marți, 9 noiembrie 2010

Cat as vrea sa ma pierd in Lumina.
Cat as vrea sa ma nasc din nou in dragostea Ta,
Duhul Sfant sa-l simt in inima mea!

Sunt dorinte ce nu le pot uita.

Te strig si Te chem in mine.

Cat as vrea sa m-atingi cu Sfintenia Ta.
Cat as vrea sa-Ti cant cu inima mea,
Bucuria, abandonul, calatoria Ta in viata mea.

Sunt dorinte ce nu le pot uita,
Vino in Mine, te chem si te strig,

Vino, Iubite Divin!

Cat as vrea sa-ti pictez chipul Tau cel Curat,
In adancul apei-
Munte cel Sacru, Iubit Divin, Tu esti!
In tacere vantul isi unduie usor,
Frunzele toamnei pe-al drumului calator.

Cerul senin deschide bratele dansand.
Sa ne cuprinda cu-al lui vals Sfant.

Cerul din noi asculta, cum cobara noaptea pe pamanat.
Cerul din ochi priveste, la ceea ce suntem!

Cerul din versul-gand parcurge timpul o data atins.
Cum Tu, cobori in Mine,
Cum Tu, cobori in Noi,
Asa din vechime un nume,
ne este scris.

Din noi ne renastem, “de noi” ne vrei Tu azi.
A-ti asculta cuvantul, la fiecare pas.
A-ti darui gandul, cel nobil Inaltat,
a-Ti aduce Jertfa, PreaSfantului Palat!

Vino Iubite Tata, si-aseaza-Te in noi.
In fiecare-n parte, chemarea Ta “de noi”.
Vino Iubite Tata si invata-ne curat
Cum sa Te gasim, la fiecare pas.
Din inimi scoate colbul car’ ne-a-mpins un pas.
Iarta –ne Doamne gandul si da-ni-L mereu curat.

Pentru cine? Costache Ioanid

Pe cărările răzleţe
dintre zîmbet şi suspine,
ţi se pune o-ntrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atîta frumuseţe,
e atîta gingăşie
într-o floare ?

Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zapadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
dacă totu-i inutil ?


Pentru cine-n miez de roadă,
sorb şi strîng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
dacă totul e-o-ntîmplare ?


Pentru cine-şi ţese-n casă
haina pală
de vestală
cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă,
dacă totul e neant ?
Pentru minţile obtuze
de bondari şi buburuze ?
Pentru fluturii ce sboară
în zig-zaguri pe afară ?
Oare viespile ursuze
sunt iniţiate-n artă ?
Oare bărzăunii trupeşi,
plini de miere pe musteţi,
sunt sensibili,
sunt esteţi ?
Oare-ar stă flămînd bondarul
de n-ar fi subtil decorul
şi nu şi-ar abate sborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi ... proporţionate ? ...
n-ar avea acea prestanţă
ca de clopot florentin ?
n-ar avea varietate
de culoare şi nuanţă
de la alb pîn' la carmin ?


Nu cumva pretind ... culbecii
să dezvolte-atîtea specii
rozele şi liliecii ?


Nu.
In floare e-un mister !
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un înger din Eden,
care-aduce-n valea morţii
o înaltă mărturire
în culoare,
în proporţii,
în mireasmă
şi-n desen.

Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-înflorite
şi te uită la sulfină,
la bujori, la mărgărite,
la conduri, la inimioare,
la gherghina din cărare,
la naframa de mătase
ce ne-o dăruie ciclama !
Lasă-te să te desfete
ochii-adînci de violete,
clopoţeii cu trei cupe
şi narcisele trompete !
Şi ia seama !
Dacă inima-ţi rămîne
ca un bulgăr, ca o piatră,
ca un bolovan în vatră ...
leapăd-o !
zdrobeşte-o-n cioburi !
Sparge-o pe ilău cu dalta !...
Şi apleacă-te în rugă
să ceri alta !

Dar de simţi o-nseninare,
un surîs şi o blîndeţe,
care vine
să te-aline
de povara,
de tristeţe,
tu apleacă-te şi spune:
"Surioară,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atîta frumuseţe,
e atîta gingăşie
într-o floare ?"
"Pentru cine ?...
Pentru om !
Pentru voi Făuritorul
şi-a ascuns în floare dorul,
în petalele de aur
de fior şi de lumină,
ca în opera divină
să cunoaşteţi
AUTORUL..."

duminică, 7 noiembrie 2010

Tu ești asemeni cupei din străvezii cristaluri,
cu încrustații pure și unduiri ușoare
Din tine pot să soarba, în sacre ritualuri
și gurile-ncepătoare ..

Tu ești asemeni vântului de iul’,
transformi în tine viața’ți în belșug.
Tu ești izvorul Cerului unde te adapi,
Din roua dimineții culgând un pas.
Tu ești cărarea care duce la izvor,
Purtând pe umeri vasul-umplerii cu dor.
Tu ești firul ierbii crescut pe pământ,
și-aduci cu tine cântarea Elfului Cel Sfânt!
Tu ești cântarea dimineții,
în Vocea de demult.
Tu ești Cel care aduni, buchetele de flori-
din inimile celor călători.
Tu ești, știi oare, știi..Ești!
Răspunsul Vid al Inimii-tăceri sfinte,
Unde ești și ai devenit tu însăți-inima Tatălui Ceresc!
Preaminunată adiere a dorului ceresc!
Prefrumoasele tale mâine atinse de zâmbetul Celui sfânt,
Prearostirea vocii umplută cu nectar,
Din nesecatul templul al aurului-alb!

Versuri Da Doamne iarna - Tatiana Stepa

Imparte Doamne cu mine durerea
Din lacrima care te striga
Si da-mi alinarea si da-mi mangaierea
Imparte cu mine durerea

Imparte Doamne cu mine tacerea
Ce noaptea se lasa pe ploape
Cand somnul sau moartea sunt tot mai aproape
Imparte cu mine tacerea

Da Doamne iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine

Imparte Doamne cu mine tradarea
cu care ma acoperira
Sterge-mi din lacrima chinul si sarea
Imparte cu mine tradarea

Imparte Doamne cu mine minciuna
Zvarlita pe singuratate
Si liniste pune acum peste toate
Imparte cu mine minciuna

Da Doamne iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine

Imparte Doamne cu mine iubirea
Risipa ursita risipei
Si lasa uitarea la marginea clipei
Imparte cu mine iubirea

Imparte Doamne cu mine tristetea
De-ati pune pe umeri povara
Durerii tacerea, minciunii tradarii
Imparte cu mine tristetea

Da Doamne iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine

Da Doamne iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine
In sferele cu cantece sublime inima sa se topeasca,
In pasul secundei sa se inalte cantarea de dor.
In palma atinsa sa cuprinzi fericirea divina.
In clipa zilei sa renasti din tine.
In renasterea din tine sa culegi din Cer
Al tau cant de slava, pentru Iubitul Dumnezeu!
In a ta casa sa aduci comori, pentru un dulce dor!
Pe a ta carare sa presari cu flori,
vorbite din stele, Preasfinte Comori!

In a tau timp si loc sacru sa atingi natura sufletului tau,
Sa devii Cerul toamnei, incununat de mana Bunului Dumnezeu !
In drumul timpului-a te gasi de fiecare data,
A te atinge cu Cel care ti-a dat viata!
A te ruga in liniste si pace,
Pentru Cel care ti-a dat de toate.

Unde tacerea aduce cu ea sferele Inaltului.
unde pasim fiece zi mai departe,ne privim si ne
amintim-ceea ce o data am fost-copii,
Ceea ce am devenit, incotro am pasit si unde am ajuns,
Acolo- in locul sferelor cu cantece sublime inima sa se topeasca
in binecuvantarea rugii divine cu aripi de fericire si daruire,
sa te adoarma .. sa te culeaga ..sa te cuprinda ..sa te iubeasca ..
Amin
Am trăit dincolo de acest spațiu.
Am trăit în mângâirea divinului.
Am trăit în tăcerea sfântă a heruvimilor,
am trăit în sfera de lumină.
Am trăit în eternitatea lacrimii dumnezeiești,
am trăit în beatitudinea timpului.
Am pășit în mângâierea dorului ceresc,
am simțit în trăire vocea Universului,
pentru a mă umple de Pace, Har, Smerenie, bucurie, încântare, abandon,
pentru a redeveni însămi tăcerea dumnezeiască,
pentru a contempla la însămi a fi în beatitudinea perfectă a tăcerii dumnezeiești!
Câtă frumusețe, câtă umplere cu nectarul care curge prin fiecare por al ființei!
Câtă frumusețe în Paradisul inimii lui Hristos- comuniunea inimii Tatălui Ceresc!
Câtă nerostire în litere a trăirii dincolo de timp și spațiu,
Totodată unificându-se în cele mai fie, delicate, pline de iubire pură, forme de manifestare a naturii,
devenind și oglindindu-mă în imensitatea cerului,
Putând privi cum din apă cele două mâini mă ridică și mă înalță la pieptul Său,
Simțind cum eu am devenit Tu, și eram într-o picăturaă, resobită în Unitate,
Cum două suflete, pot să se plieze și să redevină acea enerie primordială,
În tăcerea Sfântă de iul’!
Mulțumesc Tată, și ție, frumoasă fiică a Cerului!

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

joi, 4 noiembrie 2010

Hai sa mai ascultam o data clipele ce ne-au nascut ...

Iubeste-ma frumos! ...asa cum doar tu stii ... si ai stiut dintotdeuana ...
Lumina e cuibul sufletelor noastre!
Iubeste-ma frumos! ..si astfel vom atinge calatoria dinspre Pamant spre Cer, popasul Sufletului in maretia fluturilor, locatia ..impreuna pana dincolo de timp ...
iubeste-ma frumos ..si dincolo de timp ..,
Iubeste-ma in Dumnezeu ..si in Sine insuti ..
Iubeste in Creatia insasi si astfel vei calatori, poposi, bate la usile celor ale caror Porti sunt deschise pentru Vesnicia Iubirii frumoasei Lumini Ancestrale.
Iubeste in iubirea de a simti frumosul din tine insuti!
Iubeste-te si iubind vei sculpta in tine ..,
frumosul chip, venit printre noi, ..cei iubiti de tine ..,
frumoasa creatie a Celui care Salasluieste in Tine ..!

miercuri, 3 noiembrie 2010