De mana cu Pacea

M-am întâlnit cu pacea când eram încă copil
şi-am rămas înmărmurită cât este de frumoasă,
cât este de bogată;
în clipa aceea am înţeles că n-am copilărit degeaba
printre sălcii şi plopi,
printre şuşotirile vântului prin grâuri.
Am crescut parcă dintr-odată
şi m-am făcut om mare
când am văzut-o.
Pacea, Pacea era El,
şi cu inima de copil aş fi vrut să-L
îmbrăţişez, să-L iau de mână
să mă plimb printre lanuri
şi să-L privesc,
acasă la cină cu mama, cu tata să-L poftesc.

Oraşele mi-au furat Pacea
cu-afişe pe garduri betonate, tranvaie, praf şi
nesfârşita lor grabă.
Mi-era atât de dor de El încât
noaptea adormeam şi visam lanurile rechemându-mă
să mă plimbe printre ele,
aşa cum visa puii de lei jucându-se
sărmanul bătrân Hemingwey.

Dacă m-aş întâlni astăzi cu pacea
aş deveni din nou copil
plin de voiciune şi zglobiu de fericire.
Mi-ar spune ca şi la început:
Pacea e-un dar nepreţuit,
copile, păstreaz-o cu grijă în tine.

Oameni, dacă din marea zi a întâlnirii cu El
mai aveţi pace cu oamenii şi pacea cu Dumnezeu,
n-o ascundeţi ca să se tulbure inima.
Arătaţi-o lumii întregi.
Pacea e El, Fiul lui Dumnezeu.

(Hajnal Bota - De mână cu Pacea)