelurile Creaţiei. În lumea fizică materială, energia electrică (electricitatea) nu reprezintă decât una dintre formele efective ale acestei colosale puteri transformatoare a lui CHINNAMASTA. La nivel mental, ea acţionează ca energie care provoacă înţelegerea corectă a realităţii esenţiale, determinând astfel iluminarea instantanee a aspirantului yoghin. Aşa după cum s-a precizat în articolele anterioare, KALI acţionează la modul general în direcţia acestei transformări spirituale a fiinţei umane. În cazul Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, ea reprezintă aceeaşi forţă, care este însă direcţionată spre transformarea imediată, fulgerătoare, a aspirantului yoghin. Prin urmare, CHINNAMASTA constituie, într-un anumit fel, fulgerul strălucitor al intuiţiei spirituale instantanee şi plenare, care distruge şi înlătură definitiv vălul ignoranţei, deschizând astfel drumul către eliberarea spirituală supremă. Acest atribut, al iluminării instantanee, pe care CHINNAMASTA îl manifestă ca o notă distinctivă a teribilei sale „personalităţi divine”, reprezintă în fapt capacitatea de percepţie directă, pura viziune care pătrunde dincolo de orice văl al ignoranţei şi al percepţiei limitate, revelând unicitatea conştiinţei divine infinite care se află dincolo de orice nume şi formă.

Îţi dăruieşte viziunea pură a realităţii

Prin urmare, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este colosala putere a viziunii spirituale interioare, care sacrifică astfel în focul teribil al cunoaşterii pure toate obiectele lumii manifestate, incluzând aici şi trupul fiinţei care realizează acest act al cunoaşterii desăvârşite. De aceea, în tradiţia spiritualităţii hinduse se consideră că CHINNAMASTA reprezintă ATMA-YAJNA, adică sacrificiul de Sine, care se manifestă atunci când fiinţa umană se dăruieşte cu sinceritate şi în totalitate Divinului, prin ceea ce se numeşte „sacrificiul minţii” (sau, cu alte cuvinte, abandonarea individualităţii, renunţarea la ego) pentru a trăi plenar, de atunci înainte, în unitatea conştiinţei divine.

Această caracteristică fundamentală a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA reprezintă de asemenea, prin extrapolare, însuşi aspectul de PRALAYA, adică de distrugere sau de resorbţie a lumii şi a întregii Creaţii, pe care Absolutul Divin (Dumnezeu Tatăl) o realizează în Inima lui Sfântă. Metaforic vorbind, CHINNAMASTA este capul care mestecă întregul trup, fiind aşadar puterea de distrugere şi transformare a realităţii manifestate în realitatea originară nemanifestată. În tradiţia spirituală yoghină se afirmă că CHINNAMASTA realizează această remarcabilă „transformare de stare” a fiinţei umane prin intermediul străpungerii „nodului energetic subtil” de la nivelul lui AJNA-CHAKRA, permiţând astfel yoghinului să transceandă simultan mintea şi conştiinţa trupului său. Această acţiune specifică este totodată o indicaţie directă a faptului că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă de asemenea şi fluxul liber şi neobstrucţionat al energiei subtile care circulă prin SUSHUMNA NADI, adică prin canalul energetic central al fiinţei umane. Astfel CHINNAMASTA este direct corelată cu trezirea şi ascensiunea forţei cosmice gigantice, care este KUNDALINI SHAKTI, prin SUSHUMNA NADI, de la baza coloanei vertebrale (adică de la nivelul lui MULADHARA CHAKRA) şi până la nivelul lui SAHASRARA, reprezentând, în această ipostază (a identificării cu acţiunea teribilă a lui KUNDALINI) Calea Divină a Zeilor vedici (sau VEDAYANA). Această cale divină se referă efectiv la mişcarea şi deplasarea PRANA-ei (energiei subtile) pe SUSHUMNA NADI către „tărâmul” transcendenţei pure, care este simbolizat de Soare.

Tradiţia spirituală yoghină afirmă că, pentru a evolua spiritual şi a evita cumulul de KARMA, este absolut necesar ca yoghinul să-şi focalizeze atenţia sa asupra lui SUSHUMNA NADI, deoarece acest NADI este identificat în egală măsură cu realitatea vidului transcendent, care este lipsit de formă. Această condiţie nu poate fi însă realizată decât atunci când yoghinul dobândeşte viziunea pură şi corectă a realităţii fundamentale a lucrurilor. În momentul morţii, conştiinţa individuală a celor care cunosc aceste aspecte şi le-au practicat asiduu în timpul vieţii iese prin creştetul capului (BRAHMARANDRA), dizolvându-se astfel în Sursa Supremă, care este Conştiinţa Universală a lui Dumnezeu Tatăl. Dacă însă această cunoaştere şi totodată abilitate de a fi focalizat asupra canalului energetic central (SUSHUMNA NADI) nu a fost dobândită până în acel moment (al morţii), conştiinţa respectivei fiinţe umane va ieşi din timp printr-un alt NADI şi se va integra astfel în una din nenumăratele lumi ale manifestării, în deplină concordanţă cu propriul ei nivel de vibraţie şi evoluţie spirituală, fără să părăsească astfel „roata încarnărilor succesive” în manifestare. De aceea, yoghinii avansaţi o adoră plini de fervoare pe CHINNAMASTA ca fiind Zeiţa Sacră a transformării spirituale fundamentale, care acţionează în special la nivelul celui de al treilea ochi (AJNA CHAKRA) al aspirantului yoghin, determinând astfel în acesta transcenderea viziunii ocultate şi obişnuite a lumii.

Yoghina îndrăgostită şi lipsită de ego

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este de asemenea considerată a fi YOGA SHAKTI, adică însăşi teribila forţă de acţiune a puterii yoghine, ceea ce a făcut să fie corelată şi chiar identificată cu VAJRA YOGINI şi cu PARA DAKINI (care este prima şi cea mai importantă DAKINI) din tradiţia spirituală tibetană, adică cu acea zeiţă care conferă adoratorului sincer şi devotat mari puteri paranormale.

La nivelul structurii energetice subtile a yoghinului, CHINNAMASTA acţionează cu predilecţie în AJNA CHKRA, semnificând deschiderea celui de-al treilea ochi şi, prin urmare, simbolizând lumina care conferă percepţia directă esenţială a realităţii înconjurătoare, care înlătură ignoranţa inerentă dualităţii. Datorită asocierii ei cu fluxul PRANA-ic ascendent prin SUSHUMNA NADI, CHINNAMASTA este de asemenea corelată cu UDANA VAYU, adică cu acel tip de energie subtilă care provoacă ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI şi transformarea profundă a fiinţei umane. Cu toate acestea, CHINNAMASTA se manifestă practic la orice nivel al fiinţei yoghinului, atunci când acesta realizează un act de percepţie care transcende condiţia obişnuită.

Din punctul de vedere al reprezentărilor iconografice, CHINNAMASTA este înfăţişată fără îmbrăcăminte (prin urmare, având trupul gol) şi fără cap. În cele două mâini ale sale ea ţine propriul ei cap şi o sabie. Capul tăiat, a cărui limbă este mult scoasă afară, bea (într-o extatică stare de transcendere a realităţii efemere) şuvoiul principal de sânge care ţâşneşte din gâtul ei tăiat. Tradiţional, capul este ţinut în mâna dreaptă (adeseori poate fi întâlnită reprezentarea în care capul zeiţei se află, la rândul său, într-un craniu uman descoperit), iar sabia în mâna stângă. Corpul ei este cel al unei fete de 16 ani, având la gât un şirag de oase omeneşti şi o ghirlandă de capete tăiate.

CHINNAMASTA poartă cordonul sacru în jurul şoldurilor, care este un şarpe, iar sânii ei au forma fulgerelor. Ea este împodobită cu numeroase flori şi are o singură piatră preţioasă care este ataşată de un şarpe în zona creştetului. Zeiţa are trei ochi care sunt larg deschişi şi care emană multă lumină. De o parte şi de alta a sa, CHINNAMASTA este însoţită de alte două zeiţe, ale căror nume sunt DAKINI şi VARNINI. Ea dansează deasupra trupurilor înlănţuite în fuziune amoroasă ale Zeului Iubirii (KAMA) şi consoartei lui (RATI). În unele reprezentări tradiţionale, locul acestora este luat de KRISHNA şi, respectiv, RADHA.

Această reprezentare iconografică a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA din tradiţia hindusă este practic identică cu aceea a Marii Zeiţe VAJRA DAKINI din tradiţia budismului tantric din Tibet.

Şuvoiul central de sânge care izvorăşte din gâtul tăiat a lui CHINNAMASTA semnifică fluxul de energie subtilă de pe SUSHUMNA NADI, în timp ce şuvoaiele din stânga şi din dreapta (care sunt băute de cele două zeiţe - DAKINI si VARNINI – care o însoţesc pe CHINNAMASTA) reprezintă, respectiv, energia subtilă care circulă prin IDA şi PINGALA NADI. Cuplul zeiesc, care se află la picioarele lui CHINNAMASTA semnifică intima uniune dintre energiile de tip masculin si energiile de tip feminin ale fiinţei umane.

Capul tăiat a lui CHINNAMSTA reprezintă conştiinţa eliberată de diferitele limitări ale trupului şi minţii, în timp ce părul ei în şuviţe precum fulgerul şi ochii din care emană cu putere raze luminoase semnifică percepţia directă a Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu Tatăl. Pe de altă parte, sabia pe care o ţine în mâna stângă reprezintă puterea de discriminare (VIVEKA), iar limba zeiţei semnifică puterea colosală a Logosului Divin (cu alte cuvinte a MANTRA-elor). Deoarece forma ei este foarte dificil de sculptat, cel mai adesea CHINNAMASTA este reprezentată prin intermediul desenelor sau al picturilor.

Ca să cunoşti ceea ce eşti, află ceea ce nu eşti

Având în vedere toate aspectele şi semnificaţiile care au fost prezentate, putem practic afirma ca CHINNAMASTA reprezintă principala forţă adorată de adepţii căii şi sistemului JNANA YOGA (yoga cunoaşterii realităţii transcendente) deoarece ea întruchipează mai ales condiţia sau starea viziunii şi perceperii directe, neobstrucţionate, a Adevărului Suprem. De altfel, multe dintre metodele din JNANA YOGA sunt corelate cu adorarea Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, în special meditaţia asupra procesului de percepţie sau asupra discriminării între cel care vede şi ceea ce este de văzut (adică, practic vorbind, între subiect şi obiect). Aceasta are ca urmare directă eliminarea identificării naturii noastre esenţiale cu diferite alte realităţi obiective efemere (cum ar fi, de pildă, trupul, gândurile, emoţiile etc). Pe de altă parte, CHINNAMASTA (în calitatea ei de supremă YOGHINĂ) îl ajută pe aspirantul la desăvârşire în toate practicile sale yoghine, mai cu seamă în cele care implică ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI.

Cea mai directă cale în adorarea plină de sinceritate a lui CHINNAMASTA este aceea prin care procesul meditaţiei este centrat mai ales asupra subiectului conştient, iar atenţia este retrasă de la obiectele înconjurătoare. Ideea este aceea că subiectul care meditează nu poate fi un obiect al percepţiei minţii. Tot ceea ce este cunoscut de minte ca fiind un obiect al percepţiei, incluzând aici ego-ul sau individualitatea proprie, este oarecum exterior naturii noastre adevărate, esenţiale. Această retragere în subiectul care percepe ne conduce gradat şi la revelarea Sinelui nostru nemuritor, ATMAN.

O altă metodă de adorare a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA este aceea de a dizolva mintea în starea supremă a cunoaşterii directe prin focalizarea atenţiei asupra percepţiei, oprind astfel fluxul meditaţiei care este îndreptat spre cel care vede sau cel care este văzut. Acest aspect inedit demonstrează faptul că dobândirea capacitaţii de a percepe totul în mod pur şi direct reprezintă de fapt metoda principală de adorare a lui CHINNAMASTA. Condiţia fundamentală pentru a obţine această extraordinară capacitate spirituală este aceea de a fi mereu vigilent şi de a nu mai integra realitatea înconjurătoare în termeni de spaţiu, timp, persoană etc. La modul esenţial vorbind, noi nu vedem cu adevărat obiectele din lumea în care ne aflăm. Cea care ne conferă însă cu putere această senzaţie şi convingere lăuntrică (şi anume, a observării diferitelor obiecte) este doar percepţia noastră care, prin intermediul gândurilor pe care le avem şi care denumesc în mod diferit acest proces de percepţie, ne creează iluzia unor obiecte, lucruri, fiinţe, fenomene diferite. Totuşi, imediat ce yoghinul elimină identificarea eronată a percepţiilor pe care le are cu obiectele care îl înconjoară (identificare ce se manifestă prin intermediul gândurilor), el va constata că nu există practic nimic în afara conştiinţei sale. El înţelege atunci că, în realitate, lumea înconjurătoare nu reprezintă nimic altceva decât un model caleidoscopic al percepţiilor sale pe care gândurile îl separă în nenumărate nume şi forme (obiecte). Întrucât percepţia nu este diferită de cel care vede sau cunoaşte, este de ajuns ca ea (percepţia) să nu mai fie identificată în mod eronat cu realitatea exterioară obiectivă, pentru ca astfel conştiinţa yoghinului să se resoarbă integral şi instantaneu (prin graţia Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA) în conştiinţa supremă a lui Dumnezeu Tatăl, întocmai cum valurile agitate ale oceanului se resorb în profunzimile sale atunci când furtuna ia sfârşit.

TRIPURA BHAIRAVI - Marea Putere Cosmică a focului subtil purificator

A cincea Mare Putere Cosmică din panteonul hindus, Tripura Bhairavi reprezintă uluitoarea, colosala, inegalabila şi teribila forţă sau energie (Shakti) de acţiune a Divinului care distruge şi elimină tot ceea ce este rău şi impur, care transformă (în sens evolutiv) diferitele tipuri de manifestări şi care totodată reprezintă un fel de „înnoire” (precum o veritabilă „renaştere din cenuşă”) şi sublimare a aspectelor în Creaţie. Tripura Bhairavi simbolizează deci forma teribilă de manifestare a lui Dumnezeu în această creaţie.
Radiaţia luminii primordiale pătrunde în toate universurile

Din punct de vedere etimologic, numele de Bhairavi provine din îmbinarea a trei grupe de litere: „bha”, care simbolizează actul menţinerii, al susţinerii bharana; „ra”, care semnifică ramana, adică activitatea divină creatoare; şi „va”, care provine de la cuvântul vamana, ce se referă la încetarea unei anumite activităţi. Prin urmare, Tripura Bhairavi reprezintă în ansamblu puterea (sau shakti) extraordinară a lui Dumnezeu Tatăl de a crea, de a susţine şi totodată de a retrage sau a distruge Manifestarea, spre deosebire de zeii guvernatori ai panteonului hindus (Brahma, Vishnu, Shiva), care au suveranitatea doar asupra unuia din aceste aspecte ale Divinităţii (Brahma fiind Creatorul, Vishnu-Menţinătorul, iar Shiva-Distrugătorul sau cel care resoarbe Creaţia). Pe de altă parte, aspectul întreit al Marii Puteri Cosmice Tripura Bhairavi se referă la Foc (agni), Fulger (vidyut) şi Soare (surya), care reprezintă cele trei forme specifice de lumină ale celor trei „lumi”, şi anume ale Pământului (universul fizic), Atmosferei (universul astral) şi Cerului (universul cauzal).

Marea Putere Cosmică Tripura Bhairavi mai este cunoscută şi ca Durga, adică Zeiţa care salvează fiinţa umană din toate situaţiile dificile. În cele mai multe din reprezentările sale, Durga este înfăţişată călărind un leu care, după cum se ştie, este un simbol al focului şi al energiei solare. Având o atitudine teribilă şi ameninţătoare, ea mânuieşte cu dexteritate armele ei de lumină divină pentru a distruge toţi demonii şi toate forţele negative care îl tulbură pe adoratorul ei sincer şi devotat. Prin urmare, ea îl ajută pe acesta să depăşească cu succes orice boală, tristeţe, suferinţă şi chiar să învingă moartea.

Tripura Bhairavi se află într-o strânsă legătură cu Chandi, care este aspectul teribil al lui Shakti şi care totodată este zeitatea principală adorată în faimosul poem hindus Devi Mahatmya (ce conţine 700 de sutra-e sau aforisme). Acest poem mai este numit şi Durga Saptasati sau, simplu, Chandi şi el descrie felul în care marea zeiţă învinge toţi demonii care i se opun. De aceea, Tripura Bhairavi apare ca „femeia războinică” ce, prin intermediul puterii pe care o manifestă ca vorbire divin inspirată şi ca forţă extraordinară a focului subtil ce conduce la o extraordinară purificare în fiinţa aspirantului, elimină toate obstacolele din procesul elevării şi „trezirii” conştiinţei acestuia. În aspectul ei de Chandi, Tripura Bhairavi poate fi invocată pentru eliminarea obstacolelor care tind să blocheze calea spre atingerea plăcerii (kama), prosperităţii (artha), armoniei (dharma) şi eliberării spirituale (moksha). O altă formă teribilă de manifestare a lui Tripura Bhairavi este zeiţa Mahishaura Mardini, care are zece braţe şi care este învingătoarea glorioasă a demonului Mahishaura, demon care reprezintă întruchiparea pasiunilor arzătoare, în special ale acelora de natură sexuală, care „leagă” fiinţa umană de lumea iluziilor şi a suferinţei, mai ales prin intermediul acumulărilor karma-ice negative.

Tripura Bhairavi este înfăţişată, de asemenea, şi sub forma celor trei zeiţe învingătoare ale demonilor (care sunt adorate în textul Devi Mahatmya). Acestea sunt Mahalakshmi, Mahakali şi Mahasarasvati, adică respectiv cele trei mari forme ale lui Lakshmi (care este consoarta lui Vishnu, Menţinătorul), Kali (care este consoarta lui Shiva, Distrugătorul), şi Sarasvati (care este consoarta lui Brahma, Creatorul).

Datorită puterii sale de transformare radicală a fiinţei umane şi a trezirii aspiraţiei spirituale, Marea Putere Cosmică Tripura Bhairavi este prezentată ca având strălucirea şi radiaţia colosală a o mie de sori. Purtând un veşmânt de culoare roşu sângeriu, ea poartă o ghirlandă din cranii umane în jurul gâtului, iar pe cap o diademă împodobită cu pietre preţioase de forma unei semilune. Ea are trei ochi şi chipul ei ca floarea de lotus are o expresie fericită şi zâmbitoare. Sânii săi sunt stropiţi cu sânge şi împodobiţi cu nenumărate bijuterii. În două din cele patru mâini ale sale ea ţine un rozariu şi o carte, iar cu celelalte două braţe face gestul cunoaşterii (jnana mudra) şi cel al oferirii de daruri şi puteri spirituale (varada mudra). Uneori, ea este reprezentată ca făcând gestul îndepărtării fricii (abhaya mudra). Zeiţa este înfăţişată, în unele reprezentări iconografice, ca fiind aşezată pe un lotus de culoare roşie, iar în alte reprezentări, ea este aşezată deasupra unui cadavru.

Marea Putere Cosmică Tripura Bhairavi este considerată consoartă (adică energia divină sau aspectul feminin) a lui Shiva, în aspectul lui „înspăimântător”. Bhairava era cunoscut ca fiind Rudra, „Mâniosul”, şi reprezintă una dintre cele mai importante zeităţi ale panteonului vedic din antichitate de la care, mai apoi, tradiţia hindusă a individualizat personalitatea marelui zeu Shiva. Shiva reprezintă pacea şi liniştea care urmează după manifestarea forţei teribile a lui Rudra, ce are ca principal scop „ajustarea” existenţei şi a vieţii aspirantului la parametrii armoniei şi legilor divine în Manifestare. Din această perspectivă, Rudra reprezintă puterea teribilă a Logosului Divin şi de aceea Bhairavi, fiind consoarta lui, mai este cunoscută şi ca Rudrani.

Bhairava, Teribilul, este descris în textele vedice ca având o privire înspăimântătoare, cu părul înfoiat dând impresia de flăcări în jurul capului şi cu un rânjet înfiorător pe faţă, arătându-şi colţii. Cu bustul gol, având doar o ghirlandă de cranii şi un şarpe încolăcit în jurul gâtului, Bhairava inspiră o frică intensă. În cele patru braţe ale sale ţine un laţ, un trident, o tamburină şi un craniu. Un câine negru care îl însoţeşte pretutindeni se hrăneşte cu sângele ce curge din craniu. Bhairava are o înfăţişare terifiantă şi cel care îl întâlneşte va trebui să se confrunte cu sursa propriilor sale temeri. Bhairava este descris în unele tratate ca având opt manifestări diferite, şi anume: Kala (timpul), Asitanga (cel cu membrele negre), Sanhara (distrugerea), Ruru (câinele de vânătoare), Krodha (furia), Kapala (craniul), Rudra (mânia) şi Unmatta (răgnetul impetuos). Numele său reprezintă de fapt efectul pe care îl trezeşte în fiinţele celor care se împotrivesc evoluţiei spirituale şi înlătură astfel orice opoziţie sau manifestare negativă, distrugând toate ataşamentele şi inerţiile care încă îl mai ţin pe aspirantul spiritual în loc. El este divinitatea anihilatoare a tot ceea ce este limitat, negativ sau rău şi egoist în manifestare.

Focul sacru purificator dezvăluie frumuseţea divină

Principala caracteristică a formei Marii Puteri Cosmice Tripura Bhairavi este radiaţia şi efulgenţa luminoasă, aspect care se află într-o directă legătură cu manifestarea elementului foc (tejas). În marea lor majoritate, fiinţele umane resimt acţiunea acestei extraordinare forţe şi energii divine ca pe un aspect teribil, înfricoşător, mai ales pentru faptul că ea provoacă în mod gradat sau uneori chiar în mod fulgerător „arderea” şi distrugerea tuturor limitărilor, prejudecăţilor, concepţiilor eronate şi iluziilor existenţei lor individuale. Această manifestare teribilă este totdeauna direcţionată atât spre distrugerea impurităţilor fiinţei, cât şi spre eliminarea forţelor şi influenţelor negative care tind să blocheze progresul spiritual al aspirantului. Deşi energia teribilă a lui Tripura Bhairavi este poate greu de suportat pentru mulţi oameni, cu toate acestea acţiunea ei specifică este imperios necesară atât pentru a ne proteja de influenţele nefaste, cât şi pentru a ne ghida pe calea spirituală. O reprezentare analogică elocventă a acţiunii teribile a Marii Puteri Cosmice Tripura Bhairavi în manifestare este cea care se concretizează uneori în acţiunea promtă, fermă şi furioasă a unei mame care îşi apără copiii împotriva oricărei ameninţări exterioare.

Sălaşul subtil al Marii Puteri Cosmice Tripura Bhairavi este în centrul subtil de forţă Muladhara Chakra, care se află plasat la baza coloanei vertebrale. Ea reprezintă formidabila forţă şi ascensiune a lui Kundalini Shakti, mai ales în acţiunea ei profund purificatoare la toate nivelurile fiinţei umane.

În antichitate, forma exterioară de adorare a lui Tripura Bhairavi era „homa” sau „focul vedic sacrificial”. Această formă de adorare poate fi însă transformată într-o formă subtilă interioară de adorare, oferind toate gândurile şi emoţiile noastre în „focul subtil spiritual” al Logosului Divin de la nivelul lui Muladhara Chakra. Aceasta înseamnă retragerea minţii de la simţuri şi cufundarea ei în profunzimile fiinţei noastre, proces care poate fi asimilat, într-un anumit fel, cu sublimarea sunetelor pornind de la forma lor grosieră de exprimare prin intermediul cuvintelor, până la aşa-numita „lumină a liniştii transcendente” (logosul divin nemanifestat) de la nivelul lui Muladhara Chakra.

Tripura Bhairavi mai este cunoscută ca Marea Putere Cosmică a tapas-ului. Ea este energia spirituală intensă ce rezultă din aspiraţia frenetică, arzătoare de a-l descoperi pe Dumnezeu. Tradiţia spirituală afirmă că, fără energia subtilă focalizată a tapas-ului nu este posibil progresul spiritual. O formă subtilă de abordare a tapas-ului este aceea de a renunţa în mod gradat la dorinţele, ataşamentele şi plăcerile iluzorii care îl încorsetează pe aspirant în „strânsoarea de oţel” a repercursiunilor karma-ice. Tapas-ul permite transformarea gradată a aspectelor egotice ale fiinţei într-o forţă spirituală superioară care îl ajută să atingă cât mai repede ţelul spiritual prin fervoarea dăruirii şi prin abnegaţia de care dă dovadă.

După cosmogonia vedică, Creatorul (Dumnezeu), prin imensa Lui iubire divină s-a sacrificat şi a dat naştere miriadelor de creaturi din acest univers. Gestul Său de auto-sfâşiere, sau altfel spus, de jupuire-de-Sine pentru a face să apară Oul Primordial divin reprezintă cea mai înaltă formă de tapas manifestată prin intermediul inegalabilei şi fulminantei Mari Puteri Cosmice, Tripura Bhairavi. În textul oriental Shatapatha-Brahmana se spune: "În timpurile primordiale, Prajapati era absolut singur şi unic în această lume. El a spus atunci: "Eu vreau să fiu multiplu. Eu vreau să mă înmulţesc". Pentru aceasta, el a făcut mari eforturi şi a practicat un tapas. Ca urmare a eforturilor sale susţinute şi a procedeelor de care s-a folosit, El a dat astfel naştere celor trei lumi: 1) Pământul, 2) Atmosfera şi 3) Cerul. El este acela care a „clocit” Oul Primordial din care au apărut apoi cele trei lumi".

Tripura Bhairavi oferă graţia iluminării spirituale

În ceea ce priveşte metodele practice prin care se poate realiza rezonanţa cu sfera de conştiinţă a Marii Puteri Cosmice Tripura Bhairavi, acestea vizează mai ales anumite tipuri de meditaţie, dintre care cel mai important este cel al meditaţiei asupra „luminii divine” interioare care provine de la Sinele Suprem Nemuritor (Atman). De obicei, această lumină de natură profund spirituală este experimentată prin intermediul celui de-al „treilea ochi” sau „ochiul viziunii spirituale” (Ajna Chakra). Cu toate acestea, experienţa luminii divine interioare este totdeauna însoţită de experienţa sunetului subtil interior, care aici apare în aspectul său de rezonanţă divină formatoare sau „nada”, adică rezonanţa subtilă primordială care apare înainte de manifestarea propriu-zisă sau obiectivarea cuvintelor.

În această formă de manifestare a sa, Tripura Bhairavi este în mod special adorată de aceia care urmează calea cunoaşterii discriminative (jnana yoga). Ca urmare firească a acţiunii ei divine protectoare, Marea Putere Cosmică Tripura Bhairavi conferă, atunci când este invocată cu fervoare, puterea deplină de control asupra simţurilor, emoţiilor şi a gândurilor, ajutând, de asemenea, aspirantul să ducă la bun sfârşit diferitele sale acţiuni care implică un anumit tip de asceză (cum ar fi postul negru, jurământul tăcerii - „mauna”, meditaţia în izolare etc.). De aceea, tradiţia înţelepciunii tantrice îi sfătuieşte pe aspiranţii la spiritualitate ca, de fiecare dată când se vor confrunta cu diferite obstacole sau alte greutăţi în perioada tapas-ului pe care şi l-au propus, să invoce plini de sinceritate şi încredere ajutorul divin al Marii Puteri Cosmice Tripura Bhairavi, care atunci le va dărui graţia ei salvatoare.

Acţiunea de purificare pe care o realizează Marea Putere Cosmică Tripura Bhairavi implică manifestarea aspectului ei de Salvatoare, deoarece ea este cea care îi salvează pe cei care o adoră cu devoţiune şi sinceritate de toate suferinţele şi „presiunile” karma-ice negative. Putem remarca o strânsă legătură care există între Tripura Bhairavi şi Tara (care şi ea este numită Salvatoarea), ambele reprezentând Cuvântul sau Logosul (vak), dar în aspecte diferite ale sale. Astfel, în timp ce Tara semnifică „logosul iluminator” (pashyantivak), sau cu alte cuvinte, energia divină fonematică ce revelează sau iluminează, Tripura Bhairavi indică logosul suprem (parvak), care este nemanifestat. Am putea spune deci că „logosul iluminator”, la cel mai înalt nivel al său, se transformă în lumina divină supremă şi în „căldura” conştiinţei infinite a lui Dumnezeu Tatăl. Observaţia este valabilă însă şi în sens invers, afirmând că logosul primordial nemanifestat capătă în mod gradat „formă” prin intermediul acţiunii lui Tara.

Ca şi în cazul Tripurei Sundari, Bhairavi este „Tripura”, adică „cea care există şi guvernează în cele trei lumi ale Creaţiei”. Însă în timp ce Sundari semnifică frumuseţea divină efulgentă a acestor lumi, Bhairavi reprezintă aspectul lor teribil. Aceasta este o indicaţie importantă asupra faptului că, în realitate, frumuseţea şi aspectul teribil sunt faţete sau ipostaze complementare ale unităţii divine în Manifestare. Înţelepciunea tantrică ne transmite faptul că, în mod natural, fiinţa umană parcurge gradat calea de la teribil la frumuseţe. Cu alte cuvinte, mai întâi ea se confruntă cu acţiunea profund transformatoare şi purificatoare a „căldurii” şi luminii teribilului foc spiritual al lui Bhairavi, pentru ca mai apoi să se poată bucura plenar de „răcoarea” şi frumuseţea divină care îi sunt oferite de Tripura Sundari.

Neabătut pe calea devenirii spirituale şi fiind perseverent în diferitele forme de „tapas” ale practicii sale, yoghinul care o invocă sincer şi o adoră pe Tripura Bhairavi se bucură de graţia divină a acestei Mari Puteri Cosmice, dobândind mari puteri paranormale, precum şi starea de iluminare spirituală.

Imn de slavă închinat Marii Puteri Cosmice Tripura Bhairavi:

„O, Mamă Divină!
Suflet imaculat, esenţa lui Brahma.
Prin compasiunea Ta, îndepărtezi toate obstacolele
Şi trezeşti puterile paranormale din fiinţa mea!
Maheshi, cea care oferi binecuvântare!
Devi, forma supremei beatitudini!
Prin compasiunea Ta, îndepărtezi toate obstacolele
Şi trezeşti puterile paranormale din fiinţa mea!
Kaumari, cea care te joci cu Kumara,
Stăpâna întregii cunoaşteri,
Prin compasiunea Ta, îndepărtezi toate obstacolele
Şi trezeşti puterile paranormale din fiinţa mea!
Vashnavi, cea purtată pe aripile lui Garuda,
Scânteia divină a lui Vishnu,
Prin compasiunea Ta, îndepărtezi toate obstacolele
Şi trezeşti puterile paranormale din fiinţa mea!
Zeiţa Varahi, cea dătătoare de binecuvântări,
Care ridici pământul cu colţii Tăi,
Prin compasiunea Ta, îndepărtezi toate obstacolele
Şi trezeşti puterile paranormale din fiinţa mea!
Zeiţă, Tu eşti Aindri, cea adorată de toţi zeii
Şi mai ales de Indra,
Prin compasiunea Ta, îndepărtezi toate obstacolele
Şi trezeşti puterile paranormale din fiinţa mea!
Chamunda, cea unsă cu sânge, împodobită cu ghirlande de cranii umane,
Tu distrugi frica!
Prin compasiunea Ta, îndepărtezi toate obstacolele
Şi trezeşti puterile paranormale din fiinţa mea!
Mahalakshmi Mahamaya, Tu distrugi temerile şi suferinţa!
Prin compasiunea Ta, îndepărtezi toate obstacolele
Şi trezeşti puterile paranormale din fiinţa mea!
Devi, Tu eşti zeiţă, tată şi mamă deopotrivă,
Fiind mai presus de proprii mei părinţi!
Deşi unică, Tu îmbraci multiple manifestări cosmice!
Mă închin Ţie Zeiţă!”
(Vijnana Bhairava Tantra)

MATANGI - Marea putere cosmică a artelor

Tradiţia tantrică hindusă menţionează că cea de-a noua Mare Putere Cosmică este MATANGI, Divina Mamă care adeseori este înfăţişată în culoarea verde închis, precum cea a smaraldului; totodată, ea este reprezentată acordând graţia şi binecuvântările ei din preafericita şi profunda stare de extaz divin pe care ea o trăieşte în mod continuu.

Te inspiră să creezi capodopere

Din punct de vedere etimologic, MATA înseamnă „un gând” sau „o opinie”. Prin urmare, MATANGI este Marea Putere Cosmică ce pătrunde în gând sau în minte. De fapt, o redare mai nuanţată a principalului aspect pe care ea îl reprezintă se referă la „cuvânt”, care nu reprezintă altceva decât un fel de „întrupare” sau obiectivare a gândului. Deoarece în mod evident guvernează actul vorbirii, MATANGI mai este corelată atât cu organul de de simţ care este urechea, cât şi cu abilitatea noastră de a asculta, aspect care constituie, de fapt, originea procesului de înţelegere şi învăţare, care la rândul lui naşte gânduri puternice şi profunde.

Astfel, Marea Putere Cosmică MATANGI acordă acelora care o adoră cu sinceritate, care sunt pregătiţi şi suficient de maturi din punct de vedere spiritual şi care în plus fac dovada unui anumit rafinament estetic, puterea cunoaşterii profunde a simbolurilor şi arhetipurilor, le conferă mari talente artistice şi îi ajută să obţină perfecţiunea în realizarea unor astfel de opere. Aşadar, ea este însăşi Marea Zeiţă a „cuvântului rostit” şi a oricărui alt tip de manifestare exterioară a cunoaşterii interioare, incluzând aici toate formele de artă, muzica şi dansul. Din această perspectivă, MATANGI este una dintre cele trei Mari Puteri Cosmice care sunt corelate cu Logosul Divin, celelalte două fiind TARA şi TRIPURA BHAIRAVI.

Ca şi TARA, MATANGI este şi ea o Mare Putere Cosmică ce exprimă puterea de învăţare şi elocvenţa în dezbateri şi discuţii. Totuşi, în timp ce TARA se referă la Logosul Divin Superior (PASHYANTI), care conţine totul într-o formă implicită, MATANGI reprezintă Logosul Divin Inferior (VAIKHARI), aşa-numitul „cuvânt rostit”, adică acel nivel al Logosului Divin în care acesta ajunge până la nivelul cel mai de jos al diferenţierii sale, care este nivelul obiectivat al vorbirii (rostirii) efective a cuvintelor. Prin raport la TARA şi MATANGI şi privind lucrurile din aceeaşi perspectivă (adică aceea a exprimării Logosului Divin), TRIPURA BHARAVI reprezintă Marea Putere Cosmică a Logosului Divin Transcendent şi Nemanifestat (PARAVAK).

Totuşi, MATANGI reprezintă şi nivelul intermediar, de mijloc (MADHYAMA) al Logosului Divin, nivel care guvernează ideile ce devin mai apoi cuvintele pe care noi le exprimăm, adică altfel spus care guvernează însuşi procesul gândirii. La nivelul cel mai elevat, MATANGI este PARA-VAIKHARI, adică Logosul Suprem care se manifestă prin intermediul vorbirii efective (audibile).

Descoperă misterul sacru al artei iniţiatice

Un aspect interesant pe care trebuie să-l menţionăm este acela că Marea Putere Cosmică MATANGI este strâns corelată în tradiţia spirituală a Indiei cu SARASVATI, care după cum ştim este însăşi zeiţa înţelepciunii şi totodată consoarta marelui zeu BRAHMA (Creatorul Macrocosmosului din trinitatea (TRIMURTI) hindusă (care se referă la zeii BRAHMA, VISHNU şi SHIVA (RUDRA)). Ca şi SARASVATI, MATANGI este înfăţişată cântând la instrumentul sacru hindus (care este VINA), ceea ce are ca principală semnificaţie faptul că ea îşi extinde sfera de influenţă şi guvernează asupra domeniului muzicii şi al sunetului audibil, în general, şi nu doar asupra domeniului reprezentat de cuvântul rostit. De aceea, MATANGI este adeseori redată ca fiind însăşi forma manifestată a cântecului sau melodiei. Ea este simbolizată (întocmai precum SARASVATI) de norii de furtună şi de fulgerele acesteia, cât şi de râurile care se varsă în mare sau în ocean. Totodată, MATANGI reprezintă chiar rezonanţa vibratorie sau NADA a sunetului subtil, care se manifestă pe diferite niveluri de subtilitate în întreaga structură subtilă de NADI-uri a fiinţei noastre.

Cu toate acestea, între cele două mari zeiţe (MATANGI şi SARASVATI) există şi deosebiri. Astfel, MATANGI reprezintă mai ales acea formă a lui SARASVATI care implică cunoaşterea interioară, lăuntrică. Cu alte cuvinte, ea este forma mistică, ocultată şi totuşi extatică a lui SARASVATI şi acest aspect ne apare cu atât mai evident, cu cât SARASVATI este cunoscută în special ca zeiţa cunoaşterii obişnuite, a artei şi a culturii. Prin antiteză, Marea Putere Cosmică MATANGI guvernează asupra domeniului tainic extraordinar al cunoaşterii divine, care prin însuşi specificul lui ne conduce dincolo de limitele convenţionalului. Urmărind să evidenţiem comparativ acest aspect, putem afirma că MATANGI reprezintă, de fapt, acea faţetă a lui SARASVATI care este corelată cu energia transformatoare a Marii Puteri Cosmice KALI.

Îi susţine pe cei care răspândesc adevărata cunoaştere

Un alt aspect evident în legătură cu MATANGI este acela că ea se exprimă în cele mai elevate forme ale sale prin intermediul Ghidului spiritual care îşi oferă învăţătura aspiranţilor, mai ales prin intermediul cuvântului rostit. Prin urmare, putem afirma că MATANGI reprezintă învăţăturile Ghidului spiritual şi tradiţia spirituală pe care acesta o îmbrăţişează. La un nivel mai general, MATANGI reprezintă chiar continuitatea tradiţiilor spirituale în lume, tradiţii care sunt marcate de linealogiile marilor maeştri spirituali care le-au însufleţit şi le-au făcut să fie cunoscute de-a lungul timpului. De aceea, adorarea lui MATANGI constituie într-o anumită măsură chiar adorarea Ghidului spiritual. Cei care urmăresc să-i înveţe pe alţii şi mai ales cei care doresc să propage învăţăturile spirituale unor mari mulţimi de oameni sunt în mod special binecuvântaţi şi ajutaţi de graţia divină a lui MATANGI, dacă bineînţeles ei acţionează în mod just şi sunt integraţi divin în acele conjucturi.

Te ajută să obţii succesul în orice acţiune benefică

Dintr-o altă perspectivă etimologică, MATA mai înseamnă şi „sălbatic” sau „pasional”. Prin urmare, MATANGI este cea care este ageră şi pasională în mişcările trupului. În limba sanscrită, MATANGI înseamnă, de asemenea, şi o femelă elefant. Pe de altă parte, în mitologia hindusă elefantul este simbolul principal al zeului GANESHA, care este primul născut al zeiţei PARVATI din iubirea sa cu marele SHIVA. Aşa după cum se ştie, GANESHA mai este cunoscut ca zeul cu cap de elefant. Printre alte atribute ale lui GANESHA este şi cel prin care acesta reprezintă Stăpânul Cuvântului Rostit şi pe cel al Cunoaşterii, asigurând asfel victoria şi succesul în dezbateri sau în orice alte acţiuni care vizează planul material. Din această perspectivă, el este adorat ca Cel care îndepărtează obstacolelor din calea acţiunilor pe care le întreprindem. În India, de exemplu, adorarea lui GANESHA este aproape obligatorie înaintea oricărui proces de predare a unor cunoştinţe (mai ales de natură spirituală), cât şi înaintea unor activităţi mondene mai importante, cum ar fi căsătoria, călătoriile sau întâlnirile de afaceri.

Datorită acestor tipuri de rezonanţe între MATANGI şi GANESHA, Marea Zeiţă este adorată chiar ca fiind consoarta lui GANESHA (la un anumit nivel). La modul general vorbind, cele două consoarte ale lui GANESHA sunt BUDDHI (inteligenţa sclipitoare) şi SIDDHI (succesul şi împlinirea efectivă a dorinţelor). Aceleaşi puteri sunt însă asimilabile şi lui MATANGI şi de aceea ea este adeseori invocată atât pentru îndepărtarea obstacolelor din calea unei anumite acţiuni şi de a-i conferi acesteia succesul deplin, cât şi pentru a dobândi o cunoaştere profundă a adevărurilor esenţiale ale Creaţiei.

Descoperă ce se ascunde dincolo de cuvinte

Un alt aspect în ceea ce priveşte Marea Putere Cosmică MATANGI este acela că ea este uneori descrisă ca fiind „impură”. La un anumit nivel, această particularitate se explică prin însăşi natura cuvântului rostit, care este inerent limitat în ceea ce poate el să exprime. Numai dacă vom reuşi să percepem adevărata putere şi influenţă subtilă a lui MATANGI, care se află dincolo de „zidul” cuvintelor care sunt rostite, vom putea să eliminăm acest gen de impuritate. La nivelul maximei obiectivări, cuvântul rostit face lucrurile să devină oarecum profane, deoarece însuşi denumirea unui obiect, de pildă determină o înţelegere relativ greşită a acelui obiect, şi prin aceasta, un fel de „devalorizare” a lui. Tocmai de aceea, numerele, descrierile, explicaţiile etc. devin practic adevărate „bariere” în calea percepţiilor noastre elevate asupra naturii reale a lucrurilor care ne înconjoară. MATANGI reprezintă însă Marea Putere Cosmică ce guvernează acest nivel al manifestării, oferindu-ne posibilitatea să-l folosim în mod corect şi să trecem dincolo de semnificaţiile lui gregare.

Îţi revelează cea mai înaltă cunoaştere din această lume

Există un nivel care poate fi corelat cu aşa-zisa „impuritate” care este atribuită în mod simbolic lui MATANGI. Sinele Suprem (ATMAN), în calitate de natură divină esenţială a fiinţei noastre, transcende toate legile Naturii, aflându-se în eternitate dincolo de bine şi de rău. Atâta timp cât rămânem într-un fel sau altul „ataşaţi” de impurităţile (MALA) lumii manifestate, noi ne vom confrunta cu aceste „reziduuri” ale dualităţii, fără să putem accede la transcendenţa divină imaculată şi perfect non-duală. Din această perspectivă, Marea Putere Cosmică MATANGI ne poate oferi un ajutor preţios, deoarece ea reprezintă, printre altele, atributul Cunoaşterii care ne poate conduce la Adevăr.
Astfel, prin graţia ei, adoratorul sincer şi devotat este ajutat să transceandă limitările şi convenţiile „impure” ale lumii manifestate. Acesta reprezintă deci un alt aspect esenţial al lui MATANGI, care se referă la revelarea extatică, în chiar lumea manifestată (care, prin raport la nemanifestare (transcendenţă divină) este considerată „impură”), a celei mai înalte cunoaşteri metafizice. Am putea spune chiar că MATANGI reprezintă prima dintre Marile Puteri Cosmice (precum şi dintre celelalte zeităţi) care permite cunoaşterea marilor ei puteri şi perfecţiuni prin revelarea lor directă aspiranţilor care sunt sinceri şi devotaţi în căutarea spirituală.

Dacă ne vom raporta acum la doctrina upanishadică, esenţa exprimării umane este vobirea sau, cu alte cuvinte, ceea ce rostim prin viu grai. Marii înţelepţi care au scris textele upanishadelor afirmă, deci, că ceea ce noi exprimăm prin vorbire nu reprezintă altceva decât „produsul” final a tot ceea ce noi preluăm, la nivel de concepţie şi experienţă, în viaţa noastră. Acest „reziduu” final şi totodată reprezentare a ceea ce suntem noi prin intermediul vorbirii este, de fapt, manifestarea Marii Puteri Cosmice MATANGI. Totuşi, aici trebuie să specificăm faptul că această ultimă „sinteză” a fiinţei noastre nu este vorbirea obişnuită, ci mai curând ea constituie expresia cea mai profundă a inimii noastre lăuntrice, adică a sufletului nostru.

La nivel universal, Logosul Divin manifestă o serie de atribute esenţiale, cum ar fi putere, sentiment şi pasiune, care sunt identificate cu însăşi Beatitudinea Divină Nesfârşită (ANANDA) şi nu doar cu emoţiile relativ limitate în gama lor de expresie. Prin urmare, Logosul Divin nu este doar o afirmaţie sau un aspect teoretic şi practic, ci în egală măsură el este şi o exprimare vie şi efervescentă de energie şi fericire extatică. Această beatitudine (ANANDA) reprezintă, de asemenea, un alt aspect al lui MATANGI, care ne apare ca fiind foarte activă, pasională şi pe deplin fericită în acest joc divin al manifestării.

Îţi dezvăluie frumuseţea orbitoare a Creaţiei

În aspectul ei de Logos divin creator care se manifestă plenar în întregul Macrocosmos, MATANGI întruchipează marile puteri ale naturii. Astfel, ea personifică frumuseţea sălbatică, atracţia şi totodată misterul şi puterea ascunsă a junglei tropicale, în care ea este vizualizată sub forma unui elefant foarte puternic şi activ, reflectând astfel ritmurile originare ale Naturii. Din această perspectivă, remarcăm faptul că formele de expresie ale lui MATANGI sunt asemănătoare cu cele ale lui TRIPURA SUNDARI. Asemănarea constă în faptul că ea reprezină, de asemenea, frumuseţea orbitoare a Creaţiei ca expresie a Sinelui esenţă, însă în timp ce la TRIPURA SUNDARI această frumuseţe se manifestă în mod special ca experienţă lăuntrică la nivel de conştiinţă, în ceea ce o priveşte pe MATANGI expresia predominantă este aceea a manifestării obiective, exterioare.

În panteonul tantric, MATANGI este asociată oarecum locului de „prim-ministru” printre celelalte zeităţi, ea fiind „consilierul” Marii Puteri Cosmice TRIPURA SUNDARI, considerată Regina Supremă a întregii Creaţii. În această ipostază, MATANGI este numită MANTRINI, având astfel puterea şi supremaţia desăvârşită asupra tuturor MANTRA-elor care există, mai ales când acestea sunt exprimate prin viu grai. Astfel, ea este cea care ne conferă abilitatea de a „comunica” cu toate celelalte zeităţi prin intermediul MANTRA-elor.

De fapt, putem spune că ea guvernează asupra tuturor formelor de cunoaştere, fiind deci un nepreţuit sfătuitor şi totodată învăţător pe această cale. Prin urmare, mai ales acele fiinţe umane care urmăresc să se impună în acest domeniu al vieţii, vor trebui să o adore cu fervoare pe MATANGI, pentru a se bucura astfel de succes deplin în activitatea lor.

Te inspiră într-un mod divin

Tradiţia tantrică afirmă că sălaşul subtil al lui MATANGI (la nivelul microcosmosului fiinţei umane) se află plasat la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA, care după cum se ştie reprezintă „plexul” subtil al vorbirii. De asemenea, ea mai rezidă şi la nivelul vârfului limbii (adică acolo unde ia naştere vorbirea articulată şi unde, de asemenea, noi suntem capabili să percepem gesturile esenţiale – mai mult sau mai puţin rafinate – ale diferitelor alimente). Există chiar un canal energetic subtil în structura aurică a fiinţei umare, care pleacă de la nivelul celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA) şi merge până la vârful limbii. Acest canal energetic subtil (NADI) poartă numele de SARASVATI şi el se află într-o strânsă corelaţie cu manifestarea energetică a Marii Puteri Cosmice MATANGI. Practic vorbind, SARASVATI NADI este acel NADI subtil care favorizează manifestarea inspiraţiei divine la nivelul minţii prin intermediul vorbirii. MATANGI reprezintă fluxul de energie subtilă beatifică ce pătrunde pe acest NADI subtil (SARASVATI), făcându-ne să devenim astfel deosebit de inspiraţi în arta poeziei metafizice şi în cea a exprimării verbale a adevărurilor divine.

În ceea ce priveşte forma de meditaţie în care este concepută Marea Putere Cosmică MATANGI, aşa după cum am specificat, aceasta este redată într-o culoare verde-închis, precum culoarea unui smarald pur şi preţios, culoare ce semnifică profunda cunoaştere a semnificaţiilor lucrurilor în Creaţie, fiind totodată un simbol specific pentru energia esenţială a vieţii. De altfel, aşa după cum se ştie, verdele reprezintă şi culoarea planetei Mercur, care în ezoterismul occidental este planeta ce guvernează puterea inteligenţei. MATANGI trebuie să fie vizualizată cântând la RUDRA-VINA, ceea ce semnifică puterea şi inspiraţia pe care ea o poate conferi adoratorului sincer şi devotat în ceea ce priveşte muzica, precum şi asupra tuturor manifestărilor de natură vibratorie a energiei.

Meditează asupra cuvintelor pline de înţelepciune ale Ghidului spiritual

MATANGI este o zeiţă a cărei frumuseţe este orbitoare şi ea poartă multe obiecte misterioase, cu care îi fascinează şi îi atrage în mod magnetic pe adoratorii ei sinceri. Din acest punct de vedere, ea poartă aceleaşi ornamente şi obiecte ca în reprezentările iconografice ale lui TRIPURA SUNDARI. De asemenea, adeseori ea este reprezentată ţinând un papagal multicolor în mâini, care este simbolul puterii exprimării prin viu grai în Natură. Atunci când medităm, MATANGI trebuie vizualizată şezând pe un tron minunat din pietre preţioase.

Una dintre formele cele mai răspândite de adorare a Marii Puteri Cosmice MATANGI (mai ales pe teritoriul Indiei) este aceea a intonării exacte a fonemelor alfabetului sanscrit. Acestea reprezintă sunetul subtil nemanifestat, spre deosebire de cuvintele rostite, care semnifică manifestarea diferenţiată în Creaţie a acestor energii divine esenţiale. Intonarea corectă a fonemelor alfabetului sanscrit poate fi de asemenea corelată cu petalele (sau „spiţele”) energetice ale centrilor subtili de forţă pricipali (CHAKRA) ai fiinţei, ajutând astfel la purificarea, dinamizarea şi activarea lor plenară.

Un alt mod de adorare eficientă a lui MATANGI este acela de a reflecta asupra înţelesului profund al textelor sacre ale spiritualităţii, dar mai ales asupra cuvintelor pline de înţelepciune care sunt rostite de Ghidul spiritual. Cu timpul, această practică eficientă se va transforma într-un veritabil proces de meditaţie şi chiar de contemplare asupra învăţăturilor expuse de ghidul spiritual şi asupra modului în care ele se corelează cu propria noastră experienţă de viaţă.

Te călăuzeşte, prin artă, către Adevărul Suprem

Muzica reprezintă, de asemenea, o modalitate extraordinar de eficientă de adorare a lui MATANGI. De altfel, Marea Putere Cosmică MATANGI este venerată ca zeiţa principală a muzicii şi, prin urmare, a muzicienilor. Practica zilnică a meditaţiei profunde cu BIJA-MANTRA ce corespunde sferei de forţă şi conştiinţă a lui MATANGI conferă toate puterile şi inspiraţie genială în numeroasele forme de expresie artistică şi mai ales în muzică.

Cu toate acestea, privind lucrurile de la cel mai înalt nivel, trebuie să recunoaştem, de fapt, în MATANGI tainicul înţeles al liniştii şi tăcerii perfecte a Sinelui Suprem (ATMAN), care reprezintă în realitate adevărata esenţă şi putere din spatele tuturor gândurilor şi cuvintelor noastre. Cu alte cuvinte, trebuie să ajungem să înţelegem în mod gradat că Marea Putere Cosmică MATANGI, manifestându-se în special prin intermediul vorbirii şi al artei, călăuzeşte, de fapt, în mod divin integrat lumea obiectivă, vizibilă, (SAMSARA) către domeniul sfânt şi pur al transcendenţei divine.

BAGALAMUKHI – Marea Putere Cosmică a fascinaţiei divine

Prin graţia sa copleşitoare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI conferă controlul deplin asupra tuturor tipurilor de acţiuni pe care le săvârşim, precum şi puterea de a stopa, la voinţă, pe oricare dintre acestea.
BAGALAMUKHI reprezintă punctul central în care noi ne putem identifica cu liniştea inefabilă, cu tăcerea tainică şi cu nemişcarea extatică a naturii noastre divine esenţiale, punct care, deşi se află dincolo de orice activitate, structurează totuşi în mod perfect toate acţiunile din Manifestare.

Cea de a opta Mare Putere Cosmică în panteonul tantric hindus este BAGALAMUKHI, adică Marea Zeiţă care, în conformitate cu imnurile de slavă care i-au fost aduse de către înţelepţi, deţine (printre altele) uluitoarea putere de a stopa sau a opri brusc orice mişcare şi orice activitate care are loc atât la nivelul Macrocosmosului, cât şi la nivelul microcosmosului fiinţei umane.

Această extraordinară capacitate se corelează însă cu alte aspecte ale vieţii, cum ar fi puterea de fascinaţie, influenţa charismatică etc. De pildă, o femeie vitală, armonioasă şi foarte frumoasă poate provoca efectiv (atunci când este văzută de alte persoane de sex opus) un gen de „încremenire” sau nemişcare a simţurilor, minţii sau chiar a respiraţiei celor care o privesc. De altfel tradiţia spirituală din Orient afirmă că puterea pe care o exercită Principiul Feminin la nivel cosmic are capacitatea extraordinară de a bloca, opri sau paraliza orice activitate sau manifestare. Acesta este aspectul principal manifestat de Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI, care reprezintă însăşi puterea hipnotică universală a Energiei Divine Supreme (SHAKTI).

Din punct de vedere etimologic, BAGALA înseamnă „frânghie” sau „frâu”, iar MUKHI înseamnă „faţă” sau „chip”. Prin urmare, BAGALAMUKHI este Zeiţa al cărei chip are formidabila putere (prin intermediul radiaţiei subtile pe care o exprimă) de a controla sau stăpâni orice situaţie sau formă de manifestare.
Unul dintre aspectele importante pe care îl manifestă BAGALAMUKHI este acela că ea este o Zeiţă a Vorbirii, iar din acest punct de vedere ea rezonează cu Marea Putere Cosmică TARA, fiind considerată uneori chiar ca o formă a acesteia.

Putem înţelege cu uşurinţă această legătură, mai ales dacă vom realiza faptul că radiaţia subtilă intensă este adeseori asimilată manifestării luminoase; prin urmare, atunci când energia subtilă a sunetului se manifestă ca lumină, TARA se manifestă ca BAGALAMUKHI. Un exemplu concret îl constituie rostirea unui discurs foarte inspirat, care efectiv ajunge să-i fascineze pe toţi cei care sunt prezenţi în acel loc, provocând deplina lor nemişcare şi focalizare, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Prin urmare, BAGALAMUKHI reprezintă radiaţia plină de fascinaţie care provine din Logosul Divin subtil, putând astfel conferi vorbitorului forţa colosală a unui impact paralizant asupra celor care îl ascultă. În acest fel BAGALAMUKHI manifestă în cel care vorbeşte puterea de a face afirmaţii decisive, de a exprima cu o foarte mare forţă şi elocvenţă concluzii finale şi totodată de a se pronunţa cu o mare autoritate şi impact profund asupra adevărurilor fundamentale ale existenţei.

Din această cauză, BAGALAMUKHI este invocată cu multă fervoare atunci când se doreşte dobândirea inspiraţiei în discuţii, în dezbateri sau în cazul argumentaţiilor.

Deţine „arma” cunoaşterii spirituale ce îndepărtează toate obstacolele

Un alt aspect foarte important al lui BAGALAMUKHI este acela că Marea Zeiţă conferă celor care o adoră cu sinceritate şi devoţiune puterea de a învinge forţele ostile progresului şi evoluţiei noastre spirituale, care din punct de vedere lăuntric sunt reprezentate de gândurile, ideile şi emoţiile ce îşi au sursa în ego (adică în eu-l sau individualitatea noastră falsă). La modul fundamental vorbind, „arma” supremă care elimină orice conflict şi orice confuzie este „arma” cunoaşterii spirituale veritabile, care în tradiţia hindusă poartă numele de „arma lui BRAHMA” (BRAHMASTRA).

Aceeaşi tradiţie afirmă că cea mai înaltă formă de manifestare a lui BRAHMASTRA o reprezintă răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu în realitate?”, care se referă la existenţa eternă, imuabilă a Sinelui Suprem (ATMAN).

Meditaţia profundă asupra semnificaţiei acestei întrebări („Cine sunt eu?”) este esenţială pentru progresul spiritual al fiinţei umane. Într-adevăr, putem constata cu uşurinţă că, deşi lucrurile exterioare nouă ne sunt relativ cunoscute, Sinele lăuntric ne rămâne aproape complet necunoscut. Ceea ce noi numim „sine” este, în general vorbind, identificarea noastră eronată cu gânduri, emoţii sau senzaţii temporale, însă acestea nu reprezintă natura reală a conştiinţei noastre. De aceea, focalizarea perseverentă a minţii asupra înţelesului profund al întrebării „Cine sunt eu?” va restrânge în mod gradat aria de manifestare a gândurilor şi va face astfel încât toate celelalte aspecte sau întrebări să devină lipsite de importanţă prin raport la răspunsul acestei întrebări fundamentale. Făcând acum această legătură cu modul de manifestare şi totodată cu specificul Marilor Puteri Cosmice, realizăm cu uşurinţă felul în care TARA (Marea Zeiţă care este asociată Logosului Divin) devine însăşi forţa subtilă a întrebării „Cine sunt eu?”, forţă care poate să ne confere liniştea, într-o deplină nemişcare a minţii, pe care o manifestă BAGALAMUKHI. Prin urmare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI se ipostaziază şi ca forţă sau impact al vorbirii, care este folosită precum o armă de temut pentru a distruge orice urmă de negativitate sau ataşament. Din această perspectivă, BAGALAMUKHI se aseamănă cu TRIPURA BHAIRAVI, însă în timp ce BHAIRAVI manifestă puterea de a îndepărta cu succes orice opoziţie, BAGALAMUKHI dizolvă, printr-o totală încremenire tot ceea ce reprezintă manifestare iluzorie. Negativitatea (care nu reprezintă, în esenţă, decât forma mai mult sau mai puţin conştientă prin care majoritatea fiinţelor umane manifestă rezistenţa lor la diverşi factori sau diverse conjuncturi cu care se confruntă în viaţă) nu este neapărat un aspect care trebuie distrus, ci mai curând ea este o stare specifică a minţii, adânc înrădăcinată în subconştient, care trebuie anihilată într-o totală nemişcare.

Îţi revelează răspunsul la întrebarea: „Cine sunt eu?”

În ceea ce priveşte modalitatea de manifestare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI este similară cu CHINNAMASTA, întrucât cele două Mari Zeiţe deţin teribila forţă de acţiune a fulgerului (VAJRA) (care este asimilat forţei electrice), manifestarea lor fiind de cele mai multe ori teribilă şi instantanee. Totuşi, în timp ce CHINNAMASTA conferă (aşa după cum deja ştim din articolul anterior) puterea de a vedea adevărul dincolo de aparenţe (aspect care este realizat prin intermediul percepţiei directe), BAGALAMUKHI conferă puterea de a stopa fulgerător manifestarea de orice natură prin puterea Logosului Divin. De acea, adorarea plină de fervoare a celor două Mari Puteri Cosmice este indicată mai ales acelora care doresc să realizeze o transformare radicală şi foarte rapidă în viaţa lor, în ceea ce priveşte viziunea pe care o au asupra realităţii.

În panteonul tantric, BAGALAMUKHI este considerată cea care se află în fruntea „armatei” pe care o formează toate zeităţile (aceasta fiind de fapt, „armata” Supremei Energii manifestatoare (SHAKTI) a lui SHIVA) şi prin urmare, ea reprezintă forţa ei teribilă şi fulgerătoare. În timp ce Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este capabilă să stopeze percepţiile noastre variate (determinându-ne astfel să avem priza de conştiinţă asupra Adevărului Divin Esenţial), forţa de acţiune a lui BAGALAMUKHI are acelaşi efect, dar această forţă se manifestă în ceea ce priveşte vorbirea, gândurile şi activitatea PRANA-ică din fiinţa umană. Cu alte cuvinte, BAGALAMUKHI reprezintă punctul central în care noi ne putem identifica cu liniştea inefabilă, cu tăcerea tainică şi cu nemişcarea extatică a naturii noastre divine esenţiale, punct care, deşi se află dincolo de orice activitate, structurează totuşi în mod perfect toate acţiunile din Manifestare.

Prin starea de stop, ea distruge „hipnoza” exterioară

Marea Zeiţă este, de asemenea, corelată cu acţiunea „spectrului teribil al judecăţii Divine” pentru faptele sau acţiunile rele pe care le săvârşesc oamenii şi reprezintă totodată puterea extraordinară de focalizare a atenţiei, care conduce la eliminarea oricărui tip de confuzie.

Diferitele texte şi manuscrise (unele dintre ele foarte secrete) ale practicilor yoghine şi magice accentuează asupra formidabilei puteri de a induce starea de stop, complet paralizantă, a diferitelor tipuri de acţiuni. În limba sanscrită, stoparea sau paralizarea unei acţiuni se numeşte STAMBHANA. La nivel exterior şi superficial, aceasta se referă la puterea de a stopa sau de a-i opri brusc pe cei care ne atacă, mai ales prin suspendarea capacităţii lor de a vorbi, ceea ce atunci le va provoca acestora o imensă frică. Însă la un nivel mult mai profund, interior, această putere extraordinară se referă la capacitatea de perfectă stăpânire a gândurilor şi energiilor noastre. Astfel, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI ne poate conferi, prin graţia sa copleşitoare, controlul complet asupra tuturor tipurilor de acţiuni pe care le săvârşim, precum şi puterea de a le stopa, la voinţă, pe oricare dintre acestea. La modul esenţial vorbind, această putere provine din conştientizarea (măcar parţială ) a naturii noastre divine, care este Sinele Suprem (ATMAN).

Putem să privim, însă, acest proces şi în sens invers; cu alte cuvinte, noi putem să ne apropiem tot mai mult de realizarea profund spirituală a Sinelui prin practica tot mai atentă şi mai focalizată a observării şi stopării activităţilor noastre zilnice. De pildă, este bine ca (mai ales în fazele de început) să ne oprim brusc chiar în mijlocul unei activităţi care tinde să ne acapareze tot mai mult şi să ne observăm cu cât mai multă luciditate şi detaşare starea şi condiţia minţii noastre din acele momente. Aceasta se poate petrece atunci când suntem foarte ocupaţi, când avem tendinţa să fim cuprinşi de mânie sau să ne enervăm, când suntem iritaţi etc. La un nivel superior de abordare, vom putea să continuăm nestingheriţi activitatea respectivă, dar totodată să ne păstrăm într-o stare de observatori lucizi ai proceselor noastre mentale şi ai acţiunilor fizice pe care le făptuim.

Aşa cum se ştie, acesta a fost una dintre metodele cele mai importante care l-au făcut renumit pe marele iniţiat Georges Ivanovitch Gurdjieff în Occident.
Aplicând această tehnică (care, la modul fundamental, exprimă starea de rezonanţă cu Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI) relativ simplă dar totuşi foarte eficientă, în cazul discipolilor săi, el urmărea, de fapt, să realizeze „declicul” care ar fi propulsat conştiinţa lor individuală în domeniul supramental.

Această metodă este foarte importantă mai ales pentru faptul că majoritatea oamenilor „au uitat” de ei înşişi, devenind „hipnotizaţi” de aparenţa obiectelor exterioare sau a identităţii lor false.
Acţiunea determinatoare a lui BAGALAMUKHI este aceea că ea spulberă această „hipnoză” exterioară prin intermediul unei puteri hipnotice mult superioare, care implică nivelurile cele mai profunde ale cunoaşterii spirituale. Această acţiune plină de discernământ divin va duce aproape fulgerător la eliminarea tendinţei noastre de ataşament faţă de realitatea exterioară, cauzând în noi o profundă transformare de ordin spiritual, care are la bază înţelegerea matură şi totodată convingerea fermă a unui adevăr ancestral: acela că lumea exterioară nu reprezintă decât un imens şi totodată mirific vis iluzoriu.

Cum poţi dobândi graţia Marii Puteri Cosmice a fascinaţiei divine

Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI are puterea divină de a transforma orice aspect sau acţiune în opusul ei. De exemplu ea transformă vorbirea în tăcere, cunoaşterea în ignoranţă, puterea în lipsă de forţă, înfrângerea în victorie etc. Din această perspectivă, ea reprezintă înţelepciunea divină care ne arată că, în timp, totul în manifestare se transformă şi ajunge să treacă ciclic prin starea care defineşte opusul acelui aspect la un anumit moment. Ideea este aceea că, fiind chiar punctul vidului beatific care se află între cele două stări sau condiţii contrare (din care acestea izvorăsc în dualitate) BAGALAMUKHI ne oferă astfel posibilitatea de a transcende cu succes starea manifestată, pentru a ne resorbi extatic în liniştea oceanică a Vidului Beatific Creator.

Rezonanţa cu această Mare Putere Cosmică este amplificată mai ales atunci când reuşim să percepem în fiecare dintre situaţiile vieţii cu care ne confruntăm existenţa opuşilor complementari, fără a ne mai lăsa amăgiţi de jocul lor tentant, dar iluzoriu. De pildă, a dobândi capacitatea de a putea vedea într-un mod matur (acolo unde, de cele mai multe ori, majoritatea oamenilor dau greş) că aproape în orice succes există şi un sâmbure de eşec sau că în viaţă este prezentă, de asemenea, şi moartea; a percepe, de exemplu, că în orice bucurie se află şi un sâmbure de tristeţe sau dezamăgire, ori că într-un acces de mânie putem găsi scânteia calmului deplin (întocmai cum ochiul central al unui uragan teribil este perfect liniştit) etc., reprezintă tot atâtea modalităţi şi totodată certitudini ale rezonanţei inefabile de stare cu sfera de conştiinţă a Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI. Cu alte cuvinte, ea este prezenţa tainică a aspectului opus, în care totul se dizolvă şi revine astfel în Nemanifestat.

Unele texte ale tradiţiei tantrice hinduse corelează manifestarea sau “lăcaşul lui BAGALAMUKHI în trupul fiinţei umane ca fiind la nivelul zonei moi a boltei palatale, adică la nivelului lui INDRA-YONI, care reprezintă punctul central între plasarea organelor de simţ ce definesc auzul, văzul, mirosul şi gustul, respectiv urechile, ochii, nasul şi limba. La modul general vorbind, această zonă a boltei palatale este corelată cu funcţia celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA), ceea ce implică faptul că BAGALAMUKHI, la fel ca şi CHINNAMASTA, este asociată cu acest centru subtil de forţă.

Descoperă misterul vieţii şi al morţii

Pe de altă parte, BAGALAMUKHI se află într-o strânsă legătură şi cu manifestarea lui ANAHATA CHAKRA, ca fiind locul esenţial al manifestării PRANA-ice în microcosmosul fiinţei umane. De altfel, aşa după cum se ştie, retragerea sau focalizarea energiei subtile vitale (PRANA) la nivelul inimii duce la completa lor nemişcare, conferind yoghinului avansat, care este capabil să reuşească aceasta, controlul total asupra existenţei sale, adică asupra vieţii şi a morţii.
Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI reprezintă o altă formă teribilă de manifestare a Zeiţei Supreme (Shakti) a lui Shiva (Dumnezeu Tatăl). În iconografia tantrică, ea este redată ca având culoarea galbenă. Chiar şi veşmintele şi ornamentele trupului ei sunt galbene, iar adorarea zeiţei se face cu ghirlande din flori de culoare galbenă (cu predilecţie flori de CHAMPAKA). Cu mâna stângă ea ţine de limbă pe cel care o atacă, iar cu mâna dreaptă îl loveşte peste cap cu sceptrul ei. BHAGALAMUKHI are ca sprijin un tron galben, care este ornat cu lotuşi de culoare roşie. Unele referiri ale textelor vechi precizează faptul ca zeiţa poartă pe cap o încântătoare bijuterie având forma semilunii.
Culoarea galbenă a formei zeiţei (culoare care adeseori este obţinută prin utilizarea pulberei de rădăcină de turmeric) are menirea de a ne arăta natura energiei efulgente, radiante, luminoase şi profund purificatoare. De altfel, galbenul semnifică printre altele, puterea radiantă a cunoaşterii spirituale care disipă întunericul ignoranţei. De aceea, se recomandă ca, atunci când se realizează adorarea acestei Mari Puteri Cosmice, yoghinul să fie îmbrăcat în haine de culoare galbenă.

„Te aud cum vorbeşti şi îţi spun cine eşti”

În reprezentările iconografice, cel care o atacă pe BAGALAMUKHI (adică oponentul sau adversarul ei) este egoul limitat şi fals al fiinţei umane. BAGALAMUKHI apucă şi trage în afară limba acestuia (care semnifică ataşamentul faţă de bârfă, calomnie, ceartă şi, în general vorbind, de oricare alte aspecte negative ale vorbirii care, în esenţă, reprezintă modalitatea principală de manifestare a minţii). Din această perspectivă, este bine de ştiut că, ori de câte ori fiinţa umană se va lăsa cuprinsă în mrejele tentante ale bârfei etc., ea va trebui să se confrunte (într-un fel sau altul) cu acţiunea corectivă (care uneori poate fi teribilă) a lui BAGALAMUKHI. Înţelepţii yoghini au afirmat încă din cele mai vechi timpuri că forţa negativă a ego-ului se manifestă în special prin intermediul vorbirii. Prin urmare, ei afirmă că, pentru a deţine controlul deplin asupra gândurilor şi a putea să avansăm în meditaţie, este imperios necesar să controlăm vorbirea, ceea ce se poate realiza mai ales prin adorarea Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI.

Fiecare gest al tău este o tainică adorare

Deoarece există numeroase forme de a stopa o acţiune, există, de asemenea, şi numeroase căi de a o adora pe BAGALAMUKHI, care în tradiţia tantrică este considerată însuşi simbolul întregului proces yoga, ce conduce la liniştirea şi calmul suprem al minţii. Astfel, una dintre cele mai importante metode de adorare este aceea de a ne controla perfect actul vorbirii, adică de a nu mai spune nimic rău şi jignitor la adresa unei alte fiinţe.
Practica intensivă a tehnicilor de HATHA YOGA reprezintă o altă formă de adorare a lui BAGALAMUKHI, în special practica ASANA-elor (adică a posturilor corporale), deoarece în acest caz poziţia trupului este menţinută mult timp fără nicio mişcare. O formă chiar mai avansată şi mai profundă de a o adora pe această Mare Putere Cosmică este aceea care se efectuează în timpul tehnicilor de PRANAYAMA (controlul respiraţiei), în care se urmăreşte mai ales oprirea (adică blocarea) curgerii suflului PRANA-ic prin trup. Cu toate acestea, nu se poate opri pur şi simplu fluxul respiraţiei, nici chiar atunci când yoghinul a devenit avansat în practica tehnicilor de respiraţie. Abia după ce el dobândeşte graţia puterii lui SHAKTI, care în acest caz este graţia lui BAGALAMUKHI, el va fi capabil să realizeze oprirea suflului fără niciun fel de probleme.

Aminteşte-ţi că eşti nemuritor

O altă modalitate de adorare a lui BAGALAMUKHI este aceea de a învăţa să blocăm fluxul energetic subtil care se manifestă în trupul nostru, la voinţă, fie prin intermediul acţiunii gândului, fie prin cel al unei MANTRA. Pentru aceasta este necesară dezvoltarea într-un înalt grad a capacităţii de concentrare (DHARANA) şi de a fi totodată capabil să ne focalizăm la voinţă şi cu putere atenţia asupra unui anumit obiect, aspect etc. În această direcţie, tradiţia yoghină menţionează că ţinta focalizării noastre trebuie să fie mereu Sinele Etern (Atman), în calitatea sa de natură divină supremă şi neschimbătoare, focalizare care trebuie abordată de la nivelul lui AJNA CHAKRA, fie de la nivelul lui ANAHATA CHAKARA (prin intermediul unor tehnici specifice).

Fii spectator la filmul desăvârşirii tale

O abordare practică mai dificilă şi totodată mai abstractă a rezonanţei cu BAGALAMUKHI este aceea de a urmări mai mereu să ne aducem aminte de natura noastră spirituală veritabilă, ceea ce va avea ca rezultat focalizarea atenţiei noastre şi eliminarea fluctuaţiilor secundare ale minţii (care de cele mai multe ori se manifestă prin intermediul diferitelor dorinţe, idei secundare etc.).
Acest proces este relativ dificil de efectuat pentru cea mai mare parte a oamenilor, deoarece el implică urmărirea cu o mare atenţie a fluctuaţiilor mentale de pe poziţia unui martor exterior, lucid şi detaşat, pentru a constata în mod gradat faptul că ea, mintea, devine din ce în ce mai stabilă şi mai liniştită. Înţelepţii yoghini afirmă că aceasta este cea mai eficientă cale de adorare sinceră a lui BAGALAMUKHI. Pe măsură ce practica avansează, înţelegem că atitudinea de martori şi simpli observatori neimplicaţi în procesul devenirii atrage după sine lipsa de identificare cu aspectele relative din manifestare, adică, practic vorbind, cu modificările minţii noastre care atunci devine stabilă şi sub un deplin control ce este manifestat de noi într-un mod pe deplin conştient.
Textele spiritualităţii tantrice mai menţionează o altă cale de a dobândi accesul la sfera de conştiinţă şi putere a Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI, referindu-se la acţiunea de stopare a fluxului energetic subtil ascendent, pe SUSHUMNA NADI (canalul subtil central de la nivelul coloanei vertebrale), la nivelul lui AJNA CHAKRA, al zonei moi a boltei palatale ori la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. Scrierile menţionează că, dacă această blocare a energiilor se realizează la nivelul celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA), atunci conştiinţa Sinelui ni se revelează în chiar timpul stării de veghe (JAGRAT AVASTHA); dacă blocarea energetică se realizează la nivelul boltei palatale, atunci Sinele ni se revelează în timpul stării de somn cu vise (SVAPNA AVASTHA); iar dacă blocarea energiei are loc la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, atunci revelarea naturii noastre spirituale supreme are loc în timpul stării de somn profund fără vise (SUSHUPTI AVASTHA).